Stare de spirit!

Discutam intr-o zi cu un baiat care are o mica afacere: un stand de caricaturi intr-un mall, cu trei angajati, care imi spunea ca este foarte preocupat de starea de spirit a angajatilor sai. Incearca mereu sa-i stimuleze, sa le creeze o atmosfera propice pentru munca si sa socializeze cat mai mult cu ei chiar si in afara programului de munca.

Mi-a povestit ca intr-o zi unul dintre angajati trebuia sa faca o lucrare, o caricatura, si dupa ce a terminat-o si-a dat seama ca n-a ales bine tipul hartiei pe care trebuia facuta si din acest motiv trebuia sa o refaca.

In timp ce lucra a primit un telefon de la prietena sa care era foarte racita si ajunsese la urgenta din aceasta cauza. In acel moment starea de spirit a acestui baiat desenator s-a schimbat brusc, ingrijorarea a aparut pe fata lui, (fara sa-si dea seama) si chiar i-a influientat munca, astfel incat desi persoana din caricatura trebuia sa iasa cu o atitudine pozitiva si sa zambeasca, zambetul a iesit asa fortat, fals. El a transmis toata starea de spirit care o avea in lucrarea care a facut-o, starea lui sufleteasca se reflecta foarte bine in lucrarea facuta.

Gandirea pozitva, mediul propice pentru desfasurarea activitatii si stimularea angajatului sunt esentiala atunci cand realizezi ca reusita ta in afaceri depinde foarte mult de angajatii care-i ai.

Din pacate cei mai multi patroni considera angajatii ca pe niste negrisori, ca pe niste persoane care trebuie sa-i slujeasca lui, ca pe niste robi care trebuie sa munceasca ca sa-si castige painea. Daca mie ca patron imi merge bine ce ma intereseaza de angajatul meu care munceste pana cade in nas pentru a duce o paine acasa la copiii sai.

In fiecare firma exista bani de protocol, cand vine prietenul patronului  acesta este servit cu o cafea, un suc, si alte chestii de protocol, dar cati patroni asigura o cafea/ zi unui angajat? un ceai cald atunci cand afara sunt -15 grade? o inghetata intr-o zi torida?

Ii asigura un automat de cafea si un tonomat ca sa-si cheltuie angajatul banii, ajuta un alt patron sa se dezvolte dar nu-si sustine angajatii. Angajatii au doar drept sa munceasca si sa se supuna cerintelor companiei dar nu are drept sa greseasca, sa se imbolnaveasca, sa-si lase emotiile sa-i influienteze munca.

Sunt si companii care isi sustin angajatii, care se ingrijesc mai mult de bunastarea lor, care  creeaza conditii propice, care ii ajuta atunci cand sunt intr-un impas dar din pacate acestia sunt foarte putini.

Cei mai multi lupta pentru profit, isi considera angajatii robi, se folosesc de „criza financiara”, taie de la angajat dar niciodata din protocol si din bunastarea lor.

Oare nu-i important sa-si sustii oamenii, sa inveti ca fara ajutorul lor tu nu ai fi unde esti, sa-ti pese mai mult de cei din jurul tau nu doar de tine?

Multa lume merge la munca doar pentru ca nu are incotro, se supune patronului, regulilor, munceste cat trebuie desi pe fata lui se vede ca nu-i multumit, isi duce traiul de pe-o zi pe alta si toate acestea ii influienteaza munca si-l fac nefericit.

V-ati gandit vreodata cat de mult va influienteaza starea de spirit munca si rezultatele?

O primavara frumoasa!  de azi e oficial primavara si am imbracat si blogul intr-o hainuta cu lalele mov.

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , ,

18 gânduri despre „Stare de spirit!

  1. DianaEmma 21/03/2011 la 21:34 Reply

    Gândirea asta e mai mult la firmele din România.
    Cele care vin din străinătate au alt mod de gândire. Au tonomate de apă și cafea gratuite, am văzut chiar și firme la care se făceau contracte de catering și se ofereau 3-4 meniuri din care angajații își alegea (deci masa de prânz era din partea firmei), ca să nu vorbesc de acele activități extra cu colegii, de la excursii la munte, la laser-tag, paintball, biliard, etc.

    Din păcate conducerea română a firmelor nu e orientată pro-angajat, sunt chestii de genul muncitor pe plantație. Nu că nu ar fi și străini, dar ăia vin cu alte concepte de muncă… mult mai bine orientate spre angajat.

    Mai avem multe de învățat…

  2. Lilly 21/03/2011 la 21:42 Reply

    eu lucrez intr-o companie mare dar nu avem asa ceva, adica apa free avem dar in rest nimic
    de curand s-a schimbat si conducerea (nu mai e romana), sunt curioasa ce o sa faca pentru angajatii, mici schimbari s-au facut dar nimic din ce astept eu de la o companie mare
    avem multe de invatat dar nici macar nu ne dorim sa invatam si asta ma doare 😦

  3. Raluca 22/03/2011 la 10:27 Reply

    Probabil, un „patron” in Romania inca se considera ceva nobil de pe vremea Romei antice :)) Parerea mea este ca nu orice persoana care este intr-o pozitie de conducere are capacitati de lider. Multi, cand realizeaza ca au putere asupra celorlalti (angajati), isi exercita aceasta putere…agresiv. Dar, un manager care castiga respectul angajatilor, de obicei conduce prin puterea exemplului.
    Diferenta intre Romania si vest este ca in Romania avem noi o structura sociala care este incomoda si ne-competitiva de multe ori. Ma intreb oare cu cine intra un „patron” in competitie? Poate cu el insusi?

    Dar sa revenim si la angajati 🙂 de cele mai multe ori, vina se imparte. Din experienta mea, o competitie nesanatoasa sau conflict apar intre angajati fie cand ei insisi nu sunt performanti la locul de munca si incearca sa se afirme coborandu-i pe ceilalti prin diferite mijloace…sau cand isi urasc jobul, dar totusi il pastreaza pt siguranta zilei de maine.

    Aceste situatii apar oriunde in lume unde se lucreaza cu oameni..Crezi ca daca ar fi cafeaua gratis s-ar schimba relatiile angajat-manager la noi?
    Totusi, ce reiese din povestirea ta este ca un oarecare „patron” (mie nu imi place cuvantul asta, de aceea il pun in ghilimele) nu se afla in acea pozitie de conducere in calitate de mediator ai angajatilor, sa incurajeze productivitatea si sa asigure o atmosfera placuta la locul de munca. In conditiile descrise de tine, mi se pare ca nici managerul si nici angajatii nu lucreaza pentru companie. Fiecare simte ca lucreaza pentru el/ea insusi/insasi. Si cunosc si eu cazuri, nu numai in Romania se intampla. Dar aici aceste cazuri sunt izolate si nu sunt apreciate.

    Poate ca si la noi, daca s-ar schimba mentalitatea, problemele ar putea fi mai putine sau mai putin grave. Ce zici, Lili?

    • Lilly 22/03/2011 la 17:17 Reply

      sunt deacord cu ce ai expus tu mai sus, mentalitatea ne coboara mult 😦
      postul a fost despre influienta starii de spirit asupa muncii- mi se pare ca atunci cand un angajat merge cu drag la munca, cand munceste pentru ca-i place sa munceasca, cand are conditii prielnice sa-si desfasoare munca, cand stie ca mediul in care se desfasoara e unul cu buna dispozitie, cand simte ca managerul (am inlocuit patronul) il apreciaza si-l stimuleaza altfel munceste,
      se simte si el implinit, munca-l implineste
      eu nu pot spune despre mine ca merg la job doar pentru bani (stii si tu de ce spun asta), merg pentru ca-mi place sa socializez, imi place sa lucreez, imi place sa-mi dezvolt anumite abilitati, etc
      un aparat de cafea, un spatiu frumos in care lucrezi, mijloace de munca performante sunt lucruri care te stimuleaza
      cum ti se poate cere performanta doar, fara sa ai sustinere?
      In Romania e evident ca se munceste pentru bani, ca acceptam atatea compromisuri doar sa ne pastram locul de munca, ca nu stim sa ne cerem drepturile care ni se cuvin, iar managaerii straini repede se obisnuiesc cu ideea de nobil, si de ce sa dea ceva cand se poate munci si in conditiile deja existente
      eu inca mai sper la schimbarea mentalitatii 🙂

  4. Raluca 22/03/2011 la 10:28 Reply

    Am uitat sa te intreb, ce astepti tu de la o companie mare?

