Atunci cand intru pe un blog nou citesc 1-2…n postari si apoi ma indrept spre rubrica ” despre mine” pentru ca sa vad cine e in spatele acelor randuri (curiozitatea), de multe ori constat ca lumea spune ” cat de greu e sa scriu despre mine”. Nu am inteles aceasta expresie niciodata. Cum sa fie greu sa vorbesc despre mine? Apoi daca eu nu ma cunosc pe mine, daca eu nu-mi stiu toate semnele de pe corp, toate bubitele, toate cicatricile, toate visele, toate defectele, toate calitatile, toate dorintele, tot ce ma inconjoara si as vrea sa ma inconjoare cine sa stie?
Cred ca noi ne cunoastem cel mai bine, oricat ai sta langa o persoana nu reuseste sa te cunoasca atat de bine, nu poate trece de anumite bariere, nu poata sa simta, nu poate sa traiasca, nu poate sa viseze ca tine, chiar daca aceasta persoana se numeste jumatatea ta.
E greu sa te descri in cateva cuvinte, e greu sa te rezumi, cred ca am putea scrie carti intregi despre noi, e greu sa-ti expui viata unui public care uneori nu e asa de bland cu tine, e greu sa fi o carte deschisa pentru ca nu toti suntem extrovertiti.
Oricum ar fi, chiar daca ai sau nu rubrica „despre mine” pana la urma randurile pe care le expui, si ma refer aici la blogurile personale tot despre noi scriem: frustrari, vise, dorinte, intamplari, viata, dragoste, fericire, pasiuni, etc. Tot noi suntem in spatele acestor randuri, tot despre noi este.
Va este greu sa vorbiti despre voi? sa va descrieti in cateva cuvinte?
Tag-uri:blog, bubite, carti, cicatrici, descriere, despre mine, e greu sa vorbesc despre mine, eu, extrovertiti, introvertiti, kidlilly, pagini, semne
despre mine......despre altii 
Eu am urat dintotdeauna momentele in care incepeam o noua perioada din viata mea, gen liceul si la inceput la aproape toate orele ne puneau sa ne prezentam si sa zicem doua trei vorbe despre noi. Am detestat lucrul asta pentru ca nu stiam de ce sa ma leg, la ce sa fac reclama din mine pentru a ma face placuta in ochii colegilor pe care-i stiam de-abia o zi sau doua. Asa daca ma pui sa scriu despre mine, as scrie pagini, cateodata mi-e greu sa ma opresc :)). De-aia nu pot scrie concis si sa cuprind tot. Probabil de-aia mi-am facut blog, sa am un loc sa-mi torn toate chicitele mele care nu ies la iveala decat mai rar, altfel.
Eu consider că în acest caz problema nu este neapărat cea de a vorbi despre noi (așa cum spui tu, noi știm atâtea despre noi înșine, că probabil am putea vorbi foarte mult), ci de a alege din multitudinea de lucruri despre noi ceea ce se potrivește contextului, ceea ce nu trece spre limita de prea intim sau prea plictisitor, ceea ce chiar ar putea interesa audiența.
Și, din păcate, mulți nu au o pasiune în viață care îi definește; de exemplu, o persoană pasionată de fotografie, pe un blog de fotografie, cu siguranța va avea o ușurință mare în a scrie acel „Despre mine”.
Din punctul meu de vedere greutatea nu vine din a vorbi despre mine, ci de a alege ce să spun din tot ceea ce știu despre mine. Iar de fiecare dată când am început să scriu la rubrica despre mine, mereu m-am gândit mult ce ar interesa despre mine și ce ar fi potrivit, din lucruri pe care le aleg că ar trebui spuse (pentru că o parte țineau de lucruri despre mine pe care am decis să nu le spun nici în „Despre mine”, nici în altă parte).
Dacă mi s-ar da o listă de subiecte… atunci mi-e mai ușor parcă. Tai repede de pe listă ce nu și apoi mă apucă vorbăraia la restul. 😆
Un alt aspect este că, offline și online, consider că trebuie să cunoști un om pe parcurs, prin discuții, prin tot felul de evenimente, întâmplări… nu mă atrage atât de mult ideea de „spune-mi totul despre tine”. E mai plăcut. De multe ori pe bloguri nu mă interesează pagina „Despre mine”, aștept să descopăr lucruri pe parcurs; în primă fază sunt mai interesată de vârsta proprietarului blogului (nu ca cifră exactă, dar să știi în ce zonă te încadrezi, una e să vorbești cu o fată de 15-16 ani și alta e să vorbești cu o doamnă de 50 de ani).
Eu am gasit acea descriere a capricornului care mi se potriveste perfect, si am preferat sa o postez pe ea in loc orice altceva. Acolo este creionata personalitatea mea de o suta de ori mai bine decat as fi facut-o eu.
Imi este usor sa vorbesc despre mine in felul meu, nu cum se astepta altii. Nu sunt dispusa sa dezvalui public unele lucruri, de aceea sunt ceva mai rezervata in a da detalii. Si lumea trebuie sa inteleaga ca asta e felul meu de-a fi si in real life, nu doar pe bloguri. Cei care nu au acceptat felul meu de a fi, s-au indepartat cu timpul. Gasesc firesc acest lucru.
As putea vorbi in continuu despre mine :D.
Intr-un fel e usor. As putea insirui multe despre mine, dar am patit-o de multe ori sa imi ceara cineva sa ma descriu in doar doua cuvinte si..m-am blocat pe moment:))
Nu mi-e f greu sa vorbesc despre mine, dar nici f usor. Depinde in fata cui trebuie sa ma deschid. Daca e vorba de cineva nou, prefer sa imi tin anumite detalii pentru mine, daca primesc un vibe pozitiv s-ar putea sa spun mai multe. Depinde de situatie. Nu stiu daca ma cunosc in totalitate, am reusit sa ma uimesc si pe mine de multe ori. In mare stiu cum sunt , stiu cum reactionez in diverse situatii si stiu ce nu vreau sa fiu. Inca sunt in cautare a unei parti din mine. Si intr-adevar e greu sa te rezumi la cateva cuvinte, dar nu imposibil. 😀 Doar ai vazut ce minunat am scris eu despre mine 😆
Mi-e greu sa vorbesc despre mine… pt ca uneori, am senzatia ca nu ma cunosc deloc.
Nu mi-e greu deloc sa vorbescdespre mine. Numai ca fiind un blog care nu reprezinta femeia ocupata din viata reala – ci pe Hapi femeia libera si calatoare -am ales ceva scurt si la subiect. Neidentificabil…….:)
Ce sa zic…..ca-s dificila, sensibila, adesea fricoasa, nu prea sociabila, directa…nimic interesant 🙂