Dragostea schimba?

Schimba multe. De la prioritati, la program, de la un stil de viata la alt stil de viata, de la gri la roz, etc.

Dar pe noi dragostea ne schimba? as spune ca da. Atunci cand suntem indragostiti suntem schimbati, vrem sa facem totul pentru dragoste si in numele dragostei. Traim pentru asta.

Dar atunci cand cineva te iubeste foarte mult, dragostea acelei persoane te schimba? Te face sa-ti schimbi planurile? Prioritatile? Te lasi dus de val si te bucuri ca cineva te iubeste foarte mult? Faptul ca iti spune si iti demonstreaza ca te iubeste te schimba?

O saptamana frumoasa va doresc!

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , ,

6 gânduri despre „Dragostea schimba?

  1. Roscata 18/09/2011 la 23:59 Reply

    Viata in doi iti deschide multe porti si te face sa intelegi multe lucruri pe care nu le intelegi cand nu esti intr’o relatie de dragoste, respect si devotament.
    Dragostea, daca este impartasita, te face sa vezi lumea mai frumoasa, te face sa te trezesti zambind mereu, te face sa simti fiorii dragostei si pasiunea iubirii, atunci and il vezi, te poarta pintre nori. Evident, dragostea schimba pe toata lumea. Depinde doar de ce fel de dragoste vorbim 😉

  2. Georgettve 19/09/2011 la 10:43 Reply

    In dragoste respectul nu-si are locul. Asta e de-a dreptul uluitor – cei ce afirma si sustin cu tarie o atat de crasa ineptie reprezinta pentru mine motiv de perplexitate. Vorba lui Cioran – in fata absurdului tragi linie si conturezi concluzia.

    Pe cel iubit nu il poti si respecta. Sunt stari si atitudini nascute din sentimente

    Dragostea ne schimba – in niste prosti desigur. Ne face din adulti copii. Ne transforma in niste naivi. Asta e si frumusetea ei. Si da, dragostea ne face sa ne schimbam planurile – sa ni le insusim pe ale celui iubit. Alta dovada de prostie – cati nu au renuntat la visele lor de dragul celui iubit ? Asta nu poate duce decat la regrete intrucat dragostea ar trebui sa presupuna orice numai schimbare nu. Si ea, dragostea, nu dureaza niciodata la nesfarsit – dragostea, nascandu-se in noi, e sortita pieirii.

    Altfel, pentru a putea observa mai bine cat de falsa este, in urma unei povesti de dragoste se sufera mai ales datorita pierderii influentei asupra celui iubit decat datorita pierderii dragostei in sine. A fi iubit echivaleaza cu a avea putere asupra celui care te iubeste. E nevoie de o mare doza de perversitate pentru a putea nega aceste evidente.

    Lumea asta e insa una in care e teribil de greu de trait astfel ca dragostea, aceasta iluzie care tampeste, reprezinta singura cale de salvare, singura ruta pe care e usor de pasit in drumul nostru spre moarte. Dragostea e o evadare.

    La inceput toate povestile sunt frumoase. In procent urias ele se sting la fel cum s-au aprins – repede si inutil. Cele ce rezista o fac gratie acelui sentiment de codependenta care apare dupa o perioada in viata de cuplu. Foarte rare cazurile in care dragostea rezista – prea multe zerouri de pus si dupa virgula pentru a putea da un procent.

  3. DianaEmma 19/09/2011 la 15:03 Reply

    Dacă schimbă, da.
    E o chestie socială. Când trăiești într-un grup, te schimbi, când trăiești lângă un om, te schimbi. E inevitabil. Suntem ființe sociale în interacțiune.

    Problema e cum te schimbi.
    Dacă te schimbi ca un compromis pentru celălalt, dar de fapt nu ești mulțumit cu schimbarea e de rău.
    Una e să descoperi prin celălalt ce frumos și bine e ceva și să îl adopți, iar alta e să renunți la ceea ce ești. Și atunci dragostea nu ar trebui să te schimbe, ci doar să îți aducă în plus în anumite porțiuni, să te ajute să te cunoști pe tine însuți mai bine.

    Un om ar trebui să se descopere pe sine însuși, să se construiască așa cum e mai bine pentru personalitatea sa, să își găsească propriile planuri, împliniri și fericiri. Dragostea ar trebui să fie doar găsirea unui om care caută dpdv al relației cam aceleași lucruri, iar apoi construirea unor planuri, împliniri și fericiri care satisfac pe amândoi.
    Compromisuri mici, mari, oricum facem. Dar ceea ce suntem cu adevărat nu ar trebui să schimbăm. Când te pierzi pe tine din dragoste mai devreme sau mai târziu vei deveni nefericit; ca să nu vorbim de acel „nu mai e ca la început” al partenerului.

    Știi reclama aia la bere… femeia se chinuie să schimbe bărbatul pe gustul ei și apoi regretă cum era înainte.
    Pentru că oricât ne-ar schimba viața și iubirea, la un moment dat omul de lângă tine s-a îndrăgostit de cine era la început. Și în marea parte a relației reîndrăgostirea de ce devenim… hmmm… nu prea există…
    Iar apoi… apoi după despărțire târâm după noi ceea ce am devenit prin prisma altei relații… cu frustrări și comparații… și greșim în continuare…

  4. Nice 19/09/2011 la 19:57 Reply

    Da, ne transforma radical, ne schimba prioritatile, felul de a vedea lumea, sufletul…suntem in primul rand mai buni, mai toleranti, mai intelegatori, mai altruisti. Si mai veseli. 🙂

  5. Nice 19/09/2011 la 20:00 Reply

    Ah, mai sus vorbeam de dragostea impartasita…in caz contrar ne arunca in prapastia disperarii si a deznadejdii. O boala a sufletului care ne macina pana la epuizare.

  6. pisicaru 20/09/2011 la 10:45 Reply

    iubirea nu are limite .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: