Cu si despre sinceritate!

Definitia din DEX spune asa:

„SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincère, lat. sincerus.”

Atunci cand esti sincera si ii spui unei prietene ” nu mai purta bluza asta invechita” risti sa o superi pentru ca acea bluza are o semnificatie deosebita pentru ea, poate a primit-o de la cineva drag, sau s-a indragostit exact cand o purta ,nu-i cunosti povestea si risti sa o faci sa se simta prost. Dar ea vrea ca tu sa fi sincera, nu-si doreste langa ea persoane care se prefac.

Daca spui ceea ce te deranjeaza la cei din jurul tau risti sa fi urat de toata lumea. Cum sa fi sincer si sa-i spui cuiva mirosi urat, te-ai ingrasat, fa-ti curat in masina, nu-ti lasa gunoiul trei zile la usa, etc. Vrei sa ti se spuna cat de nepoliticos esti?

Poti spune ce gandesti fara perdea? franc in fata? fara ca cei din jurul tau sa nu se simta jigniti, tradati, sau sa te considere nepoliticos? Sincer, nu prea cred.

Poate cu cineva foarte apropiat iti permiti toate astea dar si atunci trebuie sa stii sa-ti alegi momentul potrivit, sa faci totul in asa fel incat sa nu sune rau, sa nu-i afecteze in vre-un fel.

Stiti ce cred eu?

De multe ori sincer ramane doar definitie, in realitate ne dorim langa noi oameni diplomati, care stiu sa taca sau sa spuna ceva exact la momentul potrivit, care stiu sa cozmetizeze afirmatiile astfel incat sa nu ne supere, care isi aleg cu grija momentele in care sa ne marturiseasca ceva, care ne sustin chiar daca nu simt ceea ce simtim noi, care sa stie sa complimenteze elegant, care stiu sa-si aleaga cuvintele potrivite, care sa ne spuna exact ceea ce vrem sa auzim, care stiu sa se controleze foarte bine, care sunt politicosi si cu mult bun simt.

De cate ori ati ales diplomatia in locul sinceritatii? De cate ori ati inghitit in sec, ati respirat adanc timp in care ati cautat exact raspunsul potrivit si n-ati spus exact ce ati gandit in acel moment?

Toate acestea nu sunt minciuni, sunt adevaruri putin cosmetizate care ne feresc de neplaceri, care ne scot din impas, care fac bine si celor din jur si noua.

Vi s-a intamplat sa va simtiti jignit sau sa suferiti atunci cand cineva a fost foarte sincer cu voi?

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

8 gânduri despre „Cu si despre sinceritate!

  1. Nice 26/02/2012 la 1:35 Reply

    M-am simtit indignata cand prietenul meu din acea vreme mi-a marturisit senin ca toate femeile sunt proaste, ca femeile nu sunt oameni. A spus-o cu intentia clara de a ma jigni. Ne cunoastem de putin timp si nu-l credeam in stare sa debiteze asemenea ineptii. Cand l-am intrebat cum e posibil sa aiba o asemenea conceptie mi-a raspuns ca el e sincer, ca asta e marele lui defect in viata. Eu i-am spus atunci sa nu confunde sinceritatea cu badarania. Eu zic ca a spune adevarul nu ar trebui sa fie sinonim cu a jigni.
    Tipul era un misogin notoriu, nici macar barbatii nu-l suportau.
    Eu nu cosmetizez nimic, cand simt eu ca as rani prin anumite cuvinte, ma abtin. In rest spun exact ce gandesc.

  2. tink3rbe11 26/02/2012 la 11:28 Reply

    Sinceritatea se spune ca este apreciata daca o si manifesti.Parerea mea insa a ajuns in timp la mai multe concluzii…stiu ca am mai scris asa ceva undeva…sinceritatea trebuie sa faca parte din fiecare dintre noi si trebuia sa fie o calitate primara , insa…am renuntat la asa ceva multi dintre noi si asta din cauza reactiei pe care o au cei din jurul nostru vis-a-vis de sinceritatea aratata.
    Sinceritatea ca si minciuna au momentele lor de glorie, sunt momente cand trebuie sa rennti la sinceritate pentru a nu rani , pentru a nu distruge si lista poate continua.
    Eu am naravul de a fi frapant de sincera si foarte rar ma gandesc la consecinte.mai bine sa se supere azi pe mine ca poate se va razgandi mai tarziu insa…sunt dati cand nu pot fi eu …cazuri exceptionale.

  3. Roșcata 26/02/2012 la 11:41 Reply

    Daca am spune mereu ceea ce simtim sau gandim nu am mai avea pe nimeni alaturi. Nu intotdeauna gandurile noastre coincid cu dorintele celorlalti. Poate tie nu iti place cum e o bluza pe prietenul tau dar el adora acea bluza. Te certi cu el sa nu poarte bluza sau te multumesti cu un simplu- „daca lui ii place, asa sa fie!” ?
    Eu prefer sa fiu mintita frumos. 😀 Nu ma intreba de ce, dar prefer sa imi placa mie decat sa le placa celorlalti iar eu sa ma simt prost in acea piesa vestmentara. Sau prefer sa raman eu asa cum sunt decat sa ma schimb pentru ca cuiva nu ii place cum sunt eu.

  4. Marmotica 26/02/2012 la 21:49 Reply

    Ma abtin, dar asta depinde si de persoana care ma intreaba anumite chestii. De obicei cand e vorba de imbracaminte incerc sa fiu diplomata. De exemplu cand dl. marmot ma intreaba daca ii sta bine cu tricoul verde si mie nu imi place, ii spun ca i-ar sta mai bine cu un alt tricou.. Incercam sa fim diplomati pentru a nu rani sentimentele celuilalt si asta nu e asa de rau precum pare. Dupa cum spune si Roscata, am ajunge sa nu mai avem pe nimeni alaturi daca suntem sinceri 100%. Asa ca putem sa omitem sa spunem anumite lucruri care ar putea deranja. NU inseamna neaparat ca mintim, nu ? 😛

  5. Cafeaua - Ofrandă otravă 27/02/2012 la 11:37 Reply

    […] dependentă din mine cere ca în fiecare dimineaţă să îi aduc ofranda otravă ce o readuce la viaţă, ofrandă gătită de demoni, băută de […]

  6. addicted 27/02/2012 la 11:47 Reply

    „Vi s-a intamplat sa va simtiti jignit sau sa suferiti atunci cand cineva a fost foarte sincer cu voi? ” – da, din pacate de nenumarate ori. Am calcat si eu stramb din punctul asta de vedere dar au fost chestii peste care s-a putut trece, nu au fost minciuni realmente.

  7. colorbliss 27/02/2012 la 23:53 Reply

    Citind si comentariile de mai sus, ma gandeam ca uneori sinceritatea poate fi egoista. Ma raportez acum la exemplul dat de Marmotica, cu tricoul verde. Ce rost ar avea sa ii spuna d-lui Marmot ca nu ii sta bine cu respectivul tricou, cand aceasta forma de sinceritate ar fi doar o chestie de preferinta. In astfel de cazuri, cred ca e bine sa apelam la diplomatie, nu intotdeauna e ok sa spunem tot ce gandim.
    Uneori, putem da peste cap lumea interioara a unei persoane, spunand ce gandim noi. Ar fi ok sa invatam ca nu intotdeauna ce gandim noi e extraordinar de important. Cu toate acestea, poate avea influente nefaste asupra unei persoane aflate in dificultate.

    Sinceritatea imi pare vitala cand vine vorba de aspecte importante din viata. Si fiind vorba de lucruri importante, cred ca modul in care spunem ce gandim/simtim este la fel de important precum continutul mesajului. ,,Cosmeticizam” mesajul pentru a nu rani persoana careia ne adresam. Asta mi se pare un lucru apreciabil. Si spun asta gandindu-ma la cat de deficitara este oricum comunicarea intre doua persoane. Uneori si spunand ceva intr-un mod frumos si ,,neprelucrat”, celalalt intelege cu totul altceva si interpreteaza gresit intentia noastra.
    Cred ca una e sa ii spui prietenei tale, asa brusc (pentru ca atunci ti-a trecut tie prin cap): ,, te-ai ingrasat / te-ai facut cat o vaca” (am auzit si a doua varianta nu o data, afirmatie facuta in public, in fine) sau sa o iei de o parte, eventual cand discutati deja despre lucruri mai personale, sa ii spui ca nu din rautate spui, ci pentru ca ii esti prietena si ii vrei binele, si sa ii spui ca ai observat ca s-a mai ingrasat si daca doreste, esti acolo sa o ajuti cu un sfat, cu o tura de alergat impreuna etc. Evident, ideal ar fi ca asta sa fie sincer – dorinta ta de a o stii frumoasa si sanatoasa, si nu rautatea gratuita prin care ii asociezi imaginea cu o vaca :))

    Si da, mi s-a intamplat sa sufar din cauza sinceritatii celor mai buni prieteni. De cele mai multe ori pentru ca imi loveau in orgoliu sau pentru ca imi deschideau ochii fortat asupra unor lucruri pe care nu prea aveam chef sa le vad/accept. Insa dupa impactul dureros initial, le-am fost recunoscatoare.
    Sinceritatea celor mai putin apropiati nu ma afecteaza in asa mare masura, mai degraba am suferit din cauza lipsei lor de sinceritate, a ipocriziei si duplicitatii.

  8. artificiality 01/03/2012 la 0:36 Reply

    Când vrei să spui ceva ce poate face rău, şi totuşi o spui, e egoist.
    Când vrei să spui ceva ce poate ajuta (nu din punctul tău de vedere, ci al persoanei căreia i te adresezi), atunci e benefic.

    Linia dintre ele e foarte subiectivă însă. Voluntariatul de informaţii nu este mereu recepţionat cu urechi bune, în definitiv multe aşa zise adevăruri fiind proiecţii subiective asupra unor fapte cu sensibilitate aparte.

    Cred că am scris despre asta cândva, iar concluzia mea era că indiferent câte ştii, nu ai dreptul să spui totul, doar de dragul ‘sincerităţii’, pentru a te uşura. Nu e corect să arunci piatra în ograda altuia din motive de eliberare, e pur egoism.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: