Arhive pe etichete: bunica

Zambetul de ieri!

Spre seara ajungand prin oras mi s-a facut foame, si cum eram in centru am intrat la la Memo 10 sa vad cu ce se lauda. (clujenii stiu localul) Mi-am luat meniul zilei si m-am indreptat spre o masa. O batranica imi facea semne sa ma asez langa ea, dar erau destule mese libere si am preferat sa stau singura, sa mananc in ritmul meu si pe ea sa nu o deranjez. Doar la masa nu vorbim, nu-i asa?

Dupa ce a terminat masa, doamna respectiva a venit langa mine, incercand sa faca conversatie, mi-a spus istoria localului, inainte era cofetaria Silvia acolo, si multe alte lucruri… Brusc se vede in oglinda:

” Ce cap alb am!”

eu zambesc si nu apuc sa zic ceva ca incepe sa-mi spuna ca ea nu s-a vopsit niciodata, ca are firul de par foarte sanatos, si nu are nici matreata, si ca oftalmologul i-a spus ca vopseaua de par afecteaza vedere si ea nu vrea sa orbeasca.

I-am spus ca arata foarte bine si i-am zambit.

Dupa ce a mai palavragit ea cu lumea care manca de zor, si a scotocit toata geanta de 3 ori in cautarea cheilor, a hotarat ca e momentul sa plece. In timp ce ne salutam si ne uram de sanatate, un tip asezat la o masa in spatele meu scapa un cutit pe farfurie si doamna tresare brusc ” Tinere ai declarat razboi?”

Tot localul si-a postat zambete largi pe fata, doar tanarul razboinic statea rusinat cu nasul in farfurie si astepta indepartarea bunicii ca sa zambeasca si el :).

Ce motiv v-a facut ieri sa zambiti?

Dulciurile copilariei!

Copilarind intr-o lume a satului unde singurele locuri de unde puteai cumpara ceva era cooperativa si bufetul, unde dulciurile erau limitate, cofetaresele erau mama si bunica. In fiecare duminica aveam ceva dulce la desert. Imi amintesc si acum gustul acela minunat, mirosul si aroma care invada intreaga bucatarie.

1. Placinte cu branza sau varza pe lespede – mama le face foarte subtiri si bine umplute, cu aluat dulce, branza dulce, sau aluat dulce si branza sarata sau cu varza. Mai rar cu silvoita pentru ca aceasta cand se incalzeste devine destul de lichida si iese siropul pe lespede si face fum mult.

2. Minciunele sau ciureghe – specialitatea bunicii, aluatul se face cu lapte acru (iaurt), bicarbonat, putin zahar sifaina. Se coc in tigaia cu ulei incins. Apoi se dau prin zahar pudra sau zahar vanilat. Nu erau preferatele mele pentru ca mereu aveam probleme cu stomacul dupa ce mancam.

3. Clatite sau liptii – semana mai mult cu pancackes-urile americane. Aluatul se face mai gros si se coc direct pe lespede. Se pot face din faina de grau sau faina de malai si umple cu branza, dulceata, fructe pisate cu zahar, sau chiar zahar.

4. Prajitura cu mere – fie foi de salicara, fie blat umplut cu mere razuite aromate cu scortisoara.

5. Cozonac – cu nuca, mac, cacao. Abia asteptam sa-l scoata sambata din cuptor, si ne tot invarteam in jurul lui sa se raceasca putin sa-l putem incepe.

6. Placinta cu varza, prune sau branza coapta in cuptor. In zona noastra se mai numeste cocorada. Coapte in cuptorul de paine au un gust aparte.

7. Zahar ars cu seminte de floarea soarelui sau dovleac. Faceam niste cocoloase extrem de bune. Faza proasta e ca mereu ma ardeam si ce ustura.

8. Gogosi cu zahar vanilat – preferatele mele, pufoase, frumos crescute si pudrate cu zahar pudra aromat cu vanilie, un deliciu.

9. Mere coapte – mere umplute cu nuca si caramelizate cu zahar, un adevarat deliciu.

10. Paine cu zahar sau dulceata/silvoita – in lipsa de ceva dulce, de un desert anume, painea cu zahar sau dulceata era mereu la indemana nostra si o savuram cu mare placere. Si acum din cand in cand mananc paine cu zahar.

Ce dulciuri v-au marcat copilaria?

Scufita cu buline rosii!

„Dupa cum se stie din batrani (batranii din Franta) a fost odata o fetita care avea o rochita rosie cu buline albe si se numea Lili-cu-rochita-rosie-cu-buline-albe. Intr-o zi s-a dus la dtl si pe drum s-a intalnit cu Lupul-cel-rau-cu-pantaloni-maro care i-a zis: ce ai in cosulet Lili-cu-rochita-rosie-cu-buline-albe? ai cumva un scutec de la bella pentru seniori, ca eu am acum pantalonii maro…

Cuminte, Lili-cu-rochita-rosie-cu-buline-albe, se uita in cosulet si zice: din pacate nu am ca le-am lasat la bunica, ca ea este mai senioara decat tine dar sun imediat furnizorul si se rezolva. De care tip ai nevoie, la cate kg sa fie?

Lupul-cel-rau-cu-pantaloni-maro nu sta pe ganduri si spune: la cum imi merge burta sa fie de 10 kg (maxi) ca nu mai dovedesc cu tufisurile din padure (le-am uscat pe toate). D-zeu stie ce nu mi-a cazut bine, ca ultima data am mancat-o pe bunicuta-scufitei-rosii si pe scufita-rosie si cred una din ele era cam expirata…

Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa…”

 

Povestioara dedicata de colega mea Vali,  in vara lui 2008, cand eram imbracata cu o fustita rosie cu buline albe:

 



A venit vacanta!

A venit vacanta cu trenul din Franta! hai copii la joc, cartile pe foc 🙂

asa cantam noi cand eram in scoala primara si dadeam vacanta, o disperam pe bunica cat ii cantam, dar ea nu se bucura asa de tare ca stia ca trebuie sa aiba grija de nepotii ei care nu intotdeauna erau cei mai cuminti.

Azi e prima zi de vacanta, si m-am sincronizat si eu cu asta si mi-am luat o saptamana de vacanta. O saptamana de relaxare, o saptamana de incarcare a bateriilor, o saptamana in care o sa fac ce vreau eu sau ce vor altii.

Asa ca daca vreti sa ma invitati la strand, la film, la plimbare, la inghetata sau la orice alta distractie puteti sa o faceti pentru ca am timp pentru toate.

Astept recomandari de petrecut timpul liber!

O saptamana minunata!