Trecut sau viitor?

Se intampla ca la un moment dat sa-ti doresti ceva: o pereche de pantofi, o geanta, o masina, o casa, un prieten, un iubit, etc si incepi sa te lupti cu morile de vant, cu nesansa si cu alti factori impunatori si pierzi batalie dupa batalie si la un moment dat pui punct, asa e cateodata nu poti sa-ti indeplinesti dorinta oricat de mult te zbati.

Amani acest moment pentru viitor, candva cand se vor alinia planetele, horoscoapele vor zice numai de bine, vantul va bate doar pe culmi inalte, soarele va straluci puternic astfel incat mediul prielnic pentru indeplinirea dorintelor este creeat.

Si iata ca ajungi la momentul cu pricina tocma cand deja ti-a pierit orice urma de dorinta si entuziasm dar pentru ca neimplinirile nu sunt bune te hotarasti sa faci pasul si sa-ti indeplinesti o dorinta din trecut. Dar incep sa apara retinerile, sa nu-ti mai placa ce-ti placea candva, sa te indoiesti ca o sa-ti fie folositor, sa ti se para exagerat ca si pret sau neatragator.

Si pui in balanta totul, cantaresti, analizezi si tot parca nu esti pe deplin multumit. Oare de ce? Ce era perfect acum ceva timp nu mai e perfect acum. Ceva s-a schimbat. Oare nu ne place sa ne intoarcem in trecut? Viitorul tocmai pentru ca nu-l cunoastem o sa fie mai bun? Cine garanteaza asta? Trecutul e oricum cunoscut, stii exact pe ce plan joci, stii ce poate sa-ti ofere dar totusi ai retineri.

Ce alegeti intre trecut si viitor?

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , ,

23 de gânduri despre „Trecut sau viitor?

  1. Pato Basil 30/01/2012 la 21:50 Reply

    Pai la un moment dat iti creezi alte scopuri in viata, te dedici altor fiinte, visezi pentru altii…e momentul in care devii parinte!

  2. Lilly 30/01/2012 la 21:54 Reply

    cred ca ne schimbam odata cu timpul chiar daca parem neschimbati 🙂
    pana la copii mai avem putin de copilarit 🙂

  3. raluca 30/01/2012 la 22:00 Reply

    Alegem prezentul 🙂

  4. Lilly 30/01/2012 la 22:17 Reply

    cel mai intelept raspuns 🙂

  5. DianaEmma 31/01/2012 la 0:16 Reply

    Eu, oricât pot, încerc să îmi clădesc viitorul pe tot ce înseamnă trecut; trecutul face parte din mine mai mult decât viitorul, iar prezentul în trăiesc abia acum.
    Chiar dacă uneori trebuie să mă distanțez de trecut, îl păstrez mereu cu mine.

    • Lilly 31/01/2012 la 19:02 Reply

      da, trecut inseamna si fundatia pe care se cladeste viitorul 🙂 dar ma refeream la a aduce trecutul in prezent sau a trai prezentul cu sperante mari spre viitor? cam asta era dilema mea 😀

      • DianaEmma 31/01/2012 la 21:59

        Păi aduc trecutul în prezent pentru a construi cu el viitor, iar asta nu văd de ce m-ar împiedica să privesc viitorul cu speranțe mari… faptul că am idei, oameni, etc. din trecut, faptul că am o strânsă relație cu ceea ce a fost nu înseamnă nici că nu mă pot bucura de prezent, nici că nu pot avea speranțe.
        Toate 3 se pot înnoda cu mare succes.
        Poate sunt eu „ciudată”, dar consider faza cu disociatul și amestecatul ușor de făcut.

  6. Paul 31/01/2012 la 0:22 Reply

    De obicei se intampla sa ne maturizam si sa realizam ca nu mai e nevoie de acel lucru. Sau ca poate nu mai merita efortul…oricum eu sunt de parere ca viitorul este mai important,dar nu trebuie sa ne gandim doar la el, ca din trecut trebuie sa invatam si sa traim pe deplin clipele minunate ale prezentului 😉

    • Lilly 31/01/2012 la 19:04 Reply

      da, timpul ne schimba si pe noi 🙂
      cred ca in tinerete tyintesti mult spre viitor iar odata cu trecerea timpului aduci trecutul ,oarecum, in prezent 🙂 ma rog nu e o regula
      e bne atunci cand invatam ceva pentru ca ne dscurcam mai usor in alte situatii similare care ne intampina in viitor 🙂

  7. Roșcata 31/01/2012 la 1:34 Reply

    Nu stiu ce va fi pe viitor dar, cu siguranta, nu aleg trecutul.

    • Lilly 31/01/2012 la 19:06 Reply

      asta denota optimism si ma bucura 🙂

  8. Marmotica 31/01/2012 la 14:08 Reply

    Prezentul. Subscriu la raspunsul Ralucai. Ma uit in trecut doar pentru amintirile frumoase ( in momentele in care sunt la apogeul melancoliei mele ) , insa nu iau deciziii in baza lui. Viitorul mereu se schimba, sunt lucruri care acum 2 ani mi se pareau interesante si bune de pus in aplicare , si acum sunt banale, chiar necesare existentei mele. Trecutul nu il poti lasa de tot in urma , face parte din viata ta asa cum spunea si DianaEmma mai sus. Eu cam iau totul asa din mers, ma dezvolt pe parcurs si asa imi ies treburile cel mai bine. ACum depinde si de planuri- cele mai mari mi le pun in gand pentru un viitor mai apropiat si muncesc pentru ele.. Mult, mult de dezbatut aici . ( ma duc sa imi iau cafea sa fiu in forma :p)
    p.s. imi place subiectul de azi mult.

    • Lilly 31/01/2012 la 19:09 Reply

      atunci cand traiesti prezentul dai dovada de multa incredere in propriile forte, stii exact ce vrei, stii exact cum sa actionezi in anumite situatii si daca nu ai regrete cu atat mai bine 🙂
      nu putem sa ne debarasam nici de trecut nici de viitor dar trairea prezentului ne scapa de dileme, retineri, etc
      e mult de dezbatut, bine ai zis
      merci 🙂

  9. Nice 31/01/2012 la 16:49 Reply

    Eu nu prea ma las pana nu-mi vad visurile indeplinite. Mai devreme sau mai tarziu vine si momentul pentru fiecare lucru ramas de bifat. Poate nu-l mai savuram la intensitate maxima, dar cu siguranta ne bucuram de dobandirea lui. Incerc pe cat posibil sa traiesc in prezent, sa nu ma refugiez nici in trecut si nici sa evadez in viitor. Depinde de mai multi factori, de context.
    Asadar aleg prezentul si eventual viitorul, trecutul e deja istorie. E mort si ingropat.

    • Lilly 31/01/2012 la 19:12 Reply

      ce imi place nota asta de optimism si increderea in fortele proprii, e o reteta a succesului garantat 🙂
      si eu cred ca ne bucuram mereu atunci cand reusim sa obtinem ceea ce ne-am dorit chiar daca entuziasmul si emotiile au trecut demult 🙂

  10. daniel rus 31/01/2012 la 19:02 Reply

    drumul firesc este spre inainte, spre viitor.
    degeaba cunosti trecutul, pentru ca nimeni nu garanteaza ca aceleasi vorbe repetate in situatii similare vor avea acelasi rezultat. daca cineva alege sa traiasca precum in trecut de frica viitorului, nu face altceva decat sa traiasca tot viitorul, dar fara incredere.
    cred ca daca citesc asta peste doua zile ma voi intreba „oare ce am vrut sa scriu”?

  11. Lilly 31/01/2012 la 19:18 Reply

    e un subiect care poate fi dezbatut din mai multe unghiuri asa ca orice raspuns e binevenit chiar daca ni se pare peste doua zile intortocheat 🙂
    chiar daca constientizam sau nu drumul firesc e cel expus de tine mai sus, inainte spre viitor dar uneori facem trecutul foarte prezent in viata noastra sau traim foarte mult in viitor, depinde de fiecare 🙂

  12. Hapi. River_woman 01/02/2012 la 12:10 Reply

    Din punctul meu de vedere, nu pot sa aleg „trecutul”, Exista doar clipa prezenta, trecutul este o suma de intamplari care mi-au format o viziune si m-au ajutat sa ma transform. Sa evoluez sau nu….Sigur, trecutul are repercursiuni in prezent, dar atat, nu inseamna ca el exista si c-ar trebui sa aleg in functie de ce mi-a oferit la un moment dat
    E ca varicela – stiu c-a fost pentru ca mai am urme in barbie dar….nu mai sufar din cauza ei 🙂

  13. Lilly 01/02/2012 la 19:18 Reply

    mi-a placut mult comparatia facuta 🙂
    cel mai intelep e sa traiesti prezentul sa inveti din trecut si sa te proiectezi in viitor 🙂

  14. colorbliss 02/02/2012 la 22:01 Reply

    Cred ca sunt unele dorinte care vor fi mereu acolo, in sufletul nostru, caci sunt importante. Adesea, vazand ca nu le putem indeplini, ajungem sa fim reticenti, sa le respingem, incercam sa uitam de ele, sa le negam (in speranta ca dezamagirea nu va mai fi la fel de mare). Iar in momentul in care se indeplinesc (prea tarziu, in acceptiunea noastra), nu mai au acel teren fertil – entuziasmul, deschiderea noastra sufleteasca. Si atunci poate nu timpul e aici problema (la o adica, poate sa treaca o ora, un an, zece ani), ci faptul ca ne inchidem sufletul si renuntam.

    Cred ca ma axez pe viitor, mai mult decat pe trecut – desi imi place, uneori, sa rememorez unele aspecte, sa imi clarific altele. Desi e oarecum ciudat. Caci viitorul, in sine, e un simplu concept. El nu exista, e doar capacitatea noastra proiectiva. Viitorul e fiecare clipa prezenta, e o multitudine de clipe prezente si, mai ales, viitorul e de neatins. Putem insa sa ne modelam fiecare clipa prezenta in asa mod incat sa ne construim clipe prezente cat mai frumoase si mai multumitoare. Nu stiu daca are sens ce am zis, mi-e greu sa explic.

  15. Lilly 02/02/2012 la 22:11 Reply

    are sens, ai explicat foarte bine 🙂
    cand te proiectezi in viitor te vezi implinit, sau chiar daca te vezi neimplinit sau suferind nu poti sa simti, insa trecutul il simti, oftezi cand iti amintesti de ceva neplacut 😀 oricum toate au legatura cu noi, toate fac parte din noi si de noi depinde ce facem sa fie mai vizibil- trecutul, prezentul, viitorul 🙂

  16. artificiality 09/02/2012 la 2:55 Reply

    Prezentul. Au fost destule momente care mi-au arătat că eu nu exist în trecut, nici în viitor, doar în prezent.

    În trecut e umbra mea, în viitor doar gândul meu. Între ele, prezentul joacă rolul de liant, de echilibru, poate şi de scuturare atunci când sensurile se amestecă prea mult cu nostalgia sau speranţa. Supradoza de realism, oarecum 🙂

  17. Lilly 09/02/2012 la 17:54 Reply

    „În trecut e umbra mea, în viitor doar gândul meu”-mi-a placut asta
    cred ca prezentul e totul pana la urma, e cel mai palpabil si cel mai bine de trait 🙂
    supradoza de realism? cred ca nu e nimic rau in asta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: