Oglinda!

O femeie fara oglinda nu e femeie!

Sigur o femeie poarta in geanta o oglinga, daca nu separat atunci cutiuta de fard dispune de ea, sau un alt produs cosmetic. Acasa iarasi avem oglinzi in baie, pe hol langa usa de intrare si chiar in dormitor.

Avem nevoie de oglinda, zilnic ne uitam in ea, trebuie sa stim mereu cum aratam sau daca mai trebuie retusat ceva atunci cand iesim din casa.

Daca ne apuca probatul hainelor din dulap tot oglinda ne ajuta sa facem cele mai inspirate combinatii si alegeri. Sau, aranjatul parului care de cele mai multe ori ne da batai de cap.

Noi femeile de oglindim mai mult decat barbatii, ne maimutarim mai mult, ne cautam mai mult in oglinda defectele. Nu cred ca trece neobservat un nou punctulet aparut pe fata sau un cos in barbie. Suntem mai atente la detalii si in acelasi timp ne place sa stim tot, sa nu ne scape nimic, sa fim bine informate.

Intr-un cuvant suntem dependente de oglinda si ne place sa avem cat mai multe.

Si eu am oglinzi dar nu suficiente, imi lipseste una mare in hol dar sper ca acest lucru o sa se rezolve curand si intr-o baie care momentan nu e folosita. In dormitor nu-mi lipseste, pentru ca acolo nu mi-am dorit oglinda.

Am vazut ca foarte multa lume are oglinda mare in dormitor, inclusa in mobila- adica lipita pe o usa mare de dulap sau pe usa de la dressing. Pe de’o parte e explicabil pentru ca multa lume are dressingul in dormitor si e mai confortabil sa ai oglinda chiar acolo decat sa mergi in baie sau orice alta parte a casei. Pe de alta parte mi se pare incomoda pentru ca ori de cate ori dai nasul cu ea ai tendinta sa te uiti, sa te verifici, sa vezi ce si cum, si poate uneori zambesti cand te vezi sau te intristezi ca ai vazut ceva ce nu iti convine.

Mie nu imi plac oglinzile in dormitor, chiar daca as pune as opta pentru interiorul dulapului nicidecum sa fie la vedere. In dormitor imi doresc mai multa intimitate, vreau lucruri simple si confortabile, culori deschise si vesele care sa ma binedispuna si sa-mi ofere odihna si relaxarea necesara.

Voi cate oglinzi aveti? Cum vi se pare oglinda in dormitor?

Eticheta!

Fiecare produs cumparat are o eticheta, eticheta care contine informatii pretioase pe care de multe ori le ignoram. Uneori, cand sunt intr-un magazin si vreau sa cumpar un produs ma uit pe eticheta si cand vad cati aditivi are il las pe raft. Alteori nu citesc eticheta, pur si simplu il iau daca mi-e pofta de el si ignor total informatiile. Imi asum orice risc. 

Intr-o zi cand am mers dupa paine la magazinul din coltul strazii am vazut pe raft niste drajeuri galbene care mi-am amintit de drajeurile din copilarie cu gust de citrice. N-am citit eticheta, le-am platit si am ajuns cu ele acasa. Pofta, pofta! am mancat cateva dar am fost total dezamagita ca nu semanau cu ceea ce ma asteptam eu defapt. Sotul mai inspirat a citit eticheta si pe eticheta era o atentionare cum ca afecteaza intelectul copiilor. Deci erau periculoase, aditivii continuti iti afectau memoria si intelectul. Problema e ca se comercializeaza in continuare, ca papa copiii dar si adultii, ne asumam noi consumatorii tot riscul, producatorul doar avertizeaza dar alte masuri nu e interesat sa le ia.

Etichetele hainelor in general ma deranjeaza si de cele mai multe ori le iau jos, in special la cele care vin in contact direct cu pielea mea. Si cum nu mai au eticheta cand trebuie puse la spalat nu mai am ce citi, asa ca le pun cum cred de cuviinta.Cele delicate le spal la 40 de grade desi microbii nu se distrug la aceasta temperatura dar ma mai salveaza fierul de calcat care e fierbinte si distruge microbii, oricum nu pot spune ca sunt foarte sensibila de felul meu. Evident sunt materiale care nu le suporta pielea mea si atunci le evit dar in general daca aleg bumbac simplu sau cu elastan nu am probleme.

In sezonul asta de reduceri mi-am luat si eu o bluzita  dar fara sa citesc ce material este. Am platit-o  si zilele trecute am gasit-o intr-o punga si am pus-o la spalat. Am taiat eticheta dar nu m-am uitat deloc ce scrie. Cand sa o intind la uscat, surpriza, era in miniatura, eu o luasem sa fie buna peste colanti si acum este cu vedere la buric. Am spalat-o eu la 40 grade dar degeaba ca materialul continea poliester si trebuia sa o curat chimic. Din pacate nici de sters praful nu-i buna acum.

Poate intr-o zi o sa invat sa iau etichetele in serios, sa citesc inainte sa cumpar, sa respect instructiunile, sa nu ma ghidez dupa pofta si feeling.

Voi luati etichetele in serios?

Cadouri peste cadouri!

In decursul unui an primim cel putin 3 cadouri: de Craciun, de Paste si de ziua nostra. Unele cadouri sunt in concordanta cu ceea ce ne dorim, asta pentru ca cei care ne-au cadorisit ne cunosc foarte bine sau ne-am ales noi cadourile si ei le-au platit. Evident surpriza nu e e asa mare daca stii dinainte ce primesti, nu te mai poti entuziasma, supriza nu mai exista.

Ma gandesc ca daca iti place un parfum si ii spui celui care vrea sa ti-l cumpere exact denumirea si unde il gasesti atunci cand il primesti tot te bucuri pentru ca ti-l doreai foarte mult. Nu e surpriza dar e bucurie.

Altele sunt surpriza dar nu aduc bucurii. Atunci cand vezi punga de cadou sau cutia ai emotii pentru ca nu stii ce e inauntru, evident ca mereu iti imaginezi ca acolo se afla ceva frumos dar din pacate uneori esti pe deplin dezamagit, incerci sa pari fericit si multumit dar din pacate toate acestea sunt in aparenta. Pur si simplu nu iti plac sau nu se potrivesc cu gustul tau.

Multumesti, zambesti dar apoi iei cadoul si il pui intr-un colt de dulap si te gandesti ce sa faci cu el? Sa-l arunci? parca nu te lasa sufletul. Sa-l dai mai departe? dar oare cui i s-ar potrivi? Sa-l lasi acolo pana candva cand o sa-i gasesti o intrebuintare? Cred ca asta fac cel mai des.

Voi cum procedati atunci cand cadourile sunt sub asteptari? Ce faceti cu ele?

Ce va doriti sa primiti in acest an de Craciun?

Cum ne impodobim in acest an?

Este primul an in care o sa facem un brad mare si frumos in casuta noastra. In ultimii ani impodobeam un bradut mic pe care il consideram foarte mare, pentru ca bradul e un simbol al Craciunului si asta conta pentru mine. Sa am acest simbol in casa mea mica, sa ma bucur de luminite si podoabe frumoase, sa las grandoarea deoparte.

Acasa- acasa avem podoabe vechi, globuri de tot felul, poate cele mai frumoase globuri pentru ca le asezam cu atata drag si grija in brad, globuri de care ma bucur si acum cand merg acasa de Craciun.

Acum in noua casa trebuie sa cumpar podoabe noi, simt nevoia de schimbare, vreau sa imbrac bradul in haina noua. Avem un brad artificial pentru casa si in gradina unul natural. O sa-i impodobim pe amandoi, pe cel de afara cu beculete stralucitoare si pe cel din casa cu globuri. Problema mea e ca nu stiu ce fel de culori sa aleg?

Voi in ce culori va impodobiti bradul? Aveti rabdare pana in Ajunul Craciunului sau il impodobiti mai devreme?

Masa in familie!

Aveam cativa anisori si ma trezeam dimineata la ora 6-7 pentru a lua micul dejun impreuna cu tata. Ma lua la el in brate, ma aseza pe genunchii lui, imi facea miezisori si ma lasa sa mananc tot ce era mai bun din farfuria lui. Astfel petreceam si eu timp cu el pentru ca era plecat toata ziua si uneori adormeam seara inainte sa ajunga el acasa.

Seara la cina ne asezam toti la masa, povesteam cum a fost la scoala in ziua respectiva, povesteau si parintii ce au facut peste zi si astfel petreceam timp de calitate impreuna cu familia.

Chiar si mai tarziu cand eu eram plecata la liceu si mergeam in weekend acasa ai mei ma asteptau cu masa pusa si mancam toti impreuna. Povesteam verzi si uscate si ne umpleam burtile cu bunatatile facute de catre mama. Nu mai zic de masa de duminica pentru ca asta era sfanta,  mergeam la Biserica si apoi ne asezam toti la masa.

Atunci cand aveam musafiri mama intotdeauna ne aseza la masa alaturi de ei si eram primii la care ne punea in farfurie, nu ne trimitea la joaca doar ca sa-si faca ei de cap.

La Cluj stateam singura si nu puteam sa mananc in bucatarie, imi duceam tava cu mancare in camera, ma asezam in fata tv-ului sau a calculatorului si mancam. Asa aveam impresia ca nu eram singura.

Asa sunt si acum, consider ca masa e foarte importanta, pe cat posibil incerc sa mancam impreuna, desigur asta se intampla mai des in weekend si seara. Daca eu ajung acasa moarta de foame si nu-l mai pot astepta pe sot sa mancam impreuna atunci cand ajunge el acasa ma asez cu el la masa si povestim ce am facut in ziua respectiva, petrecem timp impreuna.

Consider masa ca pe ceva ce ne leaga, ceva ce ne apropie, si da consider ca dragostea trece prin stomac si ca stand la aceeasi masa si savurand anumite bucate defapt ne legam si mai mult unul de celalalt, cimentam relatia care o avem.

Voi obisnuiti sa stati cu familia la masa? Va place sa luati masa alaturi de cei dragi? Simtiti ca asta va apropie ca si cuplu sau familie?

Toata viata ne jucam!

Cand am avut prima data acces la un computer cred ca eram in clasa a 8-a. Eram fascinata de aceasta lume noua. Scriam in word si jucam Mario si Solitare. Cred ca aceste doua jocuri le-am jucat zile intregi, puteam sta cu orele lipita de monitor cuprinsa de aceasta lume. Pe vremea aceea nu aveam internet dar aveam jocuri si eram foarte incantata de acest lucru.

Nici in facultate nu aveam internet acasa, foloseam calculatorul pentru scris proiecte, ascultat muzica si jocuri. Pentru internet mergeam la internet cafe unde era lumea mircului si a yahoo messengerului. Deja depasisem lumea jocului, mai jucam trivia in camin alaturi de colegii de facultate dar in rest nu mai eram pasionata de jocuri.

Acum ma mai joc si eu cateodata Candy Crush si Talking Tom, ma relaxez in acest fel si observ ca si acum sunt usor de prins in mrejele jocului.

Azi mergand pe strada am trecut pe langa un sir de masini parcate si intr-o masina am observat pe cineva jucand Solitare pe telefon. Oare ne intoarcem de unde am plecat?

Seara de toamna!

Desi ma incapatanez sa cant zilnic melodia „Margaretei Paslaru – lasa-mi toamna pomii verzi”

observ ca si in gradina noastra mesteacanul si-a schimbat in galben culoarea frunzelor, iar celelalte plante decorative isi schimba culoarea in aramiu pe zi ce trece. Si padurea isi schimba haina, doar cativa trandafiri din gradina se incapataneaza sa ramana infloriti. Putina viata trebuie sa mai fie.

E toamna! Imi place mirosul toamnei, il asociez cu mirosul strugurilor de casa, cu mirosul fructelor coapte, cu mirosul mustului, cu mirosul recoltei generoase.

Imi place toamna la amiaza cand razele soarelui sunt calde si iti dau un sentiment de bine, in schimb dimineata si seara nu-mi mai place sa ies. Dimineata sunt nevoita ca trebuie sa merg la job dar seara numai daca e musai imi scot nasul afara. Prefer sa stau in casa la caldura. Da, am pornit centrala pentru ca nu imi place sa fie frig in casa, imi place sa fie caldut si confortabil.

In ultimele seri am fost nevoita sa stau mai mult singura si colac peste pupaza antena digi care o avem nu mai functioneaza asa ca stau cu laptopul in brate si bantui online-ul.

Mai citesc o stire, un blog, o informatie dar ma plictisesc repede. Ascult muzica, caut melodii vechi pe youtube, pierd vremea in fel si chip. Problema e ca mi se face somn foarte repede si pe la 10, 10 si ceva cad secerata. Si dimineata la 6 cand suna ceasul nu m-as da dusa din pat.

Vara asa energie am cand ma trezesc si vad lumina afara, soarele cum rasare,simt racoarea diminetii si vreau sa ies din casa sa imbatisez ziua ce abia incepe; dar toamna si iarna cand vad ca-i intuneric afara m-as intoarce pe cealalta parte si as motai la caldura pana tarziu.

Voi cum va petreceti serile de toamna?