Poveste fara sfarsit!

Reintors in tara dupa un an de cand s-a hotarat sa se mute in America, tara tuturor fagaduintelor, se hotaraste ca e momentul sa o caute. Vroia sa-i faca o surpriza, sa nu sune inainte de a se afisa la usa ei.

Stia ca-i plac lalelele rosii si narcisele albe si se hotaraste sa treaca pe la o florarie intai sapoi sa mearga la ea. Merge din florarie in florarie, unde sa gasesti in august lalele rosii si narcise albe? O adevarata aventura. Intr-un final gaseste lalele rosii si se multumeste cu ele, narcisele si-au scuturat demult petalele, au fost uitate undeva in primavara.

Aceasi usa pe care o stia atat de bine, aceeasi ea dincolo de usa inchisa, care il astepata si tresarea atunci cand auzea soneria.

Suna de 2 ori asa cum obisnuia sa o faca pe vremuri, si afiseaza un zambet pe toata fata, pentru ca stia ca ea verifica cine-i prin luneta vizorului.

Se trezeste din visare atunci cand un barbat ii deschide usa si-i spune „poftiti”.  Un milion de ganduri ii trec prin minte (poate s-a casatorit, poate e iubitul ei, poate sotul, sau poate e doar vecinul de la 2 care o ajuta sa schimbe o garnitura la robinet). Sangele ii invadeaza tot trupul, simte cum o caldura il strabate din talpi pana in crestetul capului, si spune balbaindu-se” caut o fata, o caut pe ea”.

Ea nu mai locuieste aici, noi am cumparat casuta asta acum 5 luni, si nu stim unde s-a mutat. Prin usa deschisa simtea inca parfumul ei, o vedea cum umbla agitata prin casa, ii vedea lucrurile peste tot, o simtea atat de aproape si totusi era foarte departe.

Multumeste pentru detalii isi cere scuze pentru deranj si pleaca. Se uita la flori, parca nu mai stralucesc la fel ca si acum 10 minute, simte cum totul se surpa in jurul lui, si iese abatut in strada. Nici nu mai stia unde si-a parcat masina, se simtea stanjenit dar si dezamagit de situatie.

Isi facuse atatea vise, isi imaginase cum o sa fie reintalnirea, simtise apropierea de ea prin fiecare por si acum totul se naruise. Unde sa mearga? Ce sa faca?

Eu am lasat-o in acel loc cand am plecat, nu mi-am dat seama ca in tot acest timp viata ei se poate schimba, imi promisese ca o sa o gasesc acolo toata viata, si acum am pierdut-o pentru totdeauna.

Ii venise in minte sa sune pe cineva apropiat ei si sa intrebe detalii. Cauta telefonul in masina si suna… „ati accesat casuta vocala………”. Nu se poate, era ultima speranta a mea si telefonul e inchis. Cauta in agenda telefonului numarul ei, ii tremurau mainile, inima ii zbura din piept si nu avea curajul sa apese bunotul „call”. Daca are pe cineva? cum sa o deranjez eu dupa aproape doi ani de cand am vazut-o ultima data?

Nu a mai scris nici pe blogul ei nimic de mai bine de 1 an, a disparut fara urma. Trebuie sa o gasesc, sa stiu ca e bine, sa-i vad ochii cum ii stralucesc, sa ma asigur ca viata i-a daruit ceea ce merita.

Am fost un las atunci cand am plecat si nici macar nu i-am spus, imaginea ei m-a urmarit in tot acest timp, regretele sunt multe dar viata isi urmeaza propriul drum si trebuie sa imi accept soarta.

Timp de doua saptmani cat  a mai stat in oras a intrebat in stanga si-n dreapta despre ea, dar nimeni nu mai stia nimic. Toti erau preocupati cu vietile lor, nimeni nu mai era interesat de ea  si nici nu-i simteau lipsa. S-a plimbat prin locurile prin care alta data se plimbau impreuna,  a cautat-o in toate fetele care le-a intalnit pe strada, dar parca o inghitise pamantul. Nu mai era.

S-a intors inapoi in tara fagaduintelor cu un mare gol in suflet, cu neimplinirea ca nu stia ce s-a intamplat cu acel sufletel, cu gandul ca in trei zile o sa o uite, ca trebuie sa accepte soara care mereu i-a fost potrivnica.

Si-o imagina fericita, intr-o casuta alaturi de un alt el si tinand la piept un copilas micut. Ce frumos ar fi fost ca acel copilas sa fie al meu asa cum ma  rugase odata ea dupa ce vazuse fetita nou-nascuta a unei prietene.

Ai spus ” eu sunt aici, nu ma mut niciodata, usa mea e deschisa si te astept atat cat e nevoie”

……………………………………………………………………………………………………………

In celalalt colt de oras, intr-un apartament cochet , in care toate miroseau a nou statea intinsa pe canapea ea. Butona aiurea tv-ul dupa o zi lunga de munca, dar gandurile ii erau departe peste ocean, la el. Stia ca nu o sa-l mai vada niciodata, ca vietile lor nu merg pe acelasi drum, ca asta e soarta lor.

Zambeste linistita, simte durerea din suflet, dar isi accepta soarta!



Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

29 de gânduri despre „Poveste fara sfarsit!

  1. DianaEmma 07/04/2011 la 23:38 Reply

    Nici nu am cuvinte asupra textului ăsta… nici nu știi cât m-au atins…

    • Lilly 08/04/2011 la 21:06 Reply

      multumesc! a fost asa o idee de moment,textul mi s-a scurs printre degete si simteam nevoia sa scriu si asa ceva 🙂

      • DianaEmma 08/04/2011 la 21:25

        Să știi că ideea ta de moment se apropie foarte mult de o poveste adevărată.

      • Lilly 08/04/2011 la 21:29

        povestea are multe elemente reale, si in plus sunt atatea cupluri care la un moment dat s-au despartit din anumite motive, si-au purtat dragostea in suflet toata viata, si poate inainte de a inceta lupta cu viata s-au regasit si s-au putut bucura chiar daca timpul le era potrivnic
        speranta moare odata cu noi 🙂

  2. artificiality 08/04/2011 la 12:35 Reply

    Dacă e poveste fără sfârşit, n-ar trebuie să se încheie aici…

    • Lilly 08/04/2011 la 21:09 Reply

      povestea este una care continua in sufletele celor doi, insa destinul le este potrvnic, dar cu siguranta sentimentele care le au o sa le pastreze toata viata 🙂

  3. cony 08/04/2011 la 14:40 Reply

    Mi-a placut mult textul tau. Desi trist, e foarte frumos. Unele iubiri nu se uita niciodata…

    • Lilly 08/04/2011 la 21:16 Reply

      multumesc Cony!
      unele iubiri nu se uita niciodata, sentimentele au aceeasi intensitate chiar daca cei doi isi aleg drumuri diferite…

  4. Julien Sorel 08/04/2011 la 17:16 Reply

    Experienta personala ?

    • Lilly 08/04/2011 la 21:19 Reply

      povestea are mai multe elemente: unele din viata mea, altele sunt o proiectie a viitorului, altele sunt din experienta altora, un amalgam as zice 🙂

      • Julien Sorel 08/04/2011 la 21:42

        Fugi dupa el in SUA, ce naiba mai faci in Romania ?!

      • Lilly 08/04/2011 la 21:49

        :))) Julien, nu fug ca nu vreau sa ma impiedic 🙂

  5. Nice 08/04/2011 la 19:18 Reply

    Cred ca cel mai dificil lucru din lume e sa te resemenzi atunci cand iubesti pe cineva, sa-ti accepti soarta. Pentru ca oamenii sunt in fond niste luptatori si gasesc zilnic motive pentru a nu abandona lupta, pentru ca nu e doar o vorba-n vant, speranta moare ultima. Emotionanta poveste de dragoste, intr-un final cei doi trebuie sa ramana impreuna. De ce exista ID de mess? 😛 😀

  6. Lilly 08/04/2011 la 21:26 Reply

    resemnarea vine dupa ce te-ai convins ca ai incercat destul, dupa ce ai inteles ca s-a pus punct, dupa ce constientizezi ca drumurile nu se mai intalnesc, dar cu toate astea sentimentele pot sa se pastreze o viata intreaga
    exista multe mijloace de comunicare in ziua de astazi care pot aduce doi oameni foarte aproape dar cu toate acestea sunt multi alti factori care se pot impotrivi

    • Julien Sorel 08/04/2011 la 21:46 Reply

      Lili, prinde-o pe concurenta si rupe-i capul! :)) EL va ramane al tau! 🙂

      • Lilly 08/04/2011 la 21:51

        n-am eu treaba cu concurenta 🙂
        merci pentru sprijin!

      • Julien Sorel 08/04/2011 la 21:56

        N-ai pentru ce, dar eu cred ca situatiile dificile necesita masuri ferme! 🙂

  7. Lilly 08/04/2011 la 22:01 Reply

    poate ai si tu dreptate 🙂 doar ca imi place sa fiu pasnica, nu-mi plac luptele cu adversarii pentru a castiga trofeul
    momentan as alege sa fiu eu trofeul 😀

    • Julien Sorel 08/04/2011 la 22:03 Reply

      Mda, sigur, noi sa ne spargem capetele si voi sa asistati la spectacol. nu mi se pare corect! :))

  8. Lilly 08/04/2011 la 22:06 Reply

    vrei si tu sa fi trofeu? e mai simplu asa 😉
    iti place sa alegi? sa fi ales? sau sa lupti pentru…?

    • DianaEmma 08/04/2011 la 22:18 Reply

      Eu zic să faci un post nou cu întrebările și subiectul ăsta. 😀

      • Lilly 08/04/2011 la 22:21

        daa…mi-au mai venit niste idei despre care o sa scriu in posturile viitoare

    • Julien Sorel 08/04/2011 la 23:07 Reply

      Sa lupt, cu cat e trofeul mai greu de obtnut, cu atat satisfactia e mai mare! 😛

      • Lilly 08/04/2011 la 23:14

        lucrurile bune se obtin greu, cu multa lupta, se stie 😉

  9. […] ochii și scriu. Cum aș putea oare să scriu cu ochii deschiși? Nu pot să vă spun, întrucât nu o fac. Degetele îmi aleargă în fața ochilor, uneori mai […]

  10. Dragos FRD 10/04/2011 la 19:38 Reply

    Hmmmm…cam cand se intampla actiunea? Nu de altceva, dar robinete carora sa li se schimbe garnitura nu prea mai exista….Pe de alta parte, asta e, daca ei ii place sa nu scrie pe blog, daca si-a inchis contul de facebook si adresele de mail caposul ala de ce nu pricepe ca fata nu vrea sa fie gasita?

    • Lilly 10/04/2011 la 19:44 Reply

      nu neaparat ca ea nu vrea sa fie gasita, dar la un moment dat in viata se pot intampla multe lucruri si sa dispari din peisaj un timp, si chiar in acel moment sa fi cautat
      numesc asta un destin care se impotriveste 😀

      • Nice 10/04/2011 la 20:01

        Mare adevar ai grait, Lilly. Eu consider asta un semn. 😉

  11. Lilly 10/04/2011 la 20:04 Reply

    multumesc Nice 🙂 si eu la fel, si uneori ma gandesc ca-s superstitioasa si poate deasta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: