Jumatatea mea!

Se intampla sa intalnesti pe cineva, sa-ti pice cu tronc si apoi toata ziua sa visezi la ea. Sa apara fluturi in stomac, emotii, extraz si chiar sa-ti spui ca esti indragostit. Sa te gandesti ca ea e persoana potrivita, ca e ceea ce ai asteptat toata viata. Din anumite motive nu reusesti sa cunosti persoana foarte bine, ea e destul de ocupata, dar oricum in mintea ta e persoana perfecta. Si incepi sa-i dedici versuri, sa-i scri mesaje, sa adormi si sa te trezesti cu ea in gand. Chiar daca acea persoana nu-ti raspunde cu aceasi moneda tu te incapatanezi sa crezi cu tarie in ceea ce simti. Si ajungi sa-ti marturisesti sentimentele si ea sa ramana socata si tu nu intelegi de ce? Tu stii ce vrei, stii ce simti, dar stii ce simte ea? ce vrea ea?

Refuzi sa vezi ca anumite lucruri nu merg bine desi uneori sunt semne clare. Semne care le interpretezi in mod propriu, consideri ca ea se lasa mai greu cucerita nu ca te respinge intr-un mod elegant.

De ce se intampla toate astea?

Cred ca sunt mai multe raspunsuri dar eu as opta pentru unul si anume – fiecare persoana chiar daca recunoaste sau nu in mintea lui isi contruieste o anumita imagine despre jumatatea sa, iar in momentul in care apare o persoana care se incadreaza catusi de putin in acel tipar tinde sa creada ca e exact ceea ce isi doreste, astfel ca ajunge sa se indragosteasca de personajul care si l-a format in minte nu de ceea ce este cu adevarat langa el. Si asa ajunge sa sufere. O vede perfecta pentru ca jumatatea fiecaruia e perfecta in mintea lui dar in realitate nu e asa. In realitate o persoana e potrivita (ca sa nu folosesc perfecta ) atunci cand o iei asa cum e, cand o cunosti asa cum e, cand nu incerci sa schimbi nimic, cand stii exact ce isi doreste si ce vrea.

Si asta nu e dragoste, e doar o obsesie creata pentru o anumita persoana, e doar nevoia de a ne completa pe noi insine, e doar un pas atunci cand cauti sa-ti afli jumatatea.

Totul se petrece in mintea ta, iti dai seama ca porti conversatii sau monoloage in mintea ta incercand sa faci acea persoana sa te inteleaga, incercand sa-i demonstrezi ca tu esti cel de care are ea nevoie, incercand sa o modelezi dupa bunul tau plac.

In timp te maturizezi si ajungi sa intelegi ca dragostea adevarata nu schimba ci accepta ceea ce este, intelege foarte bine nevoile si dorintele celuilalt si inseamna mult mai mult decat niste fluturi in stomac.

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , ,

6 gânduri despre „Jumatatea mea!

  1. otilia 18/11/2011 la 20:30 Reply

    Nu stiu cum sa fac, ca oriunde intru dau numai peste posturi despre iubire. :-??

    ‘jumatatea ta’ nu cred ca este nici macar ceea ce iti creezi „tu” in cap…este ceva ce iti depaseste cu mult imaginatia, sa spunem, asteptarile. 🙂

    Cea mai buna cale de-a scapa de o obsesie este sa o infrunti.

    • Lilly 18/11/2011 la 23:41 Reply

      Otilia de la ceata ni se trage:))))
      saptamana asta si eu am scris numai povesti destea, de maine scriu despre job :D, lucruri faine nu prea mi se intampla in ultima vreme
      am eu o vorba” realitatea intotdeauna mai mica si rasturnata”- asa o fi si cu „jumatatea mea”

    • artificiality 22/11/2011 la 21:24 Reply

      Păi dacă e cel mai râvnit sentiment, şi tu acuma :))

      E normal să fie aşa, mai ales când lucrurile nu sunt 100% precum le-ai dori.

      • Lilly 22/11/2011 la 22:38

        e normal sa ne dorim ceea ce nu avem 🙂 dar oare nu e normal sa se si implineasca aceste dorinte?

  2. Nice 18/11/2011 la 22:14 Reply

    Foarte frumos articolul, mi s-a intamplat si mie sa traiesc asemenea lucuri, m-am indragostit de persoane nepotrivite, am sperat sa fim impreuna, insa niciodata nu le-am considerat a fi jumatatea mea, niciodata nu am incercat sa le schimb, sa le modelez, sa le fac sa inteleaga ca eu sunt ceea ce le trebuie. Dimpotriva, nu am facut nimic deosebit, doar am iubit…
    Este si normal sa existe etape in vietile noastre, sa confundam sentimentele, sa visam si sa ne dorim omul pe care-l iubim nespus, ca doar nu se naste nimeni matur si intelept. Nu cred ca trebuie nimeni condamnat pentru ca simte fluturasi in stomac.
    Pe de alta parte, nu poti accepta chiar totul…doar pentru ca asta impune iubirea adevarata.

    • Lilly 18/11/2011 la 23:44 Reply

      multumesc Nice!
      si eu consider asta o etapa din viata unei personae si cu siguranta ce nu ne omoara ne face mai puternici 🙂
      poate ca eu sunt cam dura, am ajuns la o maturitate si asta se simte in gandirea mea 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: