Arhive pe etichete: adrenalina

O data pe an!

Cum nu sunt foarte consecventa in postari si nici talentata, traficul pe blogul meu e unul asa la limita existentei, o mana de oameni care citesc ce scriu, oameni buni si de calitate, care imi sunt dragi.

O data pe an insa google-ul imi face trafic cu postarea legata de ritualul Bobotezei cand poti sa-ti visezi ursitul pe care o puteti gasi aici.

Se pare ca foarte multa lume e interesata de acest subiect, unii pentru ca isi doresc din tot sufletul sa se lege pe viata de cineva si altii care sunt doar curiosi, ma rog suntem de multe feluri si e normal sa fie asa.

Primesc tot felul de intrebari la care din pacate nu ma pricep sa raspund, eu n-am facut acest ritual, am scris ce stiam de la mama, nu am un glob de cristal si nici nu stiu dezlega vise.

Stiu, curiozitatea e mare si mereu vrem sa anticipam, sa stim exact ce urmeaza sa ni se intample, ne place sa mergem la sigur. Dar unde mai e adrenalina? unde e riscul? unde e frumusetea descoperirii? unde sunt invatamintele?

Multumesc google!

Zambeste!

Cineva are grija de mine, imi reaminteste in fiecare dimineata si seara ca trebuie sa zambesc  iar asta imi da impresia ca urmez o terapie prin zambet. De altfel e un lucru foarte benefic desi sincer uneori cand tensiunea mi-e ridicata si adrenalina la maxim numai de zambit nu-mi arde.

M-am gandit ca luna asta sa scriu doar despre lucruri pozitive, sa umplu blogul de zambete, sa fac haz de necaz, sa nu mai scriu offuri si sa incerc sa raspund la intrebari existentiale.

Astfel declar luna mai luna zambetului. Nu cred ca e o luna mai potrivita pentru a fi numita asa, acum cand totul a renascut, cand e cald si frumos (bine, nu ieri si azi), cand sunt atatea flori, cand padurea e asa vie, cand simti viata peste tot.

Va provoc si pe voi sa urmati terapia prin zambet, sa va impuneti sa zambiti fara motiv odata pe zi si sa-mi spuneti apoi cum e?

Două blonde:
– Eu ştiu să fac magie?
– Nu te cred!
Prima blondă stinge lumina.
A doua, uimită:
– Oauu, dar unde este lumina?
Prima blondă deschide frigiderul:
– Uite unde s-a ascuns!

O saptamana minunata!

Ce vrei tu si ce vrea el?

 Dupa o anumita varsta si o perioada indelungata de singuratate e foarte greu sa gasesti pe cineva dornic si potrivit pentru o relatie stabila, cei buni sunt deja luati, iar cei ramasi au cel putin o problema. Evident ca si eu intru in aceasi oala, daca nu as avea o problema nu as fi aici.

Analizand eu situatia respectiva am constientizat ceva legat de dorinta unui barbat si dorinta unei femei atunci cand intra intr-o relatie.

Un barbat intalneste o femeie, daca ajunge sa-i faca curte clar e atras de aspectul fizic, clar isi doreste sa o aiba cat mai repede, nu conteaza ca nu simte decat atractie, important e ca ea sa-i cada in plasa si apoi daca se intampla sa mearga bine lucrurile si sa functioneze poate la un moment dat ajunge sa se indragosteasca de ea, sa dezvolte sentimente. Nu are nevoie de siguranta, nu-si doreste sa simta pamantul sub picioare, nu-si doreste ca femeia respectiva sa fie cine stie ce, nu-si pune intrebari, nu se loveste de bariere, testeaza si daca iese testul merge mai departe, daca nu face stanga imprejur si merge to next one. As compara asta cu un drive test facut la o masina. Sunt atatea companii incat nu se lasa prins in prima plasa, pana nu simte adrenalina sub talpa nu dezvolta sentimente, nu se ataseaza.

O femeie intalneste un barbat, il studiaza, vrea sa stie in ce se baga, asteapta sa faca el primul pas, ii place sa fie cucerita, alintata, sa se simta sigura in acea relatie, dezvolta sentimente, se indragosteste, isi pune sperante, se lasa dusa de val si daca i se raspunde pozitiv se implica in relatie trup si suflet. Abia atunci cand are sentimente se poate implica, altfel i se pare ca-i superficiala. Daca facem comparatia cu drive testul sa stiti ca o sa cumpere masina daca ii asigura confortul necesar, are o culoare frumoasa si se simte in siguranta, nu trebuie sa simta adrenalina ca sa se indragosteasca de ea.

 Ceea ce constientizeaza mai putin barbatii e faptul ca pentru o femeie e foarte usor sa obtina sex, hai sa fim seriosi, doritori sunt destui, nu ramanem in pana daca hormonii nostrii topaie chiar daca asta se intampla mai rar, pentru ca avem alte moduri de aplanare a conflictelor la nivel hormonal. Nu zic ca nu-i valabil si de cealalta baricada, in randul barbatilor, doar ca trebuie sa plateasca mai mult decat un blink blink dat din gene.

Siguranta si stabilitatea pentru o femeie este data de sentimente, ele ne asigura ca nu gresim, ele ne spun ca in dragoste totul e permis. In schimb un barbat nu are nevoie de asa ceva, de cele mai multe ori ei se simt stabili si siguri in propria piele, nu au nevoie de sentimente pentru a intari asta.

Suntem diferiti si functionam diferit!

Morala: daca femeile ar gandi si simti mai putin si barbatii ar fi mai receptivi la nevoile noastre lumea ar fi mai fericita!

A iubi!

Cea mai mare porunca care ni s-a dat in lumea asta este “ sa ne iubim unii pe altii”

Grea porunca! Sunt persoane, din pacate tot mai multe, care habar nu au ce inseamna aceasta iubire.

Evident ca nu vorbim de iubirea fizica, aceasta iubire se refera in primul rand la respectul care ar trebui sa-l avem pentru persoanele de langa noi. Impartim toti aceasta planeta, fiecare avem bucatica noastra dar trebuie sa-i respectam si pe cei alaturi de care convietuim.

Sunt tot mai multe persoane egoiste pentru care nu conteaza cei din jur, daca lor le este bine, ceilalti sa moara. Ei sa aiba case frumoase, masini scumpe, haine de firma, neveste aranjate, sa-si petreaca vacantele in cele mai exotice locuri, sa manance cele mai scumpe delicatese, iar daca semenii lor mor nu-i impresioneaza deloc sau poate ii distreaza- unul in minus cu atat mai bine.

Cred ca toti ne dorim sa traim bine, toti luptam pentru un trai mai bun, dar nu toti putem sa cerem ca acest bine sa fie platit cu cel mai de pret dar care il avem-VIATA.

Sunt indignata de faptul ca sunt destui oameni care vand suferinta si chiar moarte pe bani grei.

Aceste persoane sunt patronii “ magazinelor de vise” unde vand pliculete in care este “otrava” sub denumiri pompoase si atragatoare. Magazinele sunt amplasate sub priviriile inocente ale tinerilor.Tineri ,care sunt la stadiul cand isi formeaza personalitatile si sunt usor maleabili si influientabili. Curiozitatea e un lucru bun atata timp cat nu trece de bariera decentei si devine viciu.

E normal sa fi curios, e normal sa incerci anumite lucruri, mai ales ca la varsta adolescentei in vene curge adrenalina nu sange dar NU E NORMAL ca niste persoane mature sa nu interzica prin lege inchiderea acestor magazine. Cum poti sa vinzi produse la care nu s-au studiat reactiile adverse, dozele admise, tratamentul impotriva dependentei. Pe ce baza au admis consumarea acestor droguri usoare?

Macar la drogurile interzise s-au studiat efectele adverse si s-au gasit tratamente de substitutie.

Dar la drogurile usoare? Ce se stie despre ele? Ca te duc in lumea viselor?

Din pacate cei care vand asa ceva se bucura de profitul obtinut, se distreaza vazand cum clientii lor sufera, ajung in spitale, parintii lor sunt disperati si nu stiu ce sa faca sa-si scape copiii din ghiarele mortii.

Iar conducerea tarii sta cu mainiile in san, asteptand sa se imbogateasca si privind cu satisfactie la cei care sufera si mor din aceaste cauze. Daca ar fi copiii lor?

Din pacate strigatul meu e prea slab sa se auda, acest post poate fi insa un indemn pentru noi toti de a fi mai toleranti, de a ne gandi de doua ori inainte de a face ceva rau, de a nu ne bucura de raul altora, de a ne respecta unii pe altii mai mult.

Daca-i cu castig atunci sa concuram!

Vara. E timpul pentru  concediu! Dar, inca timpul meu n-a venit! Vine abia in august.

E timpul pentru distractie. Asa ne-au propus si cei de la Play Point. Cum vor ei sa ne distram? Pai …participam la concurs, castigam un weekend minunat in Bulgaria si e gata distractia. PETREC, DECI EXIST!

Dar inainte sa ne distram noi trebuie sa-i distram pe ei, povestind o istorioara amuzanta, haioasa, dureroasa sau de suflet.

Revelion 2000. Locatia:  Cabana Marisel, jud. Cluj.

Impreuna cu gasca de prieteni care o aveam atunci am hotarat sa facem revelionul la munte. O prietena avea cheiile de la o cabana. Cabana unor prieteni de familie care erau plecati prin strainataturi, care era utilata cu tot ce aveai nevoie pentru a petrece cateva zile.

Fiind o cabana mare fiecare s-a gandit sa mai aduca pe cineva cu el: var, vara, prieten, prietena, sa fim o gasca mare, si sa nu-i lasam singuri pe cei care nu aveau alte optiuni. Si… ne-am adunat vreo 15 persoane.

Am ajuns cu mare greu acolo in 30 decembrie. Un frig de crapau pietrele. Zapada nu prea era dar frig cat cuprinde.

Cabana avea un nivel si mansarda. La primul nivel erau doua camere, baie si o bucatarie, iar la mansarda era un hol si un dormitor imens, cu 10 paturi.

Mansarda era legata de nivel printr-o scara interioara din lemn, care scartia cand urcai pe ea.

In camerele de la primul nivel erau sobe de teracota iar in mansarda era o sobita mica, din metal, care incalzea foarte bine, dar peretii erau din lemn, neizolati si in momentul in care se stingea focul era frig.

Cabana fiind nelocuita cum am ajuns am incercat sa facem caldura. Foc cu lemne. Aprindem focul in soba si iese un fum de nu ne vedeam unii pe altii. L-am stins, am incercat si in celelalte camere, fum cat cuprinde, frig si nici o sansa sa facem caldura.

Intr-un final dupa multe incercari singurul loc care se putea incalzi fara sa fim afumati era dormitorul din mansarda. Nu va spun ca am luat jos si cosul de pe cabana sa vedem daca nu cumva e infundat. Munca, nu gluma!

Nici lemnele nu ne-au prea ajutat, ca erau verzi, dar am gasit la cabana de langa lemne uscate si ne-am servit de acolo fara menajamente. Nu eram decat noi pe acolo. Noi, frigul, padurea si muntele.

Dupa cateva ore de chinuiala, carat bagaje, integrat in peisaj, instalat muzica si alte nebuneli ne-a apucat foamea. Am desfacut bagajele, am scos mancarea, bautura, si……….sa cante muzica, sa danseze fetele. Asta a fost sloganul revelionului 2000.

Distractia s-a incins repede, noi ne-am destins, radeam, dansam, destrabalare la maxim. Eram la munte, dornici de distractie.

Deja uitasem de frig, de incercariile de a aprinde focul, de fumul care ne-a strapuns narile cu cateva ore in urma.

Evident ca dupa vreo 4-5 ore de zbataiala ne-a apucat iar foamea. Noi, fetele trebuia ne ocupam de acest aspect, asa ca am coborat in bucatarie sa facem cateva sandwichuri. Dansam, cantam, faceam sandwichiuri cand deodata auzim o bubuitura mare. Ferestrele s-au cutremurat, usa s-a trantit, muzica s-a oprit, liniste totala.

Initial am crezut ca cineva a pasit pe langa scara si a aterizat de la etaj. Cum alcoolul alerga prin venele tuturor, orice era posibil. Dar cand am iesit din bucatarie un fum negru invadase toata cabana. Deja ne speriasem, am luat foc?A patit cineva ceva? Ce s-a intamplat?

Toti au coborat de la mansarda, radeau si se ascundeau de fum. Baietii, minunatii, au aruncat benzina in foc. Cum sobita era mica si noi eram incalziti de la bautura si dans, la un moment dat focul s-a stins. Ei au incercat sa-l aprinda si au aruncat o sticla de benzina pe foc. Tavanul cabanei era la 30 de centimetri de sobita. Am avut noroc ca a fost doar  o bubuitura si n-a luat cabana foc si la fel si noi.

A fost un revelion cu multe patenii, cu multa distractie, cu rasete si plansete, cu certuri si tot tacamul. Adrenalina la maxim!

Important e ca ne-am distrat, ne-am intors sanatosi acasa si ne amintim cu drag de revelion 2000.

Ca sa castigi trebuie sa participi! 😉

Detalii gasiti si la Croco.