Cat la suta?

Suna ceasul dimineata, te trezesti bezmetic, constientizezi ca-i luni si te pregatesti sa pleci spre munca. Te impiedici in toate lucrurile incercand sa reusesti sa iesi la timp din casa, ca nu vrei sa intarzii chiar de luni. Toata lumea cunoaste entuziasmul si sentimentul care te incearca luni dimineata.

Trece ziua, ajungi acasa, tarziu evident pentru ca poate ai stat peste program, ai fost in n locuri sa rezolvi x probleme, asta in cel mai fericit caz, sau doar ai batut drumul degeaba. Ajungi acasa tarziu, rupt de foame si oboseala, mananci ceva, fac un dush butonezi putin tv-ul macar rubrica meteo sa o vezi, apoi te invarti putin prin casa, iti citesti mailurie, vorbesti la telefon si realizezi ca a trecut demult ora de culcare. Te mobilizezi sa adormi repede stiind ca dimineata iar iti urla alarma cu noaptea-n cap.

Si uite asa trece si ziua de marti, parca trasa la indigo cu ziua de luni, si te trezesti miercuri cu gandul spre vineri, si zboara si ziua de miercuri tot in acealasi ritm alert, si cand auzi joi dimineata alarma iti vine sa iei telefonul sa suni la job sa zici ca esti bolnav. Esti bolnav doar la gandul ca iarasi alergi de colo colo, ca mintea ta trebuie sa dea solutii imediate, ca trebuie sa rezolvi y probleme  aparute in mai putin de 1 minut, ca trebuie sa fi mai eficient, sa nu mai trebuiasca sa stai peste program la job. Si seara cand ajungi acasa nu-ti doresti decat liniste si sa dormi.

Si e vineri. Si parca prinzi curaj, stii ca trece ziua si e weekend. In sfarsit chiar daca stai 12 ore la munca seara e doar a ta, nu te mai streseaza nici alarma de a doua zi, nici gandul ca poate n-ai trimis x mail, nici dorinta de a fi mai bun.

E doar timpul tau, in sfarsit traiesti pentru tine. Acum ai timp si de viata persoanala, poti sa te rasfeti gatind, plimbandu-te, iesind cu prietenii, mancand nesanatos in oras, tragandu-ti picioarele pe strazi si admirand peisajele.

Si dai nas in nas cu studentii si te gandesti ca si tu ai fost student si aveai viata personala, ca stateai la taclale la un suc ore in sir, ca nu se intampla nici o tragedie cand chiuleai de la cursul de igiena la care oricum dormeai doar ca dadeai impresia ca esti treaz sau visai peste mari si tari si auzeai doar in surdina glasul cuiva care oricum nu te putea trezi din visare.

Si-ti doresti sa mai fi si tu macar odata asa, sa traiesti pentru tine, sa ai viata personala si in timpul saptamanii dar….te trezesti cand dai cu capul de stalp si te intrebi cat la suta e viata personala si cat la suta e munca, stress, nervi, agitatie?

Voi cand va traiti viata? in weekend sau tot timpul?

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

48 de gânduri despre „Cat la suta?

  1. Pato Basil 24/10/2011 la 22:25 Reply

    asta daca nu-ti place ce faci!… iti irosesti viata… bine daca n-ai face asta poate ti-ar fi greu sa te descurci… dar vezi tu majoritatea dintre noi alearga…pentru a trai mai bine si nu prea „traieste” deloc

    • Lilly 24/10/2011 la 22:36 Reply

      si daca iti place ce faci, ca eu pot spune ca imi place ceea ce fac, dar rutina, aceleasi lucruri in fiecare zi, acelais ritm de viata fara picanetrii te face sa crezi ca uneori doar munca conteaza
      si aici nu vb neaparat de mine, pentru ca eu nu-s o carierista, dar vad lumea in jurul meu care e foarte implicata in munca ce o face, care se starduie foarte mult sa iasa totul bine si asta cere clar sacrificiu si care isi traiesc viata doar in weekenduri si care nu sunt recompensate la adevarata lor valoare

  2. Napocel 24/10/2011 la 22:25 Reply

    Lilicuţica, o lecrtură de seară cool-ă!

    • Lilly 24/10/2011 la 22:37 Reply

      Napocel merci de alint si compliment 🙂 hugs!

  3. raluca 24/10/2011 la 22:33 Reply

    In weekend, bineinteles. Traim la maxim, nu? 🙂

  4. Lilly 24/10/2011 la 22:38 Reply

    cam da 🙂 bine ca avem weekenduri, uffff

  5. DianaEmma 25/10/2011 la 0:11 Reply

    Păi, ce, jobul nu face parte din a trăi viața? Nu e pasiunea pentru ceea ce faci? Nu e mica socializare cu colegii, o vorbă, un râs, ceva bun în pauza de masă. 😀
    E alt aspect al vieții… eu zic că dacă nu îți trăiești viața prin tot ceea ce faci… undeva irosești niște ani.
    Nu privesc jobul așa sumbru.
    Job + master = coșmar, că îți trăiești viața pe drumuri. 😆
    Dar așa… termini munca… ieși 2 seri cu niște prieteni, o seară două vreun sport ceva, vreun hobby ce timp are fiecare… adică eu una aveam timp… și nu am job care se termină la 4 (ce invidiez funcționarii). Și la 9 când terminam și cu astea și cu masa… mai băgam blog.
    Abia aștept vara să am numai jobul…

    Nu zic… trezitul de dimineață oricum e problematic… chiar și când n-ai program fix de ajuns la muncă. Dar tot nu poți lenevi până la 12 dacă ai chef. 😆

    • Lilly 25/10/2011 la 19:25 Reply

      jobul e 80% din viata mea si a multora 🙂 acolo imi petrec cea mai mare parte din timp, pe colegi ii consider a doua mea familie, alaturi de ei muncesc, rad, plang, fac glumite, etc
      la modul general vorbind, nu pentru toata lumea munca e o pasiune, si chiar si atunci cand esti pasionat de ceea ce faci se intampla sa apara rutina, stressul, oboseala, si sentimentul ca traiesti pentru altii si pe tine sau pe cei apropiati tie i-ai pus pe locul 100 si uneori e frustrant
      cu siguranta si tu ai renuntat de dragul jobului la familie, la sarbatori, la vacante, la momente placute, le-ai substituit cat ai putut dar frustrarea tot apare din cand in cand
      stiu si eu cum e faza cu 2in1 job si master dar am trecut cu bine si la tine va fi la fel 🙂 cand nu o sa mai ai master o sa ai sentimentul ca-ti lipseste ceva 😀
      eu n-am probleme cu trezitul de dimineata dar cand ma gandesc uneori ce frig e afara si ca imi ingheata apa in ochi nu m-as da dusa din casa
      si in plus cu cat inaintezi in varsta iti piere cheful de a face 100 de lucruri 😀 sau cel putin eu sufar de o lene cronica sau o inadaptare la situatie, nu stiu exact :))

      • DianaEmma 26/10/2011 la 0:02

        De unde iese 80%?
        Adică e… 50-60% dacă nu consideri și somnul timp personal. 😆

        Rutina… depinde.
        Dacă faci la muncă aproximativ același lucru mereu, da, apare rutina.
        Dar sunt și joburi în care lucrezi pe proiecte, acum faci ceva, peste 3-6 luni altceva, acum ești în etapa de proiectare, apoi treci la dezvoltare. Sau un artist… fiecare operă e o provocare diferită.
        Sunt joburi și joburi…

        Sărbători nu țin, vacanțe… știi… ca la fiecare… zilele alea câte are fiecare… dar când am vrut mi le-am luat, la familie am renunțat din alte motive, timpul personal… uite-te și tu la ce ore fac blogging ca să pun prieteni, „familie” și momente plăcute după job. 😀
        Adică… am făcut orice să nu am starea aia ca îmi irosesc viața… prefer să fiu ruptă de somn în fiecare zi, dar măcar să mă văd 30 de minute cu o prietenă după job sau să merg să fac ceva. Momentan chiar mă gândeam să îmi pun într-o seară și cursuri de dans… măcar de încercare.
        Cred că simțeam mai mult rutina și sentimentul ăla că fac ceva pentru alții când făceam freelancing și munceam mai mult de acasă. Pur și simplu mai mult vegetam atunci. Acum, uneori seara dacă nu am ce face, cobor cu o stație de metrou înainte și merg printre copaci pe străduțe pe jos până acasă… simplul fapt că nu mă duc acasă direct mie îmi alungă sentimentul ăla de rutină.

        Sau mă rog, eu oricum sunt „diferită”… adică eu mă plictisesc oricum foarte rar, sunt genul care găsește un fel de împlinire în lucrurile astea… statice. Și la mine rutina se simte mai greu. Pentru cineva care are mereu nevoie de ceva nou… hmmmm… e mai nasol. 😀

      • Lilly 26/10/2011 la 19:56

        nu toata lumea are joburi interactive si care sa difere de la o zi la alta, proiecte, etc…cele mai multe sunt pe sistemul rutina
        esti „diferita” si asta-i un lucru bun 🙂

  6. DianaEmma 25/10/2011 la 0:14 Reply

    Comentariu aiurea că am uitat la celălalt să mă abonez la comentarii. 😆

  7. otilia 25/10/2011 la 0:35 Reply

    Lilly, de-abia asteptam articolul tau!:) hugs.
    E ciudat stii.. spui tu de studentie.. Si da, trebuie sa recunosc ca este o viata minunata… cea de student, mai ales datorita timpului liber pe care il am, timp pe care insa trebuie sa il fructific la maxim, sa invat cat mai mult posibil. Din ORISICE. Pe de alta parte insa vad adesea persoane de varsta mea deja casatorite, cu copii.. Si mi-as dori sa fiu asa. in locul lor. Cu acea stabilitate grozava pe care ti-o ofera o familie. Ma apropii de varsta la care mi-ar fi placut sa am primul meu copil, Si tot ce pot sa fac este sa constat este cat de departe sunt de acest vis al meu. Dar eu trebuie sa invat.. ..ca sa am un job „intro buna zi” … Ce fel suna .. „sa am un job”…(ca) sa fac aia ..sa fac ailalta… „Toate la timpul lor”, imi spun resemnata in cele din urma.

    • Lilly 25/10/2011 la 20:26 Reply

      ma bucur, sper ca ti-a si placut 🙂 hugs si pt tine 🙂
      esti la varsta la care ai foarte multa energie, poti multe si toate lucrurile o sa-ti reuseasca 🙂 o sa ai si job, familie si copii, mai e putin timp doar 🙂

  8. Dragos FRD 25/10/2011 la 1:48 Reply

    Deocamdata in weekend, dar tind sa-mi largesc orizontul 🙂

    • Lilly 25/10/2011 la 20:27 Reply

      cand te muti la Tauti? acolo cred ca o sa traiesti doar pentru tine/voi 🙂 o sa faci lucruri pentru sufletul tau 😉

      • Dragos FRD 25/10/2011 la 23:56

        Pai 13 noiembrie e ultima zi de stat in Bucuresti….imi pare rau ca am intârziat atâta, initial imi propusesem sa ma mut pâna in 30 iunie, erau atâtea de facut…..acum nu-mi ramâne decât sa astept primavara.

      • Dragos FRD 26/10/2011 la 0:05

        Pai 13 noiembrie e ultima zi de stat in Bucuresti….imi pare rau ca am intârziat atâta, initial imi propusesem sa ma mut pâna in 30 iunie, erau atâtea de facut…..acum nu-mi ramâne decât sa astept primavara.

        🙂 Da, o sa fac lucruri pentru sufletul meu. Multe cunostinte au fost mirate de decizia mea. Cica de ce nu mai astept asa, vreo 15-20 de ani, ca sa ma retrag ‘la tara’ la pensie. Pai uite d-aia, in primul rândd nici nu cred ca voi supravietui atâta in Bucuresti si, in al doilea rând, eu am chef sa umblu cât inca ma tin picioarele.

      • Lilly 26/10/2011 la 19:59

        esti pe ultima suta de metri, impachetezi de zor cred:)
        acolo ai net? sper ca ne ti la curent cu” viata la Tauti”
        oricum de admirat curajul si initiativa ta 🙂

      • Lusio 26/10/2011 la 22:00

        Acum il inteleg pe Dragos mai bine..

        A plecat / Pleaca sa UMBLE ACUM CAT MAI POATE. Ca mai incolo (peste alti ani) poate ii place statul langa semineu cu o pisca in poala 😆

      • Lilly 26/10/2011 la 22:04

        eu sper ca Dragos sa tina un jurnal si sa ne arate si noua pe unde umbla, cum e viata acolo, ce face, ce simte 🙂
        Dragos ne auzi? ce zici?

  9. Cojocari Boris Jr. 25/10/2011 la 7:37 Reply

    Hei… Înțeleg că rutina de zi cu zi – obosește, și sunt de părere că jobul nu întotdeauna este plac iar de este – oricum te saturi. De accea eu cred că ar trebui de mai facut cîte o trasnae (la job sau alt undeva) de facut cîte o farsă… pur și simplu de distrat!

    Desigur sunt și zile cînd nu vreai nimic – și iată aici intervin prietenii! Sunt o sumedenie de modalități ce vor face ca fiecare zi să fie unică!

    P.S. Toate ar trebui să fie în limita măsurilor! 🙂

    • Lilly 25/10/2011 la 20:29 Reply

      Bine ai venit!
      cu siguranta ca si la job sunt momente de relaxare, de buna dispozitie, de entuziasm, dar sunt putine uneori in comparatie cu stressul, cu problemele, cu rutina
      tu cum iti faci zilele unice?
      masura face totul, se stie 🙂

  10. pisicaru 25/10/2011 la 9:26 Reply

    Incerc sa traiesc frumos in fiecare clipa dar nu reusesc mereu, totusi reusesc in proportie de 45% sa am o viata frumoasa. Am inceput sa zambesc si sa glumesc in permanenta sa aduc o raza de bucurie in inima celor din jurul meu. O zi faina,

    • Lilly 25/10/2011 la 20:32 Reply

      45% e un procent bunicel, si atata timp cat tinzi spre mai bine cu siguranta procentul asta o sa creasca 🙂
      se vede ca esti un om plin de viata si cei din jurul tau au noroc cu tine 🙂
      zile frumoase si tie!

  11. Mihai Motrescu 25/10/2011 la 19:29 Reply

    cand sunt la Cluj tot timpul , cand sunt acasa mai mult duminica….

  12. Lilly 25/10/2011 la 20:33 Reply

    se pare ca la Cluj e mai bine 🙂 acasa ai mai multe treburi de facut? esti mai ocupat?

  13. Nice 25/10/2011 la 21:07 Reply

    Chiar ma gandeam azi ca merg la job ca la distractie. Pana la urma e fain sa stii, chiar daca uneori ne mai suparam sau ne mai stresam, face parte din viata noastra si fara el am fi extrem de nefericiti, neimpliniti. Poate daca am privi mai detasat lucrurile, mai relaxat, totul ar fi mai usor si mai frumos. Deci, in proportie de 100%, tot timpul. 🙂

  14. Lilly 25/10/2011 la 21:14 Reply

    ma bucur sa aud ca jobul tau e un mod de distractie 🙂 si ma bucur sa-ti vad optimismul cu care privesti lucrurile 🙂
    si eu zic ca m-as plictisi fara job, fara colegi, fara stressul de acolo, fara glumite, fara minipartyuri

  15. colorbliss 26/10/2011 la 0:09 Reply

    Citind primul paragraf, nu mi-am putut retine un zambet. Azi-dimineata, dupa o agitatie continua, pornit de acasa, reintors acasa caci mi-am uitat mapa, alergat spre statie, alergat spre faculta, am ajuns la 9:59 la fac. de chimie, unde avem un curs. Am ajuns simultan cu inca o colega, amandoua cu paltonul/geaca val-vartej, eu cu esarfa fluturand, colega mea cu vreo cinci chestii in mana pe care nu stia unde sa le puna. Am inceput sa radem cand ne-am vazut asa zvapaiate. Ca sa aflam apoi ca trebuie sa ocolim intreaga cladire a facultatii, sa accesam o alta intrare, din partea opusa. Din 9:59, dupa atata alergatura, s-a facut 10:12 :)) Nu am fost singurele intarziate, insa.

    Mmm, de cand cu facultatea, timpul meu e destul de… dilatat, slab delimitat. Weekendul nu are aceeasi valoare pe care o avea in liceu. Programul fiind mai… instabil (difera de la o saptamana la alta), nu mai delimitez clar zilele. Uneori, ziua de luni mi-e libera – doar pentru mine. Alteori, dimpotriva. Cert e ca nu ma plictisesc, nu am o rutina a zilelor, inca. Incerc sa ma bucur de asta…

    Cred ca e important sa luam tot ce e mai bun din toate experientele cotidiene, eventual sa contribuim noi insine la desfiintarea rutinii. Si mai ales sa ne placa ceea ce facem – asa simtit ca traim in fiecare zi. Aaaaa, e importanta si variatia. Degeaba imi place sa merg la teatru (si simt ca ,,traiesc”), daca as face asta in fiecare zi, in mod regulat, multe ore, m-as acomoda si nu ar mai avea acelasi impact asupra mea… Deci, varietatea activitatilor! 😛

    • Lusio 26/10/2011 la 19:26 Reply

      ” pornit de acasa, reintors acasa caci mi-am uitat mapa ”

      😆 :mrgreen:

      • colorbliss 27/10/2011 la 9:15

        Lusio, nu ranji malitios :)) se mai intampla…

      • Lusio 27/10/2011 la 15:18

        Iulia, rad si din cauza ca am mai patit si eu faze de genul.. 😆

        Si in mare parte e din cauza celebrei:”Graba (chiar) strica treaba”

        Atunci cand te grabesti, incepi sa uiti mai usor anumite chestii pentru ca te tot gandesti la plecat.

      • colorbliss 27/10/2011 la 23:24

        hehe, cred ca toti patim. Unii mai des, altii mai rar :)) Intr-o zi eram atat de grabita inca am pornit incaltata in slapi, am facut doar cativa pasi de la usa oricum si m-am intors. Ce bine ca nu sunt superstitioasa 😀

      • Lusio 28/10/2011 la 22:07

        In slapi ? 😆 :))))

        Ce anotimp era Iulia ?? Ca daca era vara, era cat de cat ok :)))

      • colorbliss 28/10/2011 la 22:18

        mmm… primavara, inca nu intrasem in sesiunea de vara :)) 😀

    • Lilly 26/10/2011 la 20:01 Reply

      si eu am zambit cand am citit intamplarea ta 🙂 ale studentiei valuri 😉
      se poate ca ai dreptate varietatea ajuta mult, indeparteaza rutina 🙂

  16. Marmotica 26/10/2011 la 15:49 Reply

    Bun subiect de discutie 😛 Eu una incerc sa fac mai multe dupa ce ajung de la munca, insa nu de fiecare data imi iese . De obicei uichendul e pentru rezolvat problemele de care nu am avut timp in zilele de munca ( treburi administrative prin casa , asa cum imi place mie sa le numesc ) si pentru relaxare , iesit cu prietenii si asmd.Incerc sa mai merg la un tenis, o plimbare in parc sau chiar sa fac tot felul de chestii care ma relaxeaza. Urasc sa ma trezesc dimineata devreme, nu stiu cand m-oi obisnui zau 🙂 Cel mai mult timp il petrec la munca, dar partea buna e ca mie imi place sa merg la servici, am niste colegi super si chiar ma simt bine. Nici nu imi dau seama cand trece ziua. Asta e, fac tot posibilul sa am o balanta intre viata profesionala si cea personala. 🙂

  17. Lilly 26/10/2011 la 20:05 Reply

    stiu ca tu esti harnicuta si nu apuci sa te plictisesti in ritmul asta 🙂
    nu multa lume adora sa se trezeasca dimineata ;d daca ar fi vara mereu eu as iubii trezitul devreme. momenta iubesc doar diminetile racoroase de vara 🙂

  18. artificiality 27/10/2011 la 16:18 Reply

    Nu pot estima prea bine. Dar deocamdată stau pe un sănătos 75% pentru mine, restul fiind ‘ptr. că trebuie’.

    Am avut mereu vorba ‘bucură-te de orice poţi să faci sau de timpul liber actual, pentru că toate se schimbă în timp’…

  19. Lilly 27/10/2011 la 21:18 Reply

    toate se schimba si ne schimbam si noi, ajungem sa zicem ” nu mai e cum era „

  20. ovi 29/10/2011 la 16:31 Reply

    imi traiesc viata mereu… merg cu placere la servici… iar cand plec spre casa… reusesc sa ma detasez aproape complet de problemele de acolo… si sa ma bucur de viata…
    cel mai mult insa… imi plac serile… cand ma plimb in parc… si da.. weekendul… asta sigur… mai ales cand merg la biserica (desi nu ma inghesui) si acolo parca ma intlanesc cu dumenzeu…

  21. Lilly 29/10/2011 la 19:33 Reply

    detasarea de probleme e foarte buna, e chiar indicat ca problemele de acasa sa nu le duci la servici si cele de la servici acasa dar cred ca asta depinde de tine cat de bine te poti controla, depinde de functia care o ai in firma si de job efectiv
    dupa aproape 12 ore petrecute ieri la job aseara cand am ajuns acasa nu ma puteam linistii si deconecta de agitatia de acolo
    sunt multe lucruri care ne dau energie pozitiva, care ne infrumuseteaza sufletul 🙂
    imi place mult cum ai raspuns 😉

    • ovi 30/10/2011 la 8:49 Reply

      mda… 12 ore de servici… suna foaaaaaarte mult…
      nu am lucrat niciodata mai mult decat un job… si de cel putin 15 ani de zile… lucrez cel mult 8 ore pe zi… extrem de rar stau peste program….
      trebuie sa recunosc… cineva acolo sus ma iubeste…

      • Lilly 01/11/2011 la 21:41

        nici eu nu lucrez asa mult in mod normal, se intampla din cand in cand. oricum e foiarte obositor si epuizant 😀
        ma bucur ca esti un norocos 😉

  22. […] reflectati asupra lor. Eu va indemn sa va inconjurati de oameni care va ajuta sa fiti mai […]

  23. George 01/11/2011 la 1:37 Reply

    Viata nu e frumoasa. Asta e o certitudine deja. Acum trebuie sa mai ai si puterea sa recunosti asta. Mai mult, pot face prinsoare oricand cu oricine ca cei ce iubesc viata sunt fie imbecili, retardati, fie ipocriti. Altfel, rutina nu este doar un inamic. Ea poate fi si prieten – pentru multi rutina inseamna siguranta.

    Doar natura poate da un sentiment veritabil de fericire – orice altceva inseamna iluzie. Cinci minute pe zi de privit cerul dintr-un loc departe de civilizatie ar fi suficiente pentru ca toti oamenii cu un minim de intelect sa cunoasca linistea sufleteasca. Evadarea in natura e singura modalitate de a uita ca viata este urata si asta tocmai pentru ca fiind parte din natura, in mijlocul ei propria viata isi pierde insemnatatea. De asta suntem nefericiti – in societate, pentru a putea supravietui, suntem siliti sa dam importanta propriei existente.

    Societatea ne obliga sa luptam pentru o idee care nu ne defineste – viata noastra nu are importanta, existentele noastre sunt in fapt lipsite de insemnatate, orice efort depus cu scopul de a avea mai mult decat strictul necesar supravietuirii este un prilej de nastere a nefericirii.

    • Lilly 01/11/2011 la 21:39 Reply

      asta e opinia ta. eu zic sa nu generalizam, fiecare stie ce-l face sau nu fericit, dupa cum vezi din raspunsuri reiese ca lume agreeaza munca, ca sunt multi fericiti, iar cei care nu sunt fericiti nu ar trebui sa spuna despre ceillati ca sunt „imbecili, retardati, fie ipocriti”
      ar trebui sa vezi si partea plina a paharului 🙂

      • otilia 03/11/2011 la 3:00

        Subscriu la tot ceea ce a insirat George mai sus, mai putin “viata nu e frumoasa”. Si aici il corectez:“viata nu este perfecta”. Citandu-l pe M B: „Nu exista asa ceva. asta este unul dintre cliseele idioate ale modernitatii. „viata perfecta”. Nu exista nimic perfect! daramite „viata perfecta”. Este un mit, Este o himera.”
        E o moda asa prin lume.. apropo de toate revistele si reclamele care promoveaza “Fericirea absoluta”. Nu exista asa ceva. E o tampenie. Personal ma ingrozeste ideea asta. precum si peisajul pe care sunt nevoita sa-l suport zilnic – personaje feminine din mediul meu care sunt intro permanenta stare de exaltare, de fericire. Mi se pare aberant sa fii fericit non-stop .Le lipseste o doaga cred. Poti fi fericit atat timp cat ai o stare indusa,provocata, dar dupa aia iti trece, zic eu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: