Trebuia sa scriu acest post azi dimineata dar n-am mai reusit, asta ca sa nu va mire titlul.
Neatza!
Majoritatea ne trezim dimineata impinsi de alarma ceasului sau a telefonului, putini se trezesc cand suna alarma ceasului biologic.
Eu imi fixez alarma pentru ca sa nu am surprize si sa nu ajung in timp la job desi ma trezesc cu cateava minute inainte, aud avionul ce decoleaza la 6.15 si stiu ca urmeaza sa ma trezesc.
Deobicei mai lenevesc 5-10 minute in pat, ma intind, incerc sa derulez visele, sa ma obisnuiesc cu noua zi ce abia incepe. Din momentul in care ma trezesc sunt perfect constienta, imi pun zambetul pe buze, am energie, zburd prin casa pentru ca timpul dimineata e foarte pretios.
In momentul in care ajung la birou sunt plina de energie si gata sa incep o noua zi.
Am observat insa cum apare lumea la birou dimineata: cu ochii semideschisi, tarandusi picioarele, cu colturile buzelor lasate in jos, cu fata aia de morocanos. Tristi si fara chef de viata. Bine nu toti dar o parte din ei asa apar.
Mi se intampla si mie sa am zile mai proaste, sa fiu foarte obosita si lipsita de chef dar de cele mai multe ori sunt plina de viata si chef, impart veselie in stanga si-n dreapta.
La plecare cei morocanosi sunt veseli si plini de viata, iar eu uneori sunt epuizata dar incerc sa-mi pastrez bunadispozitie si veselia intreaga zi.
Voi cum sunteti dimineata: morocanosi sau plini de viata?
Comentarii recente