De cele mai multe ori atunci cand trebuie sa cumpar un cadou ma aflu intr-un moment de cumpana. Ma gandesc zile in sir ce as putea cumpara, ce i-ar placea persoanei respective sa primeasca, dar de multe ori nu ajung la o concluzie, asa ca o iau la pas prin magazine in speranta ca o sa vad ceva ce o sa ma inspire. De putine ori sunt inspirata si stiu exact ce vreau dar si asa se intampla sa nu gasesc sau ce gasesc nu se incadreaza in buget. Stiu ca familia si prietenii sunt nepretuiti dar cu toate acestea bugetul e limitat. Pentru cei mai multi gestul conteaza si nu esenta, surpriza e mai importanta decat cadoul in sine.
Ma gandeam ce primeam eu cand eram mica. Stiu ca invitam verisorii si prietenii apropiati la mine, mama facea supa de pui cu taietei, piure de cartofi cu carnita, si singur ceva dulce- prajitura, tort nu-mi amintesc sa-mi fi facut mama. Si tata ne cumpara suc, va amintiti ce gust avea frucola? era asa de sifonat si avea un gust foarte bun, mi-a ramas imprimat in memeorie. Ce cadouri primeam atunci? De la familie primeam hainute, carti, jucarii dar si cadouri gen pasta de dinti, periuta de dinti, sapun, spray sau oje. Daca primeam o pasta de dinti Cristal sau un spray de la Farmec eram cea mai fericita. Nu mai zic de o oja rosie, era ceva deosebit. Produsele de ingrijire se gaseau greu, in specail un spray sau un sapun frumos mirositor. Imi amintesc ca bunica si mama tinea sapunul intre haine ca sa parfumeze si hainele. Poate ca in orase se gaseau mai usor anumite produse dar la tara nu era tocmai simplu.
De multe ori aduceam din Bucuresti produse de ingrijire, vopsea de par si materiale din care ne faceam rochite, fustite, etc. Magazinul Bucur Obor era ca un mall pentru mine, il vedeam foarte mare si stiu ca ieseam fericita de acolo pentru ca staruiam foarte mult pana obtineam o papusa. Am iubit si iubesc inca papusile, papusile adevarate – Aradeanca. Mai am si acum cateva care au scapat trecerii timpului.
Sunt gusturi, mirosuri si lucruri care le am in memorie din perioada copilariie, s-au imprimat bine acolo si din cand in cand le scot la iveala ca sa ma stampar de dorul lor.
Va amintiti care este cel mai frumos cadou pe care l-ati primit in copilarie? Sau poate cel mai frumos cadou pe care l-ati facut? Se pot compara cadorile copilariei cu cele de azi?
Tag-uri:amintiri, Bucuresti, cadou, copilarie, farmec, Frucola, kidlilly, memorie olfactiva, mirosuri, oje, oras, prieteni, sat, spray, verisori
despre mine......despre altii 
Cadourile copilariei se pot compara cu cele de azi dar nu si bucuria pe care o resimteam.
Imi placea sa primesc : carti cu povesti , mai tarziu cartile lui Alexandre Dumas, portocalele iarna le adoram, o ciocolata era oaw, minune mare.
cicolata Kandia amaruie, nu prea era favorita mea
odata pe an primeam ciocolata de la sarbi, tot felul de bunaciuni dulci 🙂 yammy!
portocalele sunt fructele mele preferate iarna, vara nici nu mananc portocale, mi-a ramas intiparit in minte ca mancam intotdeauna de Craciun. o sa scriu o poveste legata de aceste portocale 🙂
Mai tarziu sprayiuri…..iti mai amintesti de celebrul Impuls si mai tarziu B.U?
desigur ca-mi amintesc :). Impulsul mi l-a adus mama de la Baile Sovata si cum l-am deschis cum mi-am umplut bluza de miros si apoi mi-a fost rau :))) era prea puternic mirosul si nu eram obisnuita 😛
B.U .am primit acu 3 ani si m-am bucurat cand am resimtit parfumul, mi-a amintit de adolescenta 🙂
Impulsul nu mi-a placut , B.U.-il mi s-a potrivit mai bine 🙂
In copilarie primeam multe dulciuri si pixuri din strainatate. Evident ca imi provocau o emotie deosebita, mai ales ca la noi nu se gaseau. Acum imi place sa primesc laptopuri, calculatoare, telefoane mobile, produse electrocasnice, vacante in straintate etc etc. :)) 😀 😛 Orice cadou pe gustul meu ma entuziasmeaza. 😀 Cred ca am ramas copil din punctul asta de vedere.
Si noi tineam sapunurile mai deosebite printre haine… Ce vremuri…
Seara frumoasa, draga Lilly. :*
ce norocoasa ai fost tu- pixuri din strainatate, cred ca toti colegii de scoala te admirau 🙂
sa stii ca n-ai deloc gusturi rele, si mie mi-ar placea sa primesc astfel de cadouri, chiar si o masina m-ar bucura 🙂
cand primesti ceva ce nu e pe gustul tau te intristezi? 😛
o seara frumoasa si tie! pupici!
Eh, poate putina dezamagire la inceput exista, dar imi trece repede. :)) Oricum se intampla foarte rar. :
Eu imi amintesc cu drag de perioadele cand venea tata in tara si aducea tot felul de obiecte si lucrusoare din Israel, de la lampa lui Aladdin din bronz, la jucarii, ceasuri, bijuterii si zorzonele, pana la tot felul de cabluri si aparaturi. Tata e un strangator :)) Nu erau ,,cadouri” propriu-zis, caci nu erau doar pentru mine, dar imi placea emotia descoperirii, sa ,,cotrobai” prin pungi si sacose si sa vad ce o fi adus de data aceasta.
Sa stii ca inca mai pastrez putin din emotia respectiva. Chiar si anul trecut cand am fost la el in vizita, avea sub pat un geamantan plin cu ,,chestii” si m-am bucurat cand a zis sa ma uit prin el si sa iau cu mine ce vreau. Mi-am amintit de copilarie 🙂
ce interesant! imi imaginez ce emotie aveai cand cautai in pungi, bucuria si emotia descoperirii e foarte frumoasa si interesanta! 🙂
ce fain ca ati ramas la fel- el inca aduna lucruri si tu le descoperi 🙂
Ce faci Lilii?? Vrei să vb despre copilărie? Atunci adu-mi o gumă turbo și o pungă cu pufuleți Oana:D Pupici!
guma turbo mai este? ca eu nu am mai vazut dar pufuleti Oana se rezolva 🙂
din cand in cand ma ajunge nostalgia copilariei, imi place sa povestesc despre acea perioada 🙂
tu ce mai faci?
:)) Eu ce sa fac, pe acasa, ma casatoresc :)))
Felicitari si Casa de Piatra! e un moment foarte important si frumos sa te bucuri la maxim 🙂
Guma turbo imi lasa si acum gura apa!
musai trebuie sa facem rost de guma turbo:) va pasioneaza si surprizele din guma sau doar gumitza?
Mai ales surprizele!
Dar si gustul ala…yummmmm
surprizele erau cu masini, asa-i?
Bună dimineața și bine te-am găsit! 🙂
bine ai venit! 🙂
[…] online le daruiesc acum un mic martisor: Ana Q, Nice, Zina, Aliceee, Hapi, Iulia, Adriana, Emme, Lilly, Pinky Rainbow, Claudia, Elena , sigur am uitat pe cineva, astfel ca lista ramane […]