Arhive pe etichete: brad

Cum ne impodobim in acest an?

Este primul an in care o sa facem un brad mare si frumos in casuta noastra. In ultimii ani impodobeam un bradut mic pe care il consideram foarte mare, pentru ca bradul e un simbol al Craciunului si asta conta pentru mine. Sa am acest simbol in casa mea mica, sa ma bucur de luminite si podoabe frumoase, sa las grandoarea deoparte.

Acasa- acasa avem podoabe vechi, globuri de tot felul, poate cele mai frumoase globuri pentru ca le asezam cu atata drag si grija in brad, globuri de care ma bucur si acum cand merg acasa de Craciun.

Acum in noua casa trebuie sa cumpar podoabe noi, simt nevoia de schimbare, vreau sa imbrac bradul in haina noua. Avem un brad artificial pentru casa si in gradina unul natural. O sa-i impodobim pe amandoi, pe cel de afara cu beculete stralucitoare si pe cel din casa cu globuri. Problema mea e ca nu stiu ce fel de culori sa aleg?

Voi in ce culori va impodobiti bradul? Aveti rabdare pana in Ajunul Craciunului sau il impodobiti mai devreme?

Deschide Nana usile!

 

Deschideti  usile sa intre Craciunul, sa vina sarbatorile, sa va cuprinda sufletele de emotie, sa traiti clipe minunate alaturi de cei dragi, sa fiti voiosi si sanatosi iar Mos Craciun sa puna cadouri minunate sub brad, zambetul sa va lumineze fetele si sa fiti fericiti!

Craciun Fericit!

O bradut dragut!

Am realizat cu stupoare ca mai sunt exact doua saptamani si e Craciunul. De azi in  doua saptamani o sa stam toata familia in jurului mesei, o sa ascultam colinde, o sa mancam bunaciuni. O sa vina Mosul cu multe daruri pe care le lasa sub brad. Care brad?

Eu am un bradut micut, din fibra optica pe care o sa-l aranjez frumos ca semn al Craciunului. Nu o sa fac un brad mare, natural pentru ca aici la Cluj nu prea am spatiu, nu vreau sa daram toata casa cu el.

Tata abia a asteptat sa cresc mare si sa zic ca nu mai vreau brad, adica eu as vrea dar el saracu s-a cam saturat sa porneasca prin troiene, pe ghetus sau pe ploaie, polei, frig si ger in padure dupa brad. Si cum timpul in care stau acasa cu ei este mereu foarte scurt ai mei au renuntat sa mai faca brad. Tata uraste sa caute unul in padure iar mama uraste sa-l despodobeasca. In fiecare an imi spun ca daca vreau brad sa-mi fac la casa mea sau sa stau acasa cu ei toate sarbatorile. Cum imi este foarte greu a le fac o asemenea promisiune renunt la brad.

Cand eram mici abia asteptam sa impodobim bradul, cu aceleasi globuri, beteala, luminite si bomboane colorate. Bomboanele le pastram an de an, erau delea din zahar, le schimbam staniolul si le asezam frumos pe brad. Apoi lumea s-a schimbat si am avut si noi bomboane adevarate din fondant, jeleu, si desfaceam usor staniolul, furam bomboanele si lasam doar iluzia ca pe pom ar fi si bomboane, erau doar stanioluri.

Dupa ce trecea Popa cu Crucea il despodobeam, puneam frumos toate globurile si beteala inapoi in cutii, cu mare grija sa nu le spargem si asteptam pana la Craciunul viitor.

In Ajunul Craciunului mirosea asa de frumos a brad in casa incat si acum am intiparit in minte acel miros.

Craciunul are miros de brad si portocale.

Voi faceti brad? Ce varianta alegeti: brad natural sau brad artificial?

Ce miros are Craciunul in viziunea voastra?

Iarna pe ulita!

Cand m-am trezit azi dimineata si am vazut covorul alb de zapada si flugii care cadeau evident ca mi-am postat un zambet mare pe toata fata.

M-am imbracat si am iesit din casa sa topesc fulgii cu genele, obrajii si nasucul cald. Nu-mi venea sa cred, ningea ca in povesti, pana la job abia ca  ma mai recunosteai, ma transformasem intr-un om de zapada. Dar ce om!

M-am gandit cred ca marti vine Craciunul, trebuie sa scoatem bradul din cutie, sa-l impodobim, sa ne bucuram de acesti fulgii minunati, sa facem oameni de zapada, sa ne bulgarim.

Biroul in care lucrez are peretele din fata si din spate din sticla, si stiti cum ma simteam eu acolo? Parca as fi fost intr-un glob de sticla si in jurul meu cadeau fulgii mari si pufosi.

Cat a tinut minunea? 3 ore evident ca apoi au avut altii grija sa-mi fure zambetul.

Toate ca toate dar iarna asta a fost o iarna frumoasa exact cum erau iernile din copilaria mea, pline de zapada.

Va amintiti? Stateam toata ziua la sanius, faceam oameni de zapada, faceam derdelusuri, ne bucuram de iarna.

Imi facuse un unchi o sanie frumoasa, o sanie care era inalta si mare, avea talpile din teava (astea alunecau mai bine) si scandurile vopsite in rosu.

Si abia am asteptat sa ninga sa pot scoate sania cea noua. Nu cred ca aveam mai mult de 7-8 ani. Si intr-o zi a nins si am scos sania sa o admire si ceilalti copii. Toti s-au adunat in jurul meu, studiau sania, vroiau sa vada cat de bine aluneca, cum ii stralucesc talpile si cat de tare poate zbura pe derdelus.

M-au lasat pe mine sa ma lansez prima pe derdelus ca sa vada cum merge noua mea sanie. Si surpriza, n-am stiut sa o conduc bine si buff am intrat intr-un gard. Dupa ce m-am redresat am pornit-o din nou la vale. Dar nu zbura asa cum credeam eu ca o sa zboare, nu prea era de senzatie, dar asta doar din cauza ca era prima ei zi pe derdelus.

A primit si un nume „tampon” – asa i-au spus ceilalti copii. Dupa cateva zile de alunecat pe derdelus am reusit sa o fac sa zboare si ea, sa fie in top.

Tot cu aceasta sanie am mai avut o peripetie impreuna cu fratele meu. Era zapada mare, munti intregi si inceput de luna martie, l-am rugat pe fratele meu sa ma duca cu el la sanie, el mergea pe un derdelus mai periculos. Am convins-o impreuna si pe mama si am plecat.

Si acum imi amintesc perfect, era o zi frumoasa, iesise soarele si zapada incepuse sa se topeasca. Ajunsi la derdelus ne-am asezat amandoi pe sanie si ne-am lansat. Dar buff am intrat intr-un prun, si ne-am rasturnat. Ne-am ridicat dar deja hainele se umplusera de apa. Am mai incercat noi sa ne dam dar n-am reusit deoarece zapada se inmuiase, era apatoasa iar sania nu mai aluneca. Problema era ca fasul meu si cizmele deja imi erau ude iar fate-mio stia ca o incasa acasa ca nu avuse grija de mine. Asa ca m-a dezbracat, mi-a pus fasul pe o creanga de prun, cizmele la fel si stateam cocotata pe sanie sa mi se usuce hainele.

Dupa vreo doua – trei ore ne-am intors acasa uzi si tristi ca n-a fost o zi tocmai reusita. Evident ca mama ne-a certat, cand ne-a vazut ce uzi ne-am intors acasa. Ii era mereu frica sa nu ne imbolnavim, sa nu tusim, mama grijulie pentru puii ei.


Zapada in copilarie a fost cel mai frumos dar primit. Se pare ca de-a lungul timpului inca port aceasta dragoste in suflet si nu pot sa nu ma bucur cand vad fulgi mari, munti de zapada, covorul alb asternut peste oras.

Iarna la tara este mult mai frumoasa, aici minunea tine putin, cand m-am intors de la job era o fleasca pe jos, belti, mizerie peste tot. Acasa-acasa peisajul e de vis.

Voi ce amintiri cu zapada aveti?

Nu mai e cum era!

Inainte de Craciun foarte multe persoane au afirmat faptul ca „Craciunul nu mai e cum era! ca nu pot intra in atmosfera de sarbatoare….ca nu mai simt ce simteau atunci cand erau copii….ca parca altfel era atunci”

Sunt total de acord cu aceste afirmatii. Sunt imediat in 2011, au trecut ceva ani peste noi. Cum poate sa fie la fel?

Analizand situatia si cautand niste explicatii mi-am dat seama ca „se intampla o singura data’n viata si cauti toata viata apoi ” se potriveste si aici.

Va dati seama atunci cand eram copii, cand eram inocenti, cand nu purtam atatea griji intr-un singur suflet, cand aveam o singura preocupare „sa ne bucuram” chiar ne bucuram.

De ce Craciunul a fost ceva special si nu mai este?

Banala portocala de acum atunci era o trufa, eu mancam portocale doar la Craciun si atunci poate una singura. O primeam cadou de la tata de la servici. Stiti cat o pretuiam? Nu o desfaceam decat in ziua de Craciun, si miroseam coaja de portocala pana imi umpleam bine plamanii, gandindu-ma ca nu cumva sa-i uit mirosul pana anul viitor cand o sa mai primesc una.

Acum copiii si noi cumparam portocale zilnic, le aruncam daca-s acre sau nu arata bine, nu le mai pretuim. Cum sa pretuiesti ceva ce ai zilnic. Nici noi atunci nu pretuiam merele, le aveam la discretie dar pretuiam portocalele care le mancam mai rar. (vorbesc de clasa medie, pentru ca saraci si nevoiasi sunt foarte multi si acum)

Bradul- atunci sigur era natural, acum e din plastic de cele mai multe ori. Globurile se gaseau greu, cand primeam globuri cat de mult le pretuiam. Acum? Pe cine mai intereseaza cum sunt globurile cand exista asa mare varietate.

Bomboanele de pom- erau niste bomboane din zahar pe care le imbracam in straie noi de fiecare data, cat suflet puneam, cum legam ate frumoase si le impachetam in staniol. Acum nici nu mai punem bomboane, doar beculete, beteala, globuri.

Am dat doar cateva exemple, lumea a evoluat, atunci nici nu visam la internet si calculator, acum calculatorul e prietenul nostru, e nelipsit din  viata noastra, si in concluzie nu mai poate fi la fel.

Totusi preferam Craciunul copilariei, vrem sa fie Craciunul de acum 20 de ani dar sa avem bunatatile de acum.

Cred ca putem sa simtim acel Craciun daca ne straduim putin si reusim sa lasam grijile, nemultumirile si neimplinirile si incercam sa ne bucuram de ce avem. Sa multumim pentru ceea ce avem. Sa incercam sa-i facem pe cei din jurul nostru sa zambeasca, sa fim mai optimisti si sa vedem partea plina a paharului.

Un rol important il are si curatirea sufletului, impacarea cu noi insine.

Eu cred ca puterea sta in noi si noi ar trebui sa nu lasam grijile sa ne intunece sufletele, sa luptam pentru acel Craciun si cu siguranta o sa fie altfel.

In momentul in care o sa avem copii vom trai emotia Craciunului prin ei, o sa le transmitem si lor ceea ce am simtit candva si o sa ne bucuram mult de tot.

Prin ochii copiilor altfel e lumea asta, o sa va povestesc ce mi s-a intamplat ieri ca sa vedeti si voi puritatea si inocenta din ochii unui copil.

Eram la Biserica si o tineam in brate pe fetita unei verisoare, Andreea de 5 ani. Se uita sus pe bolta Bisericii si ma intreaba in soapta: „Lili acolo sus e Doamne-Doamne? zic: Daa. Dar e adevarat? Da e foarte adevarat. si incepe uitandu-se in sus: Ce faci? ridica tonul putin si iarasi intreaba: ce faci? nici un raspuns si insista: ce faci? zice apoi catre mine vezi nu-i adevarat pentru ca nu raspunde. Ii explic ca e doar o pictura, ca Doamne Doamne e pictat pe bolta Bisericii, e asa cum picteaza ea. si imi raspunde: Eu nu stiu sa pictez asa. Ii spun sa studieze putin si sa incerce acasa. Dupa ce a studiat cateva minute pictura a vazut pe perete chipul unui Sfant si a trebuit sa puna mana sa simta daca e adevarat sau nu”.

Eu va doresc sa aveti sufletul unui copil toata viata si asa o sa va puteti bucura de tot ce vi se intampla si va inconjoara!

 

Exista Mos Craciun?

Ma uit cu nostalgie la cei mici care scriu scrisori lui Mos Craciun, si pentru a fi siguri le pun chiar la posta sau le dau parintilor rugandu-i sa transmita listuta lor Mosului. Pentru a intari ceea ce-si doresc scriu si scrisoarea 2 si explica toate detaliile Mosului si abia asteapta Ajunul Craciunului sau ziua de Craciun pentru a desface cadourile lasate de Mos sub brad. Si se bucura foarte mult cand primesc ceea ce au scris in scrisoare.

In ultima perioada am auzit la mai multe persoane ca nu pot intra in atmosfera Craciunului, ca nu mai e cum a fost odata, ca nu mai e aceea emotie care o aveau cand erau copii si in acte. (acum suntem toti in suflet) Stiti care e explicatia? Nu mai cred in Mos Craciun, daca ar crede cu siguranta ar simti aceea emotie ca in cateva zile dorintele le vor fi implinite. Mai poate fi si faptul ca ne punem pe lista dorinte greu de implinit de catre Mos Craciun, si atunci cand deschidem darurile suntem dezamagiti.

Daca crezi cu tarie ca exista Mos Craciun si scri pe listuta cu sufletul de copil cu siguranta o sa primesti chiar mai mult decat ti-ai dorit.

Eu cred cu tarie in Mos Craciun si ii multumesc ca mi-a adus si in acest an multe daruri frumoase (a venit mai repede, a fost nerabdator) si va doresc si voua sa va aduca tot ce va doriti.

Ati fost dezamagiti atunci cand ati aflat ca Mos Craciun nu este o persoana reala asa cum suntem noi ci doar un „spirit”?

Pentru voi exista Mos Craciun?

Va place si vou sa fiti Mos Craciun pentru cineva?

In jurul bradutului!

Azi am facut toata ziua curatenie, defapt am finalizat marea curatenie de iarna. Am intors casa pe dos, am mutat lucruri de la locul lor pentru a reusi sa sterg si ultimul fir de praf. Acum totul straluceste. Si pentru ca vine….e pe drum, am impodobit si bradutul.

Bradutul meu e micut, e doar simbolic, dar imi lumineaza casa si imi aminteste ca peste cateva zile e Craciunul. Are fibra optica si asa lumineaza:

Tota ziua am ascultat colinze. Cum eu o sa fiu plecata acasa-acasa de Craciun m-am gandit sa va invit in jurul bradutului, sa va colind si sa ma colindati.

Mi-e greu sa aleg o colinda, pentru ca sunt multe care imi sunt foarte dragi dar o sa ma rezum totusi la trei.

 

Sper ca v-au placut colindele si va invit si pe voi sa ma colindati, sa puneti colinda care va este cea mai draga sufletului, sau prima care va vine in minte, sau singura care o stiti.

Ultima suta de metri!

Decembrie 2009. Nici nu stiu cum a trecut anul, dar cert e ca a trecut, chiar daca eu imi amintesc doar franturi.
Acum suntem pe ultima suta de metri. Luna decembrie mereu zbora, mereu e cea mai agitata luna din tot anul. Incepe cu ziua Romaniei si se termina cu Revelionul,  as zice ca e o luna a distractiei, dar chiar daca este distractie eu simt doar agitatia. In special acum inainte de Craciun cand ma stradui sa las toate lucrurile in ordine, sa platesc facturi, sa mai cumpar ce mai am nevoie, sa ramana vila mea curata si ordonata.
Joi o sa plec si eu acasa- acasa,  sper sa scapam de ger, sa fie drumul ok, sa ajung si eu sa ma integrez in peisajul mirific de iarna din varful dealului.
Dar pana joi mai am doua zile agitate si la job si in rest si sper sa reusesc sa fac tot ca mi-am propus, chiar daca presimt ca o sa ajung acasa-acasa superobosita si tot ce o sa vreau e sa dorm. Dar, o sa-mi revin repede, o sa ajung chiar sa ma si plictisesc fara net si fara bloguri.
Am impodobit bradutul si il astept pe Mos Craciun.
Daca vreti sa-l ajutati pe Mosu sa-mi aduca si un iphone dati click aici. Multumesc!