Baba si frumusetea!

Omul este o fiinta complexa, femeia cu atat mai mult, e o fiinta complexa cu multe nevoi.

Specialistii, oamenii de stiinta si multi altii au speculat acest lucru si au creat o adevarata industrie- beauty.

Se pune mult accent in ziua de azi pe frumusete, pe felul cum aratam, si cine cade in plasa mai repede? evident femeia. Noi suntem mai slabe si mai dornice de a arata bine, pe langa partea cu sanatatea ca asta  e ceva esential.

Am deschis acu o ora sertarul de beauty, e plin ochi, desi incerc sa fac ordine mereu e dezordine