Ulita asta a fost partia copilariei mele. Ulita de acasa-acasa.
Iernile copilariei mele au fost pline de zapada, ger, zile de sanius, chiote de bucurie, zambete, rasete, inocenta, au fost ca in povesti.
Aveam o sanie, facuta de un unchi pentru fratele meu, cu talpile din teava, cu scanduri vopsite in rosu, destul de inalta. Stiti cum au poreclit-o prietenii mei? Tampon.
De la ce?
Ma lasau sa ma lansez prima pe partie pentru ca oricum ar fi fost ajungeam ori in sant, ori in ceva poarta sau gard. Nu stiam sa o conduc, era destul de grea si eu firava, aveam abia 21 kg in clasa 1 si nu reuseam. Asa ca ma tamponam de celelalte sanii, de orice gard sau sant aparut in fata mea.
Sania asta a fost mostenire de la frate’mio desi o perioada a impartit-o cu mine. Ma lua cu el la sanie.
Imi amintesc si acum o zi de martie in care zapada a inceput sa se topeasca, parca si plouase, zapada era destul de uda, dar pentru ca era soare la amiaza mama ne-a permis sa iesim la sanie. Defapt el avea dreptul, eu eram cea restrictionata.
Si a avut o idee sa mergem undeva pe un deal si sa incercam partia de acolo, fara el eu nu aveam ce cauta acolo pentru ca era destul de abrupt, trebuia sa trecem drumul principal si mama imi purta grija sa nu patesc ceva.
Ajungem noi acolo si incepem sa ne dam, bucurosi ca suntem numai noi doi si nu trebuie sa impartim partia cu nimeni. In mijlocul partiei era un prun, si nu stiu cum facem ca intram direct in el, ne rasturam cu sania in zapada si evident ne udam pe haine.
Cand m-a vazut cu cizmele pline de zapada si cu fasul ud stia ca o incaseaza de la mama, ca nu mi-a purtat de grija. Ideea i-a venit rapid, m-a descaltat, mi-a scuturat pantalonii, si mi-a pus fasul pe o creanga de prun la soare sa se usuce. Eu stateam in varful saniei, desculta si dezbracata, el facea vant si se ruga sa mi se usuce hainele.
Dupa vreo ora m-a imbracat si m-a dus acasa, evident ca eram amandoi uzi si ne-am luat-o de la mama, ne-a certat dar noi si acum ne distram cand ne amintim cum mi-a uscat el hainele la soare.
In timp sania mea a devenit alunecoasa si eu eram specialista la condus pe partie, copiii chiar vroiau sa le-o imprumut sa se dea si ei cu Tamponul. Cum ajungeam de la scoala acasa, imi faceam temele si apoi toti eram la sanie pana tarziu in noapte.
Iubeam iarna si nu simteam ca este frrig, gerul nu era un cuvant cunoscut pentru copii, iarna insemna veselie si distractie.
Saptamana trecuta m-am dat cu sania pe aceasi ulita, si parca auzeam galagia si zarva facuta de partenerii de distractie din copilarie. A fost minunat!
Ce amintiri aveti legate de sanius? Cand v-ati dat cu sania ultima data?
Tag-uri:amintiri din copilarie, distractie, ger, iarna, iarna pe ulita, melancolie, nazbatii, partie, prun, rosu, sanius, tampon, ulita, zapada
despre mine......despre altii 
Nici nu mai tin minte cand am stat ultima data pe o sanie, parca a trecut o vesnicie.
atunci te invit ca avem zapada destula 🙂
Ce de zapada pufoasa pe ulita copilariei tale! Avem si noi in Bucuresti destula, dar nu ma mai bucur ca odinioara. Ultima data cand m-am dat cu sania eram la tara. Eram probabil la liceu… Dar am amintiri la fel de frumoase ca si tine. Tin minte ca am zabovit pana in miez de noapte. Si eram acompaniata de un baiat tare chipes. 😀 😛
iarna asta seamna foarte mult cu iernile copilariei mele, cu zapada multa si ger 🙂
oooo ce amintire frumoasa ai 🙂
cred ca la munte e foarte frumos la sanuie si ski 🙂
Da, n-am mai schiat din facultate. 😦 Ultima data am fost la Postavaru parca. Dar nu-mi mai aduc aminte bine. Se poate sa-mi joace memoria feste?
un sport foarte frumos desi mie mi se pare cam greu 😀
ti-ar placea sa mergi la ski?
Nu, momentan nu. Dar mi-ar placea sa stau la o cabana de pe marginea partiei de schi cu un ceai cald alaturi. Am inteles ca nu-i bine sa-l bei fierbinte. :))
Si cel mai mult si cel mai mult mi-ar placea sa fac poze multe la munte. 🙂 Sau la mare. De fapt nu conteaza prea mult unde, doar sa am ce. 😀
pasiunea pentru fotografie isi spune cuvantul 🙂
Ultima data am dus-o cu sania pe nepotica mea in urma cu 4-5 ani cand era mititica
Dar eu nu m-am dat de vreo 12 ani cred 🙂
ar fi cazul sa te mai dai si tu! n-ai vrea?
Ultima data? Pe 1 ianuarie, am fugit la munte si dupa ce am scapat de aglomeratia infernala am ajuns la partie. Insa amintirile cele mai frumoase le am de acasa, cand ieseam cu totii pe partia din fata portii si ne dadeam cu sania pana jos in vale. Imagineaza-ti ca pana la vale faceai cam 5 min maxim si la intors jumatate de ora 😆 Dar era frumos si uneori stateam si pana la 2 noaptea la zapada.
zapada are un famec aparte, e bucuria copiilor iarna 🙂
anul asta avem posibilitate sa ne bucuram de zapada, sa ne dam cu sania, sa ne amintim de copilarie 🙂
ai amintiri minunate 🙂
Am amintiri frumoase din toate iernile înzăpezite, nu doar cu sania. 🙂
Săniușul îmi aduce aminte de iernile când mergeam cu fratele meu să ne dăm în curtea mare, de pe un delușor… și eram așa mici că făceam cu rândul la tras sania mare.
Săniușul îmi aduce aminte de ceata ce pornea, fie că era generală sau liceu, pe dealurile mari ale orașului… cursele lungi… râsetele, adrenalina, oboseala…
Săniușul îmi aduce aminte de oamenii care mă luam pe deja adulta de mine 😆 la sanie în Poiana Brașov, pentru că nu știu să schiez sau să mă dau cu placa… oamenii care se rupeau de distracția lor ca să stea cu mine să mă dau cu sania ca (,) copiii mici. 😆
Cred că e deja a treia iarnă când nu m-am dat cu sania. Am avut probleme acum trei ani după un săniuș… mai mult mi-am descoperit niște probleme. Eh… nu îmi sunt indicate statul pe chestiile reci și ajunsul cu fundul în zăpadă + stat așa toată ziua. 😆
a bucur sa te revad 🙂
chiar ma gandeam si eu – atunci cand suntem mici nu avem atatea probleme, eventual raceam si stateam toata ziua la sanie, cum crestem apar problemele, grijile, si nu ne mai putem bucura de iarna ca pe vremuri 😀