Why?

De ce ne indragostim mereu de cine nu trebuie ?…….si ajungem sa suferim?

Anunțuri

Tag-uri:

24 de gânduri despre „Why?

  1. DianaEmma 13/01/2011 la 19:12 Reply

    Oamenii cu siguranță nu au doar un instinct de auto-conservare, ci și unul de auto-distrugere. 😛

    Nu putem fi mereu raționali, asta e. Și îndrăgostelile sunt un risc asumat pentru beneficii mai mari uneori, în puține cazuri.

    Soluția e simplă, vezi că începi să placi pe cineva nepotrivit, pur și simplu îi eviți prezența și îl excluzi din viața ta. Plăcutul trece repede, cu o perioadă mai ocupată, cunoșterea de noi oameni…
    Problema reală apare cu cât trece timpul și se adună.

    Dar nu, oamenii continuă să stea în preajmă deși știu că e rău… tocmai pentru o plăcere ciudată pe care le-o dă starea aia de pericol, suferință, interzis (mai ales).
    Și o să o facă și data viitoare.

    Pentru că speră mereu, visează, se iluzionează, că persoana aia nepotrivită va deveni cândva potrivită.

  2. Lilly 13/01/2011 la 19:21 Reply

    e clar ca nu putem sa fim rationali mai ales cand ne indragostim, dragostea e oarba – se stie
    de multe ori atunci cand te indragostesti nu vezi defectele, le iei ca si calitati, tie ti se pare ca e o persoana potrivita, insa in timp dupa ce te mai trezesti la realitate reusesti sa vezi altfel lucrurile, si atunci iti dai seama ca nu-i o persoana potrivita, si suferi
    suferinta face parte din noi, altfel nu cred ca am reusi sa ne bucuram daca n-am stii cum dor anumite lucruri
    cum am putea totusi sa ramanem rationali? se invata in timp?
    cum am putea sa evitam daca suntem orbiti?

    • DianaEmma 13/01/2011 la 20:23 Reply

      Problema e să nu te lași orbit. Dacă ești orbit, e deja prea târziu…
      Asta spuneam și mai sus… oamenii nu se opresc înainte de a fi orbiți.

      Nu te îndrăgostești brusc și mai ales nu iubești brusc… e o cale, o cale mai lungă sau mai scurtă pe care putem decide să vedem și defectele, înainte ca anumite calități sau iluzia lor să ne orbească.
      Dar noi alegem să nu le vedem.

      Și nu se învață în timp, pentru că lumea e plină de oameni care nu au învățat nici de după a mia greșeală.

      Se încearcă zi de zi, se încearcă prin exercițiu, e o lecție pe care ar trebui să o învățăm de mici: să descoperim oamenii cu adevărat, nu să ne lăsăm în mrejele impresiei.
      Se învață începând cu familia, prietenii, încercând să descoperim defectele din ei și să îi iubim în continuare în ciuda lor.
      Se încearcă în primul rând începând de la noi, prin autocunoaștere, confruntându-ne cu proprii monștrii și propriile defecte.

      Oamenilor le lipsește mult exercițiul cunoașterii temeinice.

      Oricum, nu putem fi raționali tot timpul; dar nici iraționali tot timpul.

      Nici eu nu înțeleg prea bine cum oameni care conștientizează totuși că se îndrăgostesc de persoane care nu merită, nu se îndepărtează de persoane similare când dau de ele, ci stau să mai cadă a mia oară în plasă… dacă vezi că o tipologie umană îți face rău, că anumite lucruri nu ți se potrivesc.
      E așa ușor să pleci când doar începi să placi… e banal… e doar un mic exercițiu de voință…

      E ca la alcolici… dacă știi că te tentează prea tare băutura, stai departe de ea. 😀

      • Lilly 13/01/2011 la 20:28

        sunt de acord cu ce ai expus tu mai sus, dar ca de multe ori realitatea e diferita, si habar n-ai cu ai ajuns intr-o anumita situatie, atata timp cat la inceput erai foarte rational si te-ai trezit peste noapte irational
        probabil ca e o problema de autocunoastere, si probabil ca asemenea experiente ne ajuta sa ne maturizam

  3. Rhenus 13/01/2011 la 20:21 Reply

    „cum am putea totusi sa ramanem rationali? se invata in timp? cum am putea sa evitam daca suntem orbiti?”

    Vezi?? aici e problema, din cauza rationamentului ne indragostim de „cine nu trebuie”, tot din cauza aia NU ne depasim conditia ca sa facem o minune!

    Dragostea adevarata a cazut cand a aparut rationamentul intre oameni.

  4. Lilly 13/01/2011 la 20:30 Reply

    pai daca ma fi cu adevarat rationali ne-am arunca in suferinta?
    tu crezi ca puterea dragostei schimba oameni?

    • Rhenus 14/01/2011 la 17:27 Reply

      Nu cred asta dar sper si imi doresc sa fie asa.

      • Lilly 14/01/2011 la 17:29

        iti tin pumnii 🙂

  5. DianaEmma 13/01/2011 la 20:31 Reply

    Dragostea adevărată e cea care există și în momentele de rațiune și în momentele în care rațiunea dispare.
    Dragostea adevărată e cea care există și în creier și în suflet.
    Dragostea adevărată există oricând și oriunde, ne satisface toate nevoile, și cele raționale și cele spirituale.

    Dacă limitezi iubirea de ceva, fie și de rațiune, tai ceva din ea. Dragostea adevărată e totală, nu iei și ciuntești din ea rațiunea.

    Altfel e fie o secreție hormonală, fie o iluzie.

  6. Lilly 13/01/2011 la 20:36 Reply

    dar pana la dragostea adevarata cate iluzii si dezamagiri traiesti

    • DianaEmma 13/01/2011 la 20:39 Reply

      Poate că trebuie să învățăm câteva lecții înainte de a putea iubi cu adevărat.
      Poate iluziile și dezamăgirile le trăim tocmai pentru că nici noi nu suntem capabili să iubim cu adevărat.
      Încă.

      • Rhenus 14/01/2011 la 17:34

        Dar cand apuci sa intri pe drumul asta al iluziilor si al dezamagirilor si cauti numai perfectiunea cazi in propria capcana.

        O sa treaca timpul asa si intr-o zi o sa ai toata experienta, si o sa fii capabila sa iubesti cu adevarat, dar ce folos daca o sa fie prea tarziu?…

        Poate ca deja e prea tarziu.

      • DianaEmma 14/01/2011 la 17:49

        Niciodată nu e prea târziu. Unii găsesc și la 80 de ani în cineva iubirea adevărată…

      • Rhenus 14/01/2011 la 19:32

        Daca aia mai e iubire adevarata atunci… mie nu-mi mai trebuie

  7. Lilly 13/01/2011 la 20:42 Reply

    daaa, cred ac asta-i cel mai bun raspuns 🙂

  8. Lilly 14/01/2011 la 18:20 Reply

    dar oare mai rezisti, sa tot cauti dragostea adevarata, pana la 80 de ani?

  9. Lilly 15/01/2011 la 11:33 Reply

    sunt de acord Dragos, dragostea nu are varsta dar cred ca orice varsta are famecul ei, asa cum farmecul copilariei e joaca, farmecul adolescentei e visul, farmecul tineretii e dragostea, farmecul maturitatii e propriul copil,farmecul batranetii e bucuria nepotilor
    degeaba te indragostesti al 80 de ani, nu poti compara dragostea de la 20 cu cea de la 80, e total diferita 🙂

  10. Nice 15/01/2011 la 12:46 Reply

    Nu toti patesc asta, e vorba doar de acei oameni care isi doresc mereu ce nu pot avea. Cei pe care ii atrag contrariile, oamenii total opusi lor. De aici pana la suferinta nu e decat un mic pas.

  11. Lilly 15/01/2011 la 13:01 Reply

    nu inteleg de ce doar unii pot avea si altii nu pot avea (mereu am avut probleme cu acest aspect),de ce unii merita si altii nu merita, de ce sunt atatea diferente ???

    • DianaEmma 15/01/2011 la 13:06 Reply

      Suntem oameni, suntem diferiți, ăsta e farmecul nostru.

      Și în plus, ceea ce nu merită pentru noi, pentru alții merită. Ceea ce nu ne convine nouă e perfect pentru alții. Ceea ce e pentru moi rețeta dezastrului, pentru alții e rețeta succesului.

      E normal să fim diferiți.
      Nu e normal să nu alegem cu atenție.

      • Lilly 15/01/2011 la 21:08

        stiu ca suntem diferiti dar nu inteleg de ce la unii li se intampla numai lucruri bune si altii dau tot peste esecuri
        cred ca stiu reteta: nu mai aleg (mereu am ales prost, o sa astept sa fiu aleasa 😀

  12. Black Angel 15/01/2011 la 13:05 Reply

    Experienta mea de GURU vorbeste:

    Pentru ca suntem copii; pentru ca avem impresia ca chiar ne trebuie dragoste; pentru ca avem nevoie de dragoste; pentru ca decat nimica e buna si Anica; pentru ca vrem neaaparat sa fim iubiti cu orice pret…. si ne agatzam de oricine chiar daca nu il cunoastem( mi s-a intamplat)
    Mie imi placea de o persoana care nici nu ma vedea.
    Oricum degeaba ne plangem, pt ca nu mai are importanta atata timp cat se poate intampla sa se termine o relatie dupa ani buni de dragoste. deci?
    Acum is indragostit pana peste cap de o minune de fata; si ea ma iubeste( chiar daca nu stiu ce a vazut la mine). Stiu ca e posibil sa se termine si dragostea asta….. totusi de data asta vreau sa risc, pt ca e prea frumos!!!!
    deci… ai inteles de ce ne indragostim de cine nu trebuie??
    pentru ca asa vrem 😛

  13. Lilly 15/01/2011 la 21:09 Reply

    tu o iubesti ea te iubeste asa ca nu vorbim despre o alegere proasta, e cea mai buna si sper sa fie la fel si peste 100 de ani 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: