Arhive pe etichete: amintiri

Tablou de familie!

Fiecare dintre noi dorim sa pastram vii anumite momente din viata noastra. Si cum facem asta? Cred ca cel mai la indemana sunt fotografiile, mai ales acum cu noua tehnologie cand nu mai ai nevoie de aparat foto ci doar de un smarphone. Dar cu toate acestea se intampla ca acest obiect sa zaca undeva si sa nu poti imortaliza momentul. Sau chiar sa nu poti sa-l scoti in acel moment. Cum era atunci cand l-am intalnit pe sot sa-i spun, stop! Sa facem o poza pentru eternitate, sau atunci cand i-am dat viata, sa opresc doctorii sa fac poze. Sunt haioasa, stiu!

Si atunci ce faci? Atunci te folosesti de minte si incerci sa pastrezi viu acel moment memorabil. Desigur ca uitam mult dar sunt multe imagini importante clasate in mintea noastra.

Am si eu astfel de amintiri, desigur impactul emotional a fost puternic, altfel le uitam.

Tabloul de familie care e pictat in mintea mea arata asa: noi trei tinandu-ne de mana, mergand pe un drum usor serpuit.El e in mijlocul nostru si face legatura dintre noi doi (parintii). Imi pare cel mai sugestiv tablou pentru trei membrii ai familiei. E clar, mergem toti pe acelasi drum care uneori are anumite obstacole dar faptul ca ne tinem de mana arata cat suntem de legati si uniti inte noi.

Mi-as dori sa avem si o asemenea fotografie in albumul de familie, dar pana o realizam e acolo intiparita in suflet si minte.

Publicitate

Frucola!

De cele mai multe ori atunci cand trebuie sa cumpar un cadou ma aflu intr-un moment de cumpana. Ma gandesc zile in sir ce as putea cumpara, ce i-ar placea persoanei respective sa primeasca, dar de multe ori nu ajung la o concluzie, asa ca o iau la pas prin magazine in speranta ca o sa vad ceva ce o sa ma inspire. De putine ori sunt inspirata si stiu exact ce vreau dar si asa se intampla sa nu gasesc sau ce gasesc nu se incadreaza in buget. Stiu ca familia si prietenii sunt nepretuiti dar cu toate acestea bugetul e limitat. Pentru cei mai multi gestul conteaza si nu esenta, surpriza e mai importanta decat cadoul in sine.

Ma gandeam ce primeam eu cand eram mica. Stiu ca invitam verisorii si prietenii apropiati la mine, mama facea supa de pui cu taietei, piure de cartofi cu carnita, si singur ceva dulce- prajitura, tort nu-mi amintesc sa-mi fi facut mama. Si tata ne cumpara suc, va amintiti ce gust avea frucola? era asa de sifonat si avea un gust foarte bun, mi-a ramas imprimat in memeorie. Ce cadouri primeam atunci? De la familie primeam hainute, carti, jucarii dar si cadouri gen pasta de dinti, periuta de dinti, sapun, spray sau oje. Daca primeam o pasta de dinti Cristal sau un spray de la Farmec eram cea mai fericita. Nu mai zic de o oja rosie, era ceva deosebit. Produsele de ingrijire se gaseau greu, in specail un spray sau un sapun frumos mirositor. Imi amintesc ca bunica si mama tinea sapunul intre haine ca sa parfumeze si hainele. Poate ca in orase se gaseau mai usor anumite produse dar la tara nu era tocmai simplu.

De multe ori aduceam din Bucuresti produse de ingrijire, vopsea de par si materiale din care ne faceam rochite, fustite, etc. Magazinul Bucur Obor era ca un mall pentru mine, il vedeam foarte mare si stiu ca ieseam fericita de acolo pentru ca staruiam foarte mult pana obtineam o papusa. Am iubit si iubesc inca papusile, papusile adevarate – Aradeanca. Mai am si acum cateva care au scapat trecerii timpului.

Sunt gusturi, mirosuri si lucruri care le am in memorie din perioada copilariie, s-au imprimat bine acolo si din cand in cand le scot la iveala ca sa ma stampar de dorul lor.

Va amintiti care este cel mai frumos cadou pe care l-ati primit in copilarie? Sau poate cel mai frumos cadou pe care l-ati facut? Se pot compara cadorile copilariei cu cele de azi?

Memories!

Azi dimineata mi-am facut un lipton – ceai negru si cand am simtit aroma ca imi patrude narile mi s-a aprins un beculet si mi-au aparut in minte o multime de amintiri din Grecia. Da ceaiul negru are aroma de Grecia.

Cand am ajuns in Grecia doar eu eram racita, cine mai merge in vacanta si raceste? Si cand esti racit vrei mult ceai dar la hotel nu aveau decat ceai negru. Hotelul era plin de englezi si ei consuma foarte mult ceai negru cu lapte. Eu nu-l pot bea cu lapte dar ei toata ziua erau ca niste cani imense ca niste halbe pline de ceai negru cu lapte. Seara evident ca schimbau ceaiul cu alcoolul.

L-am inebunit pe barman in fiecare seara cu ceaiul meu. Toata lumea bea alcool si eu ceai fierbinte, ceva trebuia sa ma incalzeasca si pe mine 🙂

Inainte nu beam ceai negru, mi se parea ca ma agita, ca e ca si o cafea pentru mine dar acolo m-am indragostit de acel gust. Recunosc ca imi pun si o lingurita de zahar in el  ca parca ii confera un gust de caramel.

Am realizat ca amintirile pe care le adunam bine in minte si in suflet pot fii usor scoase la iveala cu ajutorul simturilor. Cum am mai spus si cu alte ocazii memoria olfactiva primeaza la mine.

Cand si unde ati baut ultimul ceai?

 

…si iar trecut!

La inceput vorbiti despre trecut. Cand te-ai nascut, cum ai crescut, cum ai copilarit, pe unde ti-ai petrecut vacantele, ce ai mancat bun, cum gatea bunica, ce scoli ai facut, cate diplome ai, ce locuri ai vizitat, cum ti-au aparut primele bubite, cate lacrimi ai varsat, cat ai luptat sa ajungi aici, cate vise ai avut, cate visuri s-au implinit, cate ti-au mai ramas etc

Apoi vine perioada de acomodare, traiesti la prezent -iesim in oras, mancam o inghetata, facem o plimbare, ne intalnim cu alte persoane din anturaj, petrecem timp impreuna, trecem de la tu si eu la noi. E perioada cea mai frumoasa.

Si vine momentul cand traiesti in viitor. Incepi sa-ti faci planuri, sa va faceti planuri, sa te legi pe viata, sa-ti doresti o casa, sa vrei copii, sa pui bani intr-un cont pentru studii, sa-ti platesti pensie privata, sa-ti platesti asigurare de viata, sa-ti schimbi masina, sa vrei o bucatarie noua, sa visezi si sa-ti doresti multe de la viitor.

Si cand le ai pe toate acestea ce se intampla? Te intorci la trecut. Traiesti amintirile ca si cum ar fi prezentul.

Traiti in trecut? prezent sau viitor?

Liceu vs Facultate!

Chem in ringul de lupta Liceul si Facultatea sa dispute titlul „cea mai frumoasa perioada din viata mea”.

Liceul: perioada adolescentei cuprinsa intre 15-19 ani

– eu? o fata extrem de timida si sensibila

– profesorii? niste sperietori pentru cei timizi si sensibili

– sistemul de invatamant? schimbator, in fiecare an era altceva

– clasa? 32 fete si un singur baiat

– disciplina? la cote maxime, obligatoriu uniforma

– prietenii? unele frumoase altele dezamagitoare

– materiile studiate? unele foarte aride predate de profesori extrem de disciplinati care n-au stiut sa transmita nimic din dragostea lor noua celor mici, sensibili si timizi iar altele frumoase care mi-au ramas dragi si astazi

– excursii? nici macar una

– socializare? barul din spatele scolii Trocadero, discoteca Bianco&Nero, vinerea de la 4-8, shopping prin Sora si Central, plimbari in Parcul Central, Gradina Botanica si Cetuie

– sloganul dirigintelui? ” daca nu invatati floshterul va asteapta … si la maturatori de strada o sa trebuiasca sa dati examen”

– activitati extrascolare? concert de colinzi organizat cu ajutorului Parintelui Picu in diferite locatii

– curtea scolii? magazinul Sora

– mancarea preferata? sana si cornul cu susan

– imbracamintea la moda? bocancii si blugii

 – cea mai buna prietena? Neli. Inca este desi ne despart mari si oceane.

– boli? pojar in clasa a 10-a

– bacul? cea mai neagra perioada din viata mea, 6 materii si 7 probe

–  banchetul? o petrecere frumoasa

– cu ce m-am ales? cu niste prietene cu care si azi tin legatura, cu dragoste pentru biologie si chimie.

Satisfactia cea mai mare a mea si a colegilor mei este faptul ca desi profesorii nostrii nu au crezut in noi, nu ne-au sustinut si incurajat toti ne-am realizat si am facut scoli mai departe si ne-am implinit si nimeni nu matura strazile.

Facultate:  „libertate frate si viata de noapte”

– eu? sensibila dar mult mai matura

– colegii? multi in primul an -160 putini dupa 5 ani de facultate 60 si ceva.

–  profesorii? niste colegi mai mari

– materiile? multe. colocvii, examene, sesiuni, proiecte care m-au invatat cum sa invat, sa sintetizez esenta, sa ma axez pe esential fara sa invat comentarii pe de rost, formule si reactii.

– disciplina? impusa prin maturitate, prin respectul fata de noi si fata de ceilalti din jurul nostru.

– prietenii? multe. Colegi minunati plini de viata, pusi pe distractie, care mi-au sarit in ajutor atunci cand am avut nevoie.

– excursii? multe organizate in scop didactic dar si unele organizate de noi.

– socializare? caminul de fete la barfe, jocuri, cantece si distractie; discoteca Bianco&Nero duminica seara gratis pentru fete; MS – tersa sau club unde dansam pe mese, chefuri prin camin sau alte locatii, terasele din campus.

–  sloganul? inveti pentru tine

– boli? varicela in anul 4 de facultate.

– licenta? multa transpiratie, nopti nedormite dar satisfactia a fost pe masura

– regret? ca nu am avut mai multe discipline practice, mai multe cursuri care ne-ar fi ajutat mai mult.

– Cea mai buna prietena? Raluca, este si acum dar tot distanta e putin vinovata si de data asta.

– activitati extrascolare? dansuri de salsa, cantece alaturi de colegi, iesiri pe terase, dormit in camin, savurat fiecare moment.

– mancarea preferata? mancarea de la cantina, micii si gratarele.

– banchetul? cea mai frumoasa petrecere din viata mea.

– cu ce m-am ales? cu cea mai minunata perioada din viata mea, cu prieteni minunati si adevarati, cu distractie, cu zambete si lacrimi la despartire.

Cand vizionez diferite inregistrari cu noi mi se face piele de gaina, ma napadesc amintirile si spun cu voce tare  A FOST CEA MAI FRUMOASA PERIOADA DIN VIATA MEA!

Melodia asta transmite exact starea acelor vremuri:

 

Sa ne distram gugalind!

Asadar si prin urmare…..

– descantec de deochi- v-am povestit experienta mea, v-am dat si descantecul, folositi-l!

– shoppingul pasiunea mea- eu nu-s chiar asa pasionata de shopping dar cand o sa cresc mare o sa fiu!

– despre mine hi5- ce ai vrea sa afli?

– teste despre mine- e bine sa-ti faci teste, numai ai grija sa-ti iasa negative!

– cel mai mare papanas- mare sa fie? sau bun?

– jocuri plantatie- am avut si eu plantatie de cafea dar s-a terminat, sau vrei o plantatie farmville

– voi invata sa uit – numa sa nu uiti sa inveti!

– amintiri pentru oracol- sunt destule am scris si eu 🙂

– o femeie cucerita de un barbat capabil s- pai toti or fi capabili de ceva! amu depinde ce ai vrea?

– descantece pentru sot – s-a stricat aparatul? nu mai merge numai cu descantece? am auzit eu ca sunt si pastile 😉

– cum se faca emoticonsi – vrei sa-i desenezi? sa-i colorezi?

– mancari nesanatoase kfc- nesanatoase dar bune 😉

– joc milard- sincer n-am auzit de asa ceva, mai bine te joci in nisip ca-i vara

– activarea cartelei de la mcdonalds- n-am activat-o nici eu, dar se face asa: o pui in locsorul special al telefonul, pornesti telefonul si se activeaza, nu cred ca-i mare filozofie

– muziaa rusinoasa meniaito- meneaito e un dans fain, cred totusi ca n-ai vazut stripetise-ul cat de rusinos e!

– un fel de cv pt hi5- vrei sa te angazezi pe hi5? sa fi ce? pitzi 😉

– vorbe despre dragostea care se transform- se transform sau ne transforma?

– despartirea doare- doare si cand te lovesti la un deget 🙂

– mama oomida descantece pentru castig- oo ce vreti sa va descant?

– anracol pentru mana cartofi- te-au napadit daunatorii? omoara-i!

Weekend minunat!

Liber la amintiri!

Ati avut vreodata caiet de amitiri? dar oracol?

Primul caiet de amintiri care l-am avut era pe la vreo 11 ani, si-l tot ascundeam de mama sa nu-l gaseasca. Era ceva intim. Erau amintiri copiate din caietele mamelor noastre sau ale prietenelor mai mari decat mine. Erau desene cu floricele, pagini ceruite- picurate cu ceara, pagini arse la colturi pe care scriam amitiri. Poezii inocente cu si despre iubire.

Imi amintesc si acum cateva versuri :

” Nu iubi un fotbalist / Ca e lucru tare trist/ Cand ti-e iubirea mai dulce/Isi ia mingea si se duce”

„Te iubesc sari-ti-ar ochii / Pe peretii zugraviti/Dar daca te prind cu alta/ Eu te fac cartofi prajiti”

„Te iubesc dar nu pe tine/ Ghici pe cine? / Tot pe tine”

si nu mai siu dar puteti voi continua…..

” Doua mere/ Doua pere/ Te sarut!/ La revedere!”

Cata inocenta gasesc si acum in aceste versuri si ce frumoase erau sentimentele care le aveam cand desenam o floricica si scriam o amintire.

Am avut si oracol desigur. Cu intrebari indiscrete, daca iubesti nu stiu pe cine. Si cat mai ascundeam acele pagini in care dadeam raspunsul, sa nu vada nu stiu cine si sa-i spuna la X ca-l iubesti. E mult spus iubire, e altfel de iubire nu se compara iubirea de la 10-15 ani cu iubirea de la 20, e total diferita dar are farmecul ei. Are izul inocentei si-ti ramane mereu intiparita in suflet.

Aveti liber la amintiri!

Va mai amintiti?

Cine nu-si mai aminteste dozatoarele de suc TEC  in anii ’90? O adevarata invazie. O adevarata afacere. Toate orasele erau impanzite de aceste dozatoare. La alimentara, la chioscul de la scoala, la coltul strazi peste tot dozatoarele TEC faceau legea. Toate chefurile  si sarbatorile erau cu suc de la dozator, suc cu diferite arome: mango, cola, kiwi, fanta, sprite, lamaie, mere, etc.
Dupa revolutie cand am baut prima data Coca Cola, waw, gustul ala mi-a ramas intiparit in minte. Era o sticla de 0.33 l, adusa din Ungaria , abia am deschis capacul si cand am gustat mi-au dat lacrimile. Era foarte sifonat si  avea  gust adevarat de cola. Cel mai bun gust. Cea mai buna cola care am baut-o vreodata. Tot deschideam sticla beam o gura si o puneam iarasi in dulap sa am pe mai tarziu. Dar n-am rezistat, cred ca in 10 min am terminat de baut tot sucul.
Matusa ne aducea din Ungaria sirop de kiwi, mango si portocale. Le faceam cu apa ca la tara nu era sifon, dar erau bune si cu apa. Oricum pana nu terminam sticla de sirop nu ne lasam. Pofta de ceva nou si de sucuri.
Mai cumparam si de la bar suc la TEC. Asta era mai bun ca era sifonat, si gustul intepator si dulce iti dadea o senzatie placuta.
Cand am venit la Cluj, invazie de TEC-uri si  arome. Imi amintesc ca era vara si vroiam sa beau un pahar de suc pe strada, si vad pe lista de sucuri unul nou care nu-l stiam 7UP. Dar nu intelegeam eu foarte bine ce scrie si am cerut sa-mi dea si mie un pahar de suc zup. Vanzatoarea a ras, m-a corectat, mi-a dat sucul, care a alunecat pe gat  indoit, ca imi era rusine de gafa facuta. Nu puteam pleca cu paharul ca nu era de unica folosinta, era din sticla, se spala si se refolosea.
Tot in perioada respectiva erau si masinile de facut popcorn pe strada si dozatoarele de inghetata.  Ce bune erau toate.
De ce v-am povestit toate astea? pentru ca in zona in care locuiesc eu exista un lant de magazine alimentare si intr-unul din aceste magazine inca mai supravietuieste dozatorul de suc TEC si masina de popcorn.  Mai intru in acest magazin sa iau paine si vad uneori persoane care beau cate-un pahar de suc la dozator si cumpara popcorn.
Intr-o zi o sa-mi fac curaj sa cumpar si eu asa ceva de dragul vremurilor trecute. Oricum suc la dozator bem si de la fasfood-uri.
Nesanatoase toate sucurile din prafuri  dar placute la gust. Oricum nimic nu se compara cu prima cola sau prima fanta bauta.  Se pare ca in toate functioneaza regula „prima data nu se uita niciodata”.
Kip in taci!

primavara bun venit!

Azi e ziua ta primavara!
Oficial de azi e primavara, dar neoficial inca nu-s sigura ca primavara a castigat batalia cu fulgii, cu frigul, cu iarna.
La Cluj e o zi minunata de primavara.Cer albastru de primavara cu vant care iti face ochii sa lacrimeze si soare care iti mangaie fata. Lumea a umplut orasul, se plimba toti pe strazi entuziasmati de venirea primaverii. Plimbandu-ma si eu azi prin oras si observand culoarea albastra a cerului mi-am amitit de o zi minunata de primavara, de cand aveam vreo 8-9 ani.
M-am nascut intr-un satuc asezat pe un varf de deal, o localitate minunata inconjurata de padurii, unde aerul e mereu proaspat, unde zapada asezata in decembrie pleaca abia in martie.
Era intr-o zi de martie, cand zapada incepuse sa se topeasca, paraiele erau pline de apa, evident era si noroi, ca nu avem asfalt, veneam de la scoala alaturi de ceilalti copii. Imi amintesc ca purtam un palton albastru ca si cerul de primavara si cizme de cauciuc. Ca sa scurtam noi drumul spre casa ne hotaram sa mergem pe o poteca si sa trecem peste un parau. Mult din drum nu se scurta, dar daca toti copiii au ales acesta cale, nu puteam eu sa merg pe altundeva. Poteca era destul de alunecoasa, cizmele se cam afundau in noroi, dar nu puteam sa abandonez, ar fi ras toti de mine ca sunt fricoasa si nu-mi doream asta. Problema a aparut cand trebuia sa calc peste niste pietre puse in parau, pentru a ajunge pe cealalta parte a paraului. Fiind cu cizme de cauciuc aluneci foarte usor, asa s-a intamplat si cu mine, chiar cand sa cred ca sunt victorioasa si am trecut paraul am alunecat si buf in apa. Va dati seama cate hohote de ras am starnit,cum radeau copiii de mine. M-au ajutat ei sa ies de acolo, dar paltonelul cel albastru era acum ud si plin de noroi. Am incercat sa-l curat, dar n-am facut altceva decat sa-l murdaresc tot. Curatenia si mustruleala a urmat acasa deoarece mama ma avertizase sa nu ma duc pe acolo pentru ca intuia pericolele, dar curiozitatea si aventura sunt specifice copilariei.
Va urez o primavara minunata cu mult soare, flori si caldura!