    • Lilly 22/03/2011 la 17:19 Reply

      doar sa-si aprecieze angajatii mai mult, sa inteleaga ca fara ei nu ar reusi sa aduca profit companiei, sa nu ne mai ceara sa reducem costurile cand ei nu stiu sa aprecieze si sa recompenseze munca noastra

  5. artificiality 22/03/2011 la 14:22 Reply

    Motivaţia face mult din cât şi ce poate face un om. Din experienţă ştiu importanţa unor cuvinte încurajatoare sau a unor impulsuri de ambiţie sau confort…

    • Lilly 22/03/2011 la 17:21 Reply

      si mie mi se pare normal ca intr-o companie sa fie motivatie chiar daca aceasta motivatie nu este intotdeauna materiala, dar aprecierea meritelor si sustinerea angajatilor face foarte mult

  6. Nice 22/03/2011 la 15:51 Reply

    Pentru mine e vital sa nu simt ca am sef. Adica…sa fie invizibil cumva, sa nu ma streseze permanent cu prezenta lui, sa nu-mi ceara nimic, sa fie intelegator si simpatic.
    Momentan am noroc de astfel de sefi, dar sa vedem pana cand… Nu stiu daca intelegi, nu suport sa mi se dea ordine, indicatii pretioase, detest ideea de sef.

    • Lilly 22/03/2011 la 17:27 Reply

      cred ca toti ne dorim sefi invizibili :))
      esti norocoasa :), rari sunt sefii care nu dau indicatii, care nu cer performante, care nu-si manifesta abilitatea de lider

  7. Nice 22/03/2011 la 15:52 Reply

    Daca ma cearta sau tipa la mine…imi dau rapid demisia. 😛

    • Lilly 22/03/2011 la 17:28 Reply

      ce hotarata esti :))))

  8. cony 22/03/2011 la 22:02 Reply

    Cred ca intr-adevar starea de spirit iti influenteaza munca, dar unde lucrez eu e bine. Avem cafea si ceai cu lamaie la discretie, apa la fel, mai primim si cate o bomboana din cand in cand cu diverse ocazii. Lumea e linisita si multumita, nimeni nu e stresat si asta se simte.
    Mai sunt cate unii care au impresia ca le stiu pe toate, dar nu au curajul sa se poarte ca si cum totul li se cuvine.
    Unde lucram inainte aveai impresia ca esti tot timpul cu pistolul la tampla si ajunsesem sa merg cu scarba la serviciu, insa eu mi-am propus ca de cate ori ajung sa simt asta, sa fac o schimbare.

  9. Lilly 22/03/2011 la 22:06 Reply

    Bine ai venit Cony!
    am bucur sa aud ca lucrezi in conditii bune, ca simti ca asta te ajuta sa-ti desfasori munca cat mai bine 🙂
    e jobul ideal?

  10. Pato Basil 22/03/2011 la 22:08 Reply

    este foarte adevarat dar gandestete si cate blesteme primesc patronii care sunt niste japite ordinare,care nu stiu decat sa exploateze.
    Doamne fereste sa te afli in locul lui, cate poate pati…

  11. Lilly 22/03/2011 la 22:12 Reply

    daca se inconjoara de oameni normali, cerebrali nu cred ca acestia sunt capabili de blesteme
    evident ca se mai carcoteste impotriva sefilor dar nu stiu cazuri asa de grave
    suntem totusi liberi sa ne alegem jobul, daca nu ne integram in colectiv, daca seful ne streseaza foarte tare si nu suportam ne dam demisia si mergem mai departe
    asa mi se pare normal ca trebuie procedat 🙂

    • Pato Basil 23/03/2011 la 16:03 Reply

      nu ma refer la alea care te duci la vrajitoare sau mai stiu eu… din alea „lua-l-ar dracu” si poate-l ia pe om mai devreme

  12. Lilly 23/03/2011 la 17:29 Reply

    injuraturi poate lua orice, si pe mine poate ma injura unii :)))) ce nu stii nu te poate afecta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: