Arhive pe etichete: bebelus

Kidlilly!

V-am promis ca va aduc poze asa ca ma tin de cuvant si va arat cum eram eu mica:

Sper ca mai puteti respira de atatea zambete 🙂

Act de curaj!

In adolescenta, in blocul in care locuiam, la etajul 1 stateau intr-un apartament o mama cu fiica ei. Nu prea aveam tangente cu ele, decat atunci cand ne intalneam la lift sau in fata blocului. Ne salutam si nimic mai mult. Fata avea probleme de sanatate, mergea greu, mereu avea nevoie de ajutor si sprijin. Mama ei o insotea peste tot, o ducea la liceu, o aducea acasa, mereu le vedeam impreuna.

Zilele trecute am vazut-o pe mama acestei fete cu un bebelus in carucior, un baietel cam la un an, cu niste ochii negrii negrii si dragut foc. Am ramas uimita pentru ca acesti ochii ii are si mama lui adica fiica acestei doamne.

Apoi am vazut-o si pe ea intr-un carucior cu rotile cu acest bebelus in brate, iar caruciorul il impingea un barbat inalt, am presupus ca e sotul si tatal bebelusului.

Am ramas uimita de acest curaj al acestei fete, cu toate ca ea a avut si are probleme grave de sanatate si-a intemeiat o familie si are un copil perfect sanatos si  frumos. Cred ca dorinta de a fi mama a trecut toate obstacolele impuse de boala.

La fel cum spunea o prietena pe facebook meseria de mama e cea mai nobila si e rasplatita cu cele mai sincere imbratisari si sarutari.

Ma inclin in fata acestor acte de curaj!

Poveste fara sfarsit!

Reintors in tara dupa un an de cand s-a hotarat sa se mute in America, tara tuturor fagaduintelor, se hotaraste ca e momentul sa o caute. Vroia sa-i faca o surpriza, sa nu sune inainte de a se afisa la usa ei.

Stia ca-i plac lalelele rosii si narcisele albe si se hotaraste sa treaca pe la o florarie intai sapoi sa mearga la ea. Merge din florarie in florarie, unde sa gasesti in august lalele rosii si narcise albe? O adevarata aventura. Intr-un final gaseste lalele rosii si se multumeste cu ele, narcisele si-au scuturat demult petalele, au fost uitate undeva in primavara.

Aceasi usa pe care o stia atat de bine, aceeasi ea dincolo de usa inchisa, care il astepata si tresarea atunci cand auzea soneria.

Suna de 2 ori asa cum obisnuia sa o faca pe vremuri, si afiseaza un zambet pe toata fata, pentru ca stia ca ea verifica cine-i prin luneta vizorului.

Se trezeste din visare atunci cand un barbat ii deschide usa si-i spune „poftiti”.  Un milion de ganduri ii trec prin minte (poate s-a casatorit, poate e iubitul ei, poate sotul, sau poate e doar vecinul de la 2 care o ajuta sa schimbe o garnitura la robinet). Sangele ii invadeaza tot trupul, simte cum o caldura il strabate din talpi pana in crestetul capului, si spune balbaindu-se” caut o fata, o caut pe ea”.

Ea nu mai locuieste aici, noi am cumparat casuta asta acum 5 luni, si nu stim unde s-a mutat. Prin usa deschisa simtea inca parfumul ei, o vedea cum umbla agitata prin casa, ii vedea lucrurile peste tot, o simtea atat de aproape si totusi era foarte departe.

Multumeste pentru detalii isi cere scuze pentru deranj si pleaca. Se uita la flori, parca nu mai stralucesc la fel ca si acum 10 minute, simte cum totul se surpa in jurul lui, si iese abatut in strada. Nici nu mai stia unde si-a parcat masina, se simtea stanjenit dar si dezamagit de situatie.

Isi facuse atatea vise, isi imaginase cum o sa fie reintalnirea, simtise apropierea de ea prin fiecare por si acum totul se naruise. Unde sa mearga? Ce sa faca?

Eu am lasat-o in acel loc cand am plecat, nu mi-am dat seama ca in tot acest timp viata ei se poate schimba, imi promisese ca o sa o gasesc acolo toata viata, si acum am pierdut-o pentru totdeauna.

Ii venise in minte sa sune pe cineva apropiat ei si sa intrebe detalii. Cauta telefonul in masina si suna… „ati accesat casuta vocala………”. Nu se poate, era ultima speranta a mea si telefonul e inchis. Cauta in agenda telefonului numarul ei, ii tremurau mainile, inima ii zbura din piept si nu avea curajul sa apese bunotul „call”. Daca are pe cineva? cum sa o deranjez eu dupa aproape doi ani de cand am vazut-o ultima data?

Nu a mai scris nici pe blogul ei nimic de mai bine de 1 an, a disparut fara urma. Trebuie sa o gasesc, sa stiu ca e bine, sa-i vad ochii cum ii stralucesc, sa ma asigur ca viata i-a daruit ceea ce merita.

Am fost un las atunci cand am plecat si nici macar nu i-am spus, imaginea ei m-a urmarit in tot acest timp, regretele sunt multe dar viata isi urmeaza propriul drum si trebuie sa imi accept soarta.

Timp de doua saptmani cat  a mai stat in oras a intrebat in stanga si-n dreapta despre ea, dar nimeni nu mai stia nimic. Toti erau preocupati cu vietile lor, nimeni nu mai era interesat de ea  si nici nu-i simteau lipsa. S-a plimbat prin locurile prin care alta data se plimbau impreuna,  a cautat-o in toate fetele care le-a intalnit pe strada, dar parca o inghitise pamantul. Nu mai era.

S-a intors inapoi in tara fagaduintelor cu un mare gol in suflet, cu neimplinirea ca nu stia ce s-a intamplat cu acel sufletel, cu gandul ca in trei zile o sa o uite, ca trebuie sa accepte soara care mereu i-a fost potrivnica.

Si-o imagina fericita, intr-o casuta alaturi de un alt el si tinand la piept un copilas micut. Ce frumos ar fi fost ca acel copilas sa fie al meu asa cum ma  rugase odata ea dupa ce vazuse fetita nou-nascuta a unei prietene.

Ai spus ” eu sunt aici, nu ma mut niciodata, usa mea e deschisa si te astept atat cat e nevoie”

……………………………………………………………………………………………………………

In celalalt colt de oras, intr-un apartament cochet , in care toate miroseau a nou statea intinsa pe canapea ea. Butona aiurea tv-ul dupa o zi lunga de munca, dar gandurile ii erau departe peste ocean, la el. Stia ca nu o sa-l mai vada niciodata, ca vietile lor nu merg pe acelasi drum, ca asta e soarta lor.

Zambeste linistita, simte durerea din suflet, dar isi accepta soarta!



Harnicutza!

Harnicutza este masina mea de spalat rufe. Tare drag mi de ea ca stie sa faca lucrururile sa straluceasca si sa miroase foarte bine.

Am achizitionat-o in 2005, in decembrie, si am botez-o Harnicutza. Prima data cand am vazut-o pusa in functiune am avut mari emotii, stateam cu cartea de instructiuni in mana, ca o moasa care moseste un bebelus, si studiam ce functii are, ce butoane clipocesc, ce reprezinta fiecare desen de pe ea.

Ne-am imprietenit foarte repede si a devenit un ajutor de nadejde in gospodarie. Eu imi fac treaba ea isi face treaba, ma striga sa o descarc atunci cand termina programul.

Foarte rar spal haine cu mana, doar atunci cand e un material delicat sau ceva din care iese culoarea, nu vreau sa-mi colorez toate hainele, desi clar mi s-a intamplat de cateva ori, chiar daca am testat materialul inainte tot am avut surpriza sa constat la final ca unele lucruri si-au schimbat brusc culoarea.

Ma gandesc de multe ori ce m-as face  daca n-as avea-o? cum spalam mai demult rufe cu vechea masina Albalux si ce dezastru era peste tot in casa in ziua in care spalam haine.

Eu sunt cea mai fericita cand se inventeaza lucruri care-ti usureaza munca cand tehnologia face progrese.

Ce nume poarta obiectelelor care va ajuta in viata de zi de zi sau in gospodarie? (obiecte: calculator, laptop, autoturism, masina de spalat, frigider, fax, autobuz etc)

Terapie!

Se intampla de multe ori sa nu ma simt bine din cauza unor probleme de sanatate sau ceva bube ale sufletului sau fara un motiv anume sa nu ma sclad in ape limpezi. Sa imi doresc sa lenevesc in pat, sa butonez tv-ul pana la epuizare, sa dorm, sa ascult melodii de suflet, sa nu-mi pese de nimeni si nimic.

Din experienta care o am stiu ca orice boala are leacul ei.

Leacul pentru boala mea este zambetul unui copil, cand vad un bebelus cum rade, cum se uita cu niste ochi mari de-ti patrund si cele mai ascunse locuri ma topesc toata. Imi trece orice suparare, orice boala, orice urma de nori negrii din suflet dispar.

Cine poate fi trist cand vede inocenta din ochii unui copil, puritatea, mutritele si smecheria care se ascund  in spatele unor ochi limpezi si rotunzi?

Eu sunt cea mai buna victima a unui copil, ma topeste dintr-o privire dar e si cea mai buna terapie pentru sufletul meu.

Ce terapii adoptati atunci cand nu sunteti in cea mai buna forma? Cine va inmoie inima? Cine va da putere sa mergeti mai departe ?