Arhive pe etichete: agitatie

Mai ceva ca Duracellul!

De obicei nu beau cafea. Imi place foarte mult mirosul de cafea dar nu-mi place gustul. Cu toatea astea asa de 5 ori pe an, cred ca ajung si eu sa servesc cate-o cafea, doar cu scopul de energizare sau socializare, nimic mai mult. Nu cred ca o sa ma indragostesc vreodata de ea.

Saptamana aceasta la job am avut un curs, si cum mi-am cam iesit din mana cu rabdarea, statul pe loc, ascultatul si asimilatul informatiilor, recunosc ca mi-a fost greu sa ma adaptez si somnul a cam pus stapanire pe mine. Aproape am cazut de pe scaun de somn.

Azi dimineata mi-am pus si eu o ceasca de cafea si printre parole si maiuluri am baut-o. O stare de neliniste m-a cuprins instant, mainiile imi tremurau parca aveam Parkinson, inima imi iesea din piept la cat de repede batea, parca eram la maraton.

Apoi mi-am facut un ceai de sunatoare ca sa ma mai linistesc, dar nu dupa mult timp am mancat si o ciocolata si apoi am mai baut un ceai verde. Parca eram pe baterii duracell, hiperenergia pusese stapanire pe mine. Am facut fata cu bine cursului de azi, n-am mai cazut pe jos de somn, dar si la ora asta sufar de prea multa energie.

La noapte cred ca o sa numar stele, cine numara cu mine?

Pe voi ce va agita?

Frica!

FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

sursa: Dex online

Jumatate din blogosfera stie deja iar cealalta jumatate o sa stie acum ca zilele astea a trebuit sa trec printr-o interventie chirurgicala pentru extragerea unui molar de minte.

Maselutele mele erau intr-o pozitie tare ciudata n-au vrut sa vada lumina zilei si au crescut perpendicular pe ceilalti dinti. Am descoperit asta intamplator cand m-am facut o radiografie la o masea de langa.

Un an de zile am tot amanat sa ajung aici. Am observat ca atunci cand nu-mi place sa fac ceva tot aman, in gandul meu astept sa nu mai trebuiasca facut acel lucru.

Intr-un final dupa ce am cerut parerea specialistilor, 3 la numar, m-am hotarat ca trebuie sa fac si acest pas. Nu era prima data si in plus de asta nu mi-e frica de ace, de injectii , de doctori, de durere.

Am incercat sa nu ma stresez, sa nu ma gandesc la nimic rau sa nu devin paranoica. Cat credeti ca a tinut aceasta minune? Acum trei zile deja am inceput sa ma stresez.  Cei din jurul meu imi ziceau „auchi” dar lasa o sa fie bine. Eu ma descurajam eu ma incurajam. Ba am mai stresat si pe altii.

Eu zic totusi ca sunt curajoasa chiar si atunci cand nu fac ceva cu placere tot imi gasesc resursele necesare.

Azi dimineata m-am trezit bine, m-am pregatit si la prima ora eram in fata cabinetului. Cand am ajuns la usa deja aveam o stare de agitatie, de stress. Imi simteam stomacul in gat desi nu mancasem nimic. Nu aveam pofta de nimic. Nici de ciocolata. 😦

De unde aceasta frica? De ce mi frica? Doar nu era prima data cand trec prin asa ceva. Daca nu mi-e frica de ace, de injectii, de doctori, de durere, de ce apare frica?

Sa fie teama de necunoscut? de faptul ca nu stiam ce se poate intampla?

Mediul nefamiliar in care pasesti, oamenii noi peste care dai, neincrederea ca toti sunt acolo pentru binele tau dau o stare de agitatie. Si daca ti s-ar oferi sansa sa pleci ai pleca fara sa te uiti in spate doar de dragul de a scapa de acea stare care pune stapanire pe tot corpul tau.

Simti cum inima iti zboara din piept, respiratia ti-e tot mai grea, privirea ti-e plina de groaza, transpiratiile reci iti trec peste tot corpul, stomacul ti-e in gat si risti sa te prabusesti intr-o secunda.

Incepi sa iti repeti in gand: linisteste-te, calmeaza-te, totul o sa fie bine. Tragi aer adanc in piept de cateva ori si lupti ca un adevarat razboinic cu toate armele din dotare sa scapi de aceasta stare.

Oricat incerc sa ma autoeduc, sa gandesc pozitiv, sa nu-mi fie frica niciodata nu reusesc. Mereu cand sunt la usa trec prin starea asta. Frica se instaleaza si trebuie sa duc lupte grele sa scap.

Dupa ce trece totul ma gandesc oare de ce mi-a fost frica? fara frica asta nu puteam trai?

Data viitoare sigur o sa fie mai bine, nu o sa-mi fie frica deloc. Da urmeaza si partea a doua. Probabil saptamana viitoare joi. Sper sa-mi mai ramana ceva mine totusi, sa nu o scot pe toata. 🙂

Sunteti fricosi? De ca va este frica? Cum invingeti starea de frica?

 

Later edit : La multi ani Florin Piersic!

De prin mall adunate inapoi la lume date!

Am fost si eu in weekend putin la mall sa-mi mai incant ochii cu culorile vii de primavara-vara ca de cumparat mai putin. Sa va zic ce-am vazut :

– In drum sper mall am vazut foarte multe persoane imbracate dezbaracat, adica la ora 7 seara erau in tricou si pantaloni 3/4. Eu nu inteleg cum poti sa renunti asa usor la haine, erau vreo 14 grade afara, era placut dar nu era timp de o asa tinuta. Eu recunosc sunt friguroasa, ador sa-mi fie cald, suport bine caldura si decat sa rabd frig mai bine rabd caldura. Inca n-am trecut la pantofi si haina de primavara, nu ma grabesc asa de tare. La vara o sa-mi fie cald si mie!

– tot pe drum am vazut 3 fetite asa de 9 -10 ani care se laudau ca au adidasi de firma. De mici prind gustul brand-ului si al vietii de mall.

– in mall intr-un magazin de papuci o fetita draguta foc cu fustuca mini, cizme cu toc, ea cam de 8 anisori a ascuns o pereche de pantofi sub un raft. Vanzatoarea o chestiona unde-s pantofii si ea zicea ca i-a pus undeva, cu greu a vrut sa desconspire locul, cred ca vroia sa-i cumpere si nu avea atatia bani, nu m-am prins de faza, cert e ca idei avea.

– la un stand de ciocolata tanti vanzatoarea, o fata tinerica, se pensa de mama focului in fata clientilor.  Nu era nimeni la tejgheaua ei dar langa stand erau mese, si lume la mese care serveau una alta. Ea se facea frumoasa probabil dupa inchiderea mall-ului avea sesiune de club si trebuia sa fie frumoasa.

– la un stand unde se incheiau asigurari auto si de alte feluri o tinerica isi aranja webcamul, n-avea ea grija asigurarilor, chatul sa mearga, baietii sa o admire.

– un voinic cu pieptul dezgolit, camasa descheiata pana la brau pentru a arata lantul de tractat tractoare din aur desigur, ce-l purta la gat, pasea sigur pe el, ma mir ca nu se cutremura pamantul in urma lui si fetele nu se topeau in stralucirea lantului. (poate daca era canicula)

In rest multa agitatie,  tocuri de 10-15 centimetri,  fete care isi rup capul dar nu renunta,  multe fete imbracate in rochite de vara, de matase si aveau pielea albastra de cald ce le era  nu ca ar fi din AVATAR,  multe fitze, multa pitzipongareala.

Kip in taci!

Ultima suta de metri!

Decembrie 2009. Nici nu stiu cum a trecut anul, dar cert e ca a trecut, chiar daca eu imi amintesc doar franturi.
Acum suntem pe ultima suta de metri. Luna decembrie mereu zbora, mereu e cea mai agitata luna din tot anul. Incepe cu ziua Romaniei si se termina cu Revelionul,  as zice ca e o luna a distractiei, dar chiar daca este distractie eu simt doar agitatia. In special acum inainte de Craciun cand ma stradui sa las toate lucrurile in ordine, sa platesc facturi, sa mai cumpar ce mai am nevoie, sa ramana vila mea curata si ordonata.
Joi o sa plec si eu acasa- acasa,  sper sa scapam de ger, sa fie drumul ok, sa ajung si eu sa ma integrez in peisajul mirific de iarna din varful dealului.
Dar pana joi mai am doua zile agitate si la job si in rest si sper sa reusesc sa fac tot ca mi-am propus, chiar daca presimt ca o sa ajung acasa-acasa superobosita si tot ce o sa vreau e sa dorm. Dar, o sa-mi revin repede, o sa ajung chiar sa ma si plictisesc fara net si fara bloguri.
Am impodobit bradutul si il astept pe Mos Craciun.
Daca vreti sa-l ajutati pe Mosu sa-mi aduca si un iphone dati click aici. Multumesc!