Iarna pe ulita!

Cand m-am trezit azi dimineata si am vazut covorul alb de zapada si flugii care cadeau evident ca mi-am postat un zambet mare pe toata fata.

M-am imbracat si am iesit din casa sa topesc fulgii cu genele, obrajii si nasucul cald. Nu-mi venea sa cred, ningea ca in povesti, pana la job abia ca  ma mai recunosteai, ma transformasem intr-un om de zapada. Dar ce om!

M-am gandit cred ca marti vine Craciunul, trebuie sa scoatem bradul din cutie, sa-l impodobim, sa ne bucuram de acesti fulgii minunati, sa facem oameni de zapada, sa ne bulgarim.

Biroul in care lucrez are peretele din fata si din spate din sticla, si stiti cum ma simteam eu acolo? Parca as fi fost intr-un glob de sticla si in jurul meu cadeau fulgii mari si pufosi.

Cat a tinut minunea? 3 ore evident ca apoi au avut altii grija sa-mi fure zambetul.

Toate ca toate dar iarna asta a fost o iarna frumoasa exact cum erau iernile din copilaria mea, pline de zapada.

Va amintiti? Stateam toata ziua la sanius, faceam oameni de zapada, faceam derdelusuri, ne bucuram de iarna.

Imi facuse un unchi o sanie frumoasa, o sanie care era inalta si mare, avea talpile din teava (astea alunecau mai bine) si scandurile vopsite in rosu.

Si abia am asteptat sa ninga sa pot scoate sania cea noua. Nu cred ca aveam mai mult de 7-8 ani. Si intr-o zi a nins si am scos sania sa o admire si ceilalti copii. Toti s-au adunat in jurul meu, studiau sania, vroiau sa vada cat de bine aluneca, cum ii stralucesc talpile si cat de tare poate zbura pe derdelus.

M-au lasat pe mine sa ma lansez prima pe derdelus ca sa vada cum merge noua mea sanie. Si surpriza, n-am stiut sa o conduc bine si buff am intrat intr-un gard. Dupa ce m-am redresat am pornit-o din nou la vale. Dar nu zbura asa cum credeam eu ca o sa zboare, nu prea era de senzatie, dar asta doar din cauza ca era prima ei zi pe derdelus.

A primit si un nume „tampon” – asa i-au spus ceilalti copii. Dupa cateva zile de alunecat pe derdelus am reusit sa o fac sa zboare si ea, sa fie in top.

Tot cu aceasta sanie am mai avut o peripetie impreuna cu fratele meu. Era zapada mare, munti intregi si inceput de luna martie, l-am rugat pe fratele meu sa ma duca cu el la sanie, el mergea pe un derdelus mai periculos. Am convins-o impreuna si pe mama si am plecat.

Si acum imi amintesc perfect, era o zi frumoasa, iesise soarele si zapada incepuse sa se topeasca. Ajunsi la derdelus ne-am asezat amandoi pe sanie si ne-am lansat. Dar buff am intrat intr-un prun, si ne-am rasturnat. Ne-am ridicat dar deja hainele se umplusera de apa. Am mai incercat noi sa ne dam dar n-am reusit deoarece zapada se inmuiase, era apatoasa iar sania nu mai aluneca. Problema era ca fasul meu si cizmele deja imi erau ude iar fate-mio stia ca o incasa acasa ca nu avuse grija de mine. Asa ca m-a dezbracat, mi-a pus fasul pe o creanga de prun, cizmele la fel si stateam cocotata pe sanie sa mi se usuce hainele.

Dupa vreo doua – trei ore ne-am intors acasa uzi si tristi ca n-a fost o zi tocmai reusita. Evident ca mama ne-a certat, cand ne-a vazut ce uzi ne-am intors acasa. Ii era mereu frica sa nu ne imbolnavim, sa nu tusim, mama grijulie pentru puii ei.


Zapada in copilarie a fost cel mai frumos dar primit. Se pare ca de-a lungul timpului inca port aceasta dragoste in suflet si nu pot sa nu ma bucur cand vad fulgi mari, munti de zapada, covorul alb asternut peste oras.

Iarna la tara este mult mai frumoasa, aici minunea tine putin, cand m-am intors de la job era o fleasca pe jos, belti, mizerie peste tot. Acasa-acasa peisajul e de vis.

Voi ce amintiri cu zapada aveti?

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , ,

18 gânduri despre „Iarna pe ulita!

  1. DianaEmma 26/02/2011 la 15:59 Reply

    Îmi amintesc de iernile alea când ningea de la începutul lui noiembrie până prin martie.
    Dar nu ninsori din astea leșinate… din alea cu nămeți de jumate de metru, un metru, când făceam forturi când ne băteam cu zăpadă.

    Cum mergeam la săniuș pe dealuri… ne lua 2 ore urcatul și 15 minute coborâtul.

  2. Lilly 26/02/2011 la 16:25 Reply

    si aveam nasul si obrajii rosii, si mainile ne ardeau cand intram la caldura 🙂
    dimineata se trezea lumea si faceau carari in fata portilor sa putem merge la scoala 🙂
    aveam si la scoala derdelus pe care ne dadeam pe papuci :)))))

  3. tink3rbe11 26/02/2011 la 20:51 Reply

    Copilaria am petrecut-o la tara , iti dai seama ca iernile erau pline de zapada alba si pufoasa fara flescaiala si strazi inundate de zapada topita.Saniusul era ocupatia favborita iarna, scaldatul vara si doboratul lanurilor de lucerna .
    Amintiri nu incerc sa-mi amintesc …de ce? Au fost atat de multe incat se invalmasesc si nu le pot selecta.
    Am fost un copil fericit !

  4. Lilly 26/02/2011 la 21:01 Reply

    cred ca ai multe amintiri frumoase, la fel am si eu si ma gandesc sa le povestesc desi nu-s foarte priceputa 🙂
    si voi doborati lanuri? :)) si noi 🙂

  5. Pato Basil 26/02/2011 la 22:09 Reply

    a revenit in forta iarna vad! e anotimpul meu preferat!

  6. Lilly 26/02/2011 la 22:21 Reply

    ai facut om de zapada? te-ai dat cu sania?

  7. Pato Basil 26/02/2011 la 22:24 Reply

    din pacate anul asta n-am reusit sa fac nici una, nici alta!

  8. Lilly 26/02/2011 la 22:28 Reply

    😦 nici eu, am admirat doar fulgii 🙂

  9. DianaEmma 26/02/2011 la 22:39 Reply

    Eu m-am dat cu sania și m-am bătut cu zăpada în vacanța de iarnă. 😆 😀
    De fapt cu zăpadă mă bat cu colegii mei și în București când dă ninsoarea… mai mult cu fetele, nu știu de ce nu se bagă și băieții.
    Dar cu sania numai în Poiană am fost… sanie din aia clasică, de lemn cu drugi de fier… o minune să te dai pe ea. 😀

  10. Lilly 26/02/2011 la 22:41 Reply

    sanie dinaia am avut si eu 🙂
    baietii poate au frica sa nu va loveasca cu bulgarii 😉

    • DianaEmma 26/02/2011 la 22:43 Reply

      Săracii băieți… 1.85, 90 de kg, 😆 probabil le e frică că dacă aruncă un bulgăre ne rașchetează…

  11. Lilly 26/02/2011 la 22:48 Reply

    sa stii! dar ec baieti frumosi aveti, inalti, facuti 🙂 hmmmm vreau si eu unul, se poate?

    • DianaEmma 26/02/2011 la 22:53 Reply

      Poți să iei, ce treabă am eu cu ei? 😆

      Înalți?
      La 1,85 mi se par normali mie. 😆
      Ăia înalții sunt de la 1,95, 2 metri încolo.

  12. Lilly 26/02/2011 la 22:57 Reply

    e ok, eu am 1.75 🙂 cu tocuri sunt la 1.85 (tocuri de 10)
    totusi tb sa ma pot uita in ochii lui, nu? 🙂
    la 1.95-2.00 is deja prea inalti 🙂

  13. Lilly 27/02/2011 la 12:58 Reply

    adevarat 🙂 fiecare cu ce-i place

  14. Nice 27/02/2011 la 13:54 Reply

    Eh, amintiri de neuitat dintr-o iarna idilica, pe o sanie, cu un baiat super frumos, la tara, pe inserat. Asta ca sa fiu putin in spiritul comentariilor de mai sus. 😛 😀

  15. Lilly 27/02/2011 la 13:58 Reply

    🙂 se para ca iarna la tara are efecte minunate 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: