Arhive pe etichete: Bucuresti

Frucola!

De cele mai multe ori atunci cand trebuie sa cumpar un cadou ma aflu intr-un moment de cumpana. Ma gandesc zile in sir ce as putea cumpara, ce i-ar placea persoanei respective sa primeasca, dar de multe ori nu ajung la o concluzie, asa ca o iau la pas prin magazine in speranta ca o sa vad ceva ce o sa ma inspire. De putine ori sunt inspirata si stiu exact ce vreau dar si asa se intampla sa nu gasesc sau ce gasesc nu se incadreaza in buget. Stiu ca familia si prietenii sunt nepretuiti dar cu toate acestea bugetul e limitat. Pentru cei mai multi gestul conteaza si nu esenta, surpriza e mai importanta decat cadoul in sine.

Ma gandeam ce primeam eu cand eram mica. Stiu ca invitam verisorii si prietenii apropiati la mine, mama facea supa de pui cu taietei, piure de cartofi cu carnita, si singur ceva dulce- prajitura, tort nu-mi amintesc sa-mi fi facut mama. Si tata ne cumpara suc, va amintiti ce gust avea frucola? era asa de sifonat si avea un gust foarte bun, mi-a ramas imprimat in memeorie. Ce cadouri primeam atunci? De la familie primeam hainute, carti, jucarii dar si cadouri gen pasta de dinti, periuta de dinti, sapun, spray sau oje. Daca primeam o pasta de dinti Cristal sau un spray de la Farmec eram cea mai fericita. Nu mai zic de o oja rosie, era ceva deosebit. Produsele de ingrijire se gaseau greu, in specail un spray sau un sapun frumos mirositor. Imi amintesc ca bunica si mama tinea sapunul intre haine ca sa parfumeze si hainele. Poate ca in orase se gaseau mai usor anumite produse dar la tara nu era tocmai simplu.

De multe ori aduceam din Bucuresti produse de ingrijire, vopsea de par si materiale din care ne faceam rochite, fustite, etc. Magazinul Bucur Obor era ca un mall pentru mine, il vedeam foarte mare si stiu ca ieseam fericita de acolo pentru ca staruiam foarte mult pana obtineam o papusa. Am iubit si iubesc inca papusile, papusile adevarate – Aradeanca. Mai am si acum cateva care au scapat trecerii timpului.

Sunt gusturi, mirosuri si lucruri care le am in memorie din perioada copilariie, s-au imprimat bine acolo si din cand in cand le scot la iveala ca sa ma stampar de dorul lor.

Va amintiti care este cel mai frumos cadou pe care l-ati primit in copilarie? Sau poate cel mai frumos cadou pe care l-ati facut? Se pot compara cadorile copilariei cu cele de azi?

Buna ziua! sau…

 

” – Alo!

– Ce faci iubire?

-Muncesc! spun sec

– Auzi iubita! ma ajuti si pe mine cu…

– Hai te pup iubita! Ai grija de tine!

– Pa! „

Sunt stupefiata! nici nu stiu ce sa zic? sa ma comport normal sau sa las vorbele se curga? pana la urma, asta din cauza decentei si a bunului simt, prefer sa-mi fac treaba si sa tac.

Cum poti tu ca femeie sa suni o alta femeie, sa-i spui iubire, iubita, dulceata si alte dulcegarii destea atunci cand ai o relatie stric legata de job? (nu ne-am vazut nici pe facebook dapoi in realitate)

Ori sunt eu redusa si demodata, ori sunt prea normala pentru lumea in care traiesc!

Culmea, nici o alta persoana de sex masculin, cu care am relatii strict legate de job, nu m-a sunat vreodata si sa-mi vorbeasca asa.

Ce sa cred eu despre aceasta femeie? Ca e normala? Din pacate ajug sa o disconsider, sa o cred o nebuna, sa nu-mi faca placere sa vorbesc cu ea, si sa ma irite acest comportament care nici nu stiu cum sa-l numesc.

Nu vreau sa generalizez  si nici sa jignesc dar sunt cateva femei cu care am o relatie strict legata de job, care lucreaza in Bucuresti si care imi vorbesc asa. Lamuriti-ma si pe mine, asa se vorbeste in capitala?

Aburelile astea de care am mai vorbit si aici nu-mi plac absolut deloc, mai mult chiar ma irita si nu vreau sa fiu nesimtita si sa spun lucrurilor pe nume desi sincer nu stiu cat mai rezist.

Daca va ganditi ca aceste persoane au o alta orientare si eu sunt vizata, cred ca va inselati pentru ca in acest caz m-ar cauta pe facebook, mi-ar lasa un mesaj, dar in timpul liber nu ma cauta,ma ignora total.

Voi ati patit asa ceva? Cum ati reactionat? sau Cum ati reactiona intr-o astfel de situatie?

 

Mosul bate la usa!

si i-am deschis evident. De data asta a venit de la Bucuresti, de la Marmotica.

Un Mos foarte frumos care mi-a adus o decoratie pentru brad – un om de zapada foarte frumos si elegant care sa-mi aminteasca de Marmotica atunci cand o sa-l asez in brad, pana una alta l-am pus undeva in casa si-l tot privesc ca mi tare drag, un ceas deosebit de frumos prins de un lantisor printr-un pandativ. Si are baterie, face tic-tac :). Ceasul trebuie sa ma ajute atunci cand sunt in intarziere, eu zic sa-mi aminteasca sa mai plec si acasa de la munca, pentru ca uneori uit asta. Si nu in ultimul rand o felicitare cu multe urari frumoase.

M-a bucurat foarte mult acest cadou si ii multumesc din suflet pentru zambete Marmotei si tin sa laud inca odata initiativa Roscatei.

Maine o sa ajunga si Mosul de la Cluj pentru Marmotica.

Fiind copil paduri cutreieram!

Nacuta intr-o zona de deal, cu campuri inverzite si paduri frumoase atunci cand eram copil cutreieram toata ziua padurile dupa viorele si flori de paste primavara, dupa ciuperci si fragi vara, dupa mure si zmeura toamna, sau doar asa in plimbare iarna,in duminici si sarbatori.
Padurea si dealurile pentru noi copiii satului era ca si parcurile sau alte locuri de distractie pentru copiii orasului.
Toate acestea mi se pareau normale, faceau parte din peisaj, mie mi se parea foarte interesant sa vad un parc sau un lac, sa stau toata ziua la tv urmarind filme, in special dupa revolutie sau sa gust din viata de oras.
Avand rude pe la Bucuresti acestia atunci cand ajungeau in vacanta sau concediu la noi cutreierau padurile si dealurile, isi umpleau plamanii de aer curat si proaspat de padure, culegeau plante pentru ceaiuri, se bucurau de libertatea oferita de viata la tara si de toate minunatiile oferite de natura.
Mie mi se pareau ciudati ca nu vor sa leneveasca uitandu-se la tv si ca vor sa cutreiere toata ziua dealurile, sa strige ca sa auda ecoul facut de padure , sa se joace cu animalele din curte, sa bea lapte de la stana, sau proaspat muls de la vacute.
Intr-un an au sosit la noi  o verisoara cu sotul si copilul de 7 ani chiar la ora la care mama mulgea vaca in poiata. Acesta fiind nascut si crescut printre asfalt uri in momentul in care a vazut ca mama mulge vacuta a exclamat” mama te rog sa vi sa vezi cum matusa chinuie vacuta!”, el asta credea ca face, pentru el laptele era de la magazin nu de la vacuta. Evident ca noi am ras de el neintelegand ca pentru el era o noutate. Nu va spun ca urmatoarele zile care le-a petrecut la noi a stat alaturi de vitelus in poiata si alaturi de purcelusi in cotet. Mergea pana in gradina aducea putina iarba si le dadea sa manance. era foarte incantat, nu-I venea sa credea ca a ajuns sa hraneasca animale. Evident ca si vitelusul s-a imprietenit cu el si cum il lasa singur cum incepea sa planga si mugea pana se intorcea iarasi langa el.
A plecat de la noi plangand si asteptand cu mare interes urmatoarea vara sa se reintoarca la libertatea care o oferea viata la tara.
Ei se bucurau ca pot manca fructe si legume proaspete direct din gradina care au un gust deosebit, ascultau trilul pasarilor, se bucurau de ploile calde de vara, de tunete si fulgere.
Am inteles asta mult mai tarziu, cand am ajuns si eu sa locuiesc la oras, cand am inlocuit dealul cu parcul, fructele si legumele proaspete de gradina cu cele din hypermarcheturi.
Fiind copil nu am inteles asta. Mi se parea ca toate astea mi se cuvin, nu puteam sa apreciez ca defapt sunt niste daruri imense de care nu toata lumea beneficiaza.
Intotdeauna ne dorim ceea ce noi nu avem, apreciem ceva atunci cand pierdem, ne dorim mereu ceea ce au altii, nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem noi.
Post inspirat de la Dragos.

Niste poze de acasa-acasa: