Arhive pe etichete: atitudine

Te cert s’apoi imi pare rau!

Pe parcursul zilei rar se intampla sa nu ma confrunt cu probleme la munca sau acasa, probleme care ma irita, ma fac sa vorbesc pe un ton apasat, sa raspund rautacios, sa repezesc pe unu’ altu’ sau chiar sa bolborosesc ceva. Nu pot zice ca sunt certuri desi si asta se intampla atunci cand cineva ma face sa-mi pierd rabdarea, nu intelege anumite lucruri, da vina pe mine pentru lucruri de care nu sunt responsabila si atunci clar spun ce am de spus. De regula nu urlu, nu strig, nu injur, dar folosesc un ton mai apasat, si din atitudinea si vorbele spuse iti poti da seama ca sunt serioasa si te cert. (vorba aceea „te fac din vorbe”)

Pe moment e eliberatoare aceasta aruncare de vorbe, simti doar ca iti sustii punctul de vedere nu ca jignesti pe cineva.

Dupa ce se consuma momentul de cearta incep sa analizez mai bine situatia si imi fac autocritica, ca de multe ori sunt prea rea, as putea sa raspund frumos, sa nu fiu uricioasa, sa nu te repezesc, sa tratez situatia ca atare, sa nu las sa ma afecteze problemele de servici, sa am o atitudine mai buna, sa fiu mai rabdatoare si iertatoare. Vad partea buna si asa ajung sa-mi para rau.

 E greu sa nu te evervezi, sa fii calm, rabdator, iertator dar sincer as vrea sa ma schimb, as vrea sa-mi schimb atitudinea.

Am observat ca la capitolul rabdare stau foarte prost, cand imi doresc ceva nu prea am rabdare, vreau in acel moment si asta nu e tocmai bine.

Sa fii bun e mult mai greu decat sa fii rau!

Dupa o cearta cu cineva ajungi sa-ti para rau pentru cuvintele spuse? Daca ai dreptate  e normal sa-ti sustii punctul de vedere chiar daca asta inseamna sa jignesti pe cineva?

Romanii se pricep la toate!

Dupa cum ati observat s-au inmultit ca si ciupercile dupa ploaie emisiunile cu si despre romani: romanii danseaza, romanii au talent, romanii canta, romanii gatesc, romanii au artisti intr-un cuvant romanii se pricep la toate.

Unii isi doresc sa se afirme, altii isi doresc sa-si implineasca un vis, iar altii se lupta sa castige niste banuti, sumele de bani puse in joc sunt frumusele si trebuie sa fi talentat ca sa castigi.

Cu emisiuni de genul asta imi ocup eu majoritatea serilor, ma asez comod pe canapea cu telecomanda in mana si savurez asemenea momente.

Aseara m-am uitat la Master Chef,  mai aud si eu secrete din bucatarie, ma familiarizez cu limbajul de specialitate, mai vad ce minunatii stiu unii sa gateasca. Nu prea imi place atitudinea juriului dar e un show, un concurs, o suma de bani pusa in joc si stressul e mare pentru concurenti.

Mie mi s-ar parea normal ca atunci cand mergi la o asemenea emisiune chiar daca esti un amator, nu un profesionist, sa te pregatesti in prealabil, altfel cum sa faci fata unui concurs?

Concurentii care sunt in acest sezon mi se par nepregatiti, saracii plang si vad ca nu pot face fata , toti sunt simpatici si cred ca nu au avut ocazia sa foloseasca ustensile sau aparate de bucatarie profesionale, dar macar limbajul specific ar trebui sa-l cunoasca, sa inteleaga despre ce e vorba intr-o reteta. De invatat se invata la o scoala de bucatari sau individual, la un concurs trebuie sa pui in aplicare cunostiintele acumulate.

Am mai vazut niste lucruri care dupa parerea mea nu au ce cauta in bucatarie: parul in vant la fete, inele pe degete si la fete si la baieti, sepci si palarii de strada, unghii tehnice si alte accesorii care nu isi au locul intr-o bucatarie.

Si eu atunci cand gatesc imi adun parul si imi dau jos zorzoanele de pe mine, gatesc nu fac parada modei, nu-mi permit sa las fire de par in mancare sau oje si unghii. E si deranjant sa-ti fluture parul in ochi, gura, etc. si sa tot incerci cu mana murdara sa strangi suvitele buclucase.

Intr-un fel ii inteleg pe jurati cand spun ca sunt serviti cu mizerii, cred ca la igiena se refera.

Ce emisiuni urmariti? Care e emisiunea preferata?

Jobul, un ideal?

 

Inca din primul an de scoala ne pragatim treptat treptat pentru ceea ce inseamna cariera, pentru o viata mai frumoasa si mai placuta, dar si usoara in acelasi timp. Visam sa fim aviatori, doctori, profesori, soferi, luptatori, printese, sau mai stiu eu ce.

Facem scoala peste scoala, terminam liceul si atunci apare prima intrebare adevarata- ce vreau sa fac mai departe? apoi alegem facultatea si drumul pe care vrem sa-l urmam. Terminam facultatea si ne aprofundam studiile, facem masterate si doctorate si apoi vine timpul sa muncim.

Imi amintesc cand mi-am luat licenta ca trebuia sa fac urmatorul pas, sa muncesc. Dar ce sa muncesc? cautam in ziare si pe site-uri dedicate joburi in domeniu, si nu gaseam, si atunci m-am gandit oare ce as putea face? si asa am ajuns sa lucrez pe domeniul comercial si economic desi sunt inginer.

Nu mi-a fost simplu si nici acum nu imi este dar aveam nevoie de bani, din ceva trebuie platite facturile, ceva trebuie sa faci, nu poti astepta sa-ti cada din cer.

Sunt destul de conservatoare, sunt la al doilea job, recunosc ca imi place stabilitatea, si ca de multe ori aleg stabilitatea decat un job care azi poate fi si maine nu.

Nu e jobul ideal, dar cand ma trezesc dimineata nu ma duc cu groaza la job, stiu ca e o noua zi, ca pot aparea probleme dar stiu ca sunt si capabila sa gasesc solutii, si chiar daca uneori zic „am avut o zi cat China” dupa o noapte de somn imi revin.

La primul job am avut o perioada groaznica, in care nu-mi doream sa mai merg la job, imi era extrem de greu dar am rezistat si in asemenea conditii dar cand s-a invit oportunitatea sa plec nu m-am uitat in urma, am pasit sigura spre altceva.

E important sa-ti placa ceea ce faci, sa nu simti jobul o povara grea, sa-ti placa sa muncesti, sa nu te complaci in anumite situatii la nesfarsit. Am vazut multe persoane pasionate de ceea ce fac, care nu s-ar vedea intr-un alt loc, jobul le aduce implinirea necesara. Pana la urma 80% din viata ne-o petrecem la job, colegii si locatia sunt o a doua casa pentru noi, uneori stam mai mult cu ei decat cu propria familie, iar daca relatiile nu sunt ok si suntem mereu nemultumiti jobul e o adevarata povara care ne poate duce la depresie.

In ziua de azi joburile bune se gasesc greu,un job bun e foarte vanat, lumea se bate pentru el, daca te uiti pe site-urile de profil nu prea ai ce sa alegi, vorba mea ” videochatul ne mananca viata”.

Evident ca muncim pentru bani, altfel am face volutariat, nu ne-ar trebui contract de munca, si ca in tara noastra joburile sunt slab platite, dar rau cu rau si mai rau fara de rau, nu prea putem zice nimic. Dar vorba unui coleg „o sa treaca si criza asta, trebuie sa vina si vremuri mai bune.”

Eu cred ca patronii nostrii nu ne pot plati la adevarata valoare, nu-si permit sa ne plateasca toate calitatile pe care le avem si nici nu ne iubesc asa de mult incat sa ne puna si pe noi printre prioritatile lor, altfel cum s-ar imbogatii ei? cum ar mai exista clase sociale ? dar totusi nu trebuie sa-si permita luxul de a-si bate joc de noi, eu cred ca roata pana la urma se intoarce si o sa ajunga si ei jos si noi deasupra.(poate nu in lumea asta, dar plata fara rasplata nu exista)

Sunteti multumiti de jobul pe care il aveti? Va impliniti prin munca? Ce faceti atunci cand munca va nemultumeste? va complaceti sau luati imediat atitudine?

 

 

 

 

Vara in carusel!

Vara cand toata lumea e in vacanta sau in concediu viata ar trebui sa fie mai usoara, munca mai lejera, problemele mai putine, distractia mai multa, relaxarea pe masura.Dar nu e asa! Vorba aia ” realitatea e mai mica si rasturnata”. Cel putin despre mine pot sa spun ca am impresia ca sunt intr-un carusel, cand sus cand jos,  abia am timp sa iau cate-o gura de oxigen si in rest doar tipete de bucurie sau tristete. Adrenalina e la maximum in aceasta perioada.

Am observat ca munca de birou oboseste mult mai tare decat cea fizica, nu zic ca-i usor sa prestezi munca fizica la 40 de grade cand apa curge pe tine, soarele te bate in cap, si mintea o ia razna de la disconfortul termic dar cu toate acestea atunci cand factorul numit canicula e indepartat, ajungi acasa si faci un dush, mananci ceva si rapid iti revi.

Stressul si oboseala psihica care o acumulezi la birou greu o indepartezi, ai nevoie de relaxare, de plimbari, de somn, de munca fizica, de energizante pentru ca energia consumata e mare. Si atunci cand te pui in pat nu poti adormi pentru ca ai creierul activ, si chiar daca dormi mintea nu se odihneste, mereu lucreaza, proceseaza informatii, si te trezesti mai obosit decat erai cu  6 ore in urma si asa ajungi sa cronicizezi oboseala, sa simti ca viata ta se desfasoara intr-un carusel, unde mereu trebuie sa fii atent sa nu-ti scape ceva.

Dar parca oboseala si stressul nu te doboara asa de usor atunci cand ai o atitudine pozitiva, cand in viata ta se intampla lucruri frumoase, cand esti inconjurat de energie pozitiva. In asemenea conditii parca poti trece mai usor peste stress si mici neplaceri.

In schimb atunci cand ai probleme, cand te framanti, cand ai pietre pe suflet, stressul si oboseala psihica te pun la pamant. Am vazut ca sunt destul de rezistenta la astfel de conditii, dar ma resimt. Poate ca nu mai am nici energia de la 20 de ani desi n-as recunoaste asa ceva dar nu e cazul sa cedez. Deviza e ceva de genul ” si dai si lupta”.

Sunt perioade mai grele, mai stressante care te epuizeaza usor dar acestea in general alterneaza  cu perioade mai usoare ca sa poti sa-ti refaci fortele, sa te pregatesti pentru urmatoarea runda. Optimismul ajuta, stiu!

Ce nu ne omoara ne face mai puternici!

Ce va epuizeaza mai repede: munca fizica sau cea intelectuala? Cum este vara pentru voi: relaxanta sau epuizanta?

Pay back!

 

Daca cineva se uita urat la tine te uiti si tu urat? sau zambesti pentru a-i schimba atitudinea?

Daca cineva iti citeste blogul il citesti si tu pe al lui? se poate sa simti asta ca pe o datorie sau ca pe o rasplata.

Daca cineva nu te place tinzi sa nu-l placi nici tu? poate e normal daca esti respins sa respingi si tu la randul tau.

Daca tu suferi vrei sa-i vezi si pe ceilalti suferind? sau dimpotriva, stii tu ce rau e sa te doara ceva, cum sa-ti doresti sa sufere si altii, chiar daca nu e vorba de cineva foarte apropiat.

Daca cineva ti-a facut ceva rau vrei sa te razbuni? poate nu vrei sa fi luat de fraier mereu si vrei sa demonstrezi ca nu-i asa, si ca poti mai mult.

Daca cineva iti ofera un cadou te simti dator sa-i rasplatesti efortul?

Daca ea nu te suna niciodata nici tu nu o mai suni?

Daca cineva a uitat sau nu ti-a spus la multi ani de ziua ta atunci cand e ziua ei nu-i spui la multi ani?

etc

Platesti cu aceeasi moneda?

Atunci cand e vorba de razbunare, sau de a plati un rau, sau de a te comporta ca si ceilalti mi se pare o imaturitate sa-i platesti cu aceasi moneda. E mult mai bine sa-i surprinzi pe acestia facand exact contrariul, exact ce nu se asteapta, sa schimbi o atitudine, un gest, un fapt.

Cand e vorba de lucruri bune si pozitive e bine sa incerci sa intorci gestul chiar daca uneori nu o sa poti sa te ridici la standardul dorit si o sa consideri ca nu-i deajuns, e deajuns, fiecare face dupa propria putere.

Pana la urma plata fara rasplata nu exista, chiar daca primesc o palma si nu o dau inapoi la un moment acea persoana o sa primeasca un pumn care o sa lase urme adanci, chiar daca eu nu l-am atins nici macar cu o pana. Se aplica si aici legea compensatiei dar si diplomatia si maturitatea au un cuvant de spus.

Incercati sa va schimbati atitudinea si o sa fiti uimiti de rezultate!

 

Sexy inseamna feminin?

Am o prietena foarte buna care atunci cand e trista sau are ceva probleme si o intrebi ce are iti  raspunde ” sunt trista pentru ca n-am chiloti”. Da stiu ca suna total aiurea tristetea asta dar se pare ca noi femeile reusim sa ne ridicam cu ajutorul unor lucruri marunte. O pereche de chiloti, o ciocolata, o floare ne face ziua si viata mai frumoasa.

Atunci cand purtam o lenjerie intima sexy ne simtim mai feminine, mai increzatoare in noi, chiar daca nu se vede ce e pe sub fusta atitudinea noastra e alta. Pasim altfel, privim altfel, avem mai multa incredere si emanam mai multa feminitate.

Probabil asta suna superficial si toata lumea o sa riposteze dar eu cred ca ne costruim fericirea din lucruri marunte in comparatie cu barbatii. Cand ati vazut voi un barbat sa se bucure ca si-a cumparat o lenjerie intima? Dar o femeie atunci cand primeste sau isi cumpara o lenjerie din dantela, o lenjerie de lux, e ca si cum ar conduce o masina de lux. E happy, se simte mult mai bine.

Trebuie sa recunosc ca mai e si cealalta latura, cea in care totul e pentru a atrage si pentru a incita, e si un mod de manipulare pentru cei din jur. La o piscina sau la mare atunci cand porti un costum de baie in trend, care isi scote in evidenta formele cu siguranta reusesti sa intorci multe priviri.

Daca mai adaugi unui costum de baie putina atitudine, un mers leganat, o tinuta impecabila a corpul cu siguranta ca o sa intorci multe priviri iar succesul e garantat.

Linia dintre sexy si vulgar e foarte subtire, dar intotdeauna am considerat ca femeile destepte stiu clar sa faca diferenta, stiu exact unde sa se opreasca, si stiu foarte bine sa se foloseasca de ceea ce au fara sa treaca in cealalta extrema.

O femeie cu atitudine va fi intotdeauna mai sexy decat o femeie sexy la propriu chiar daca atitudinea se construieste din lucruri mici precum lenjeria, pantofii cu toc, si rujul rosu de pe buze.

Acesta este un post comercial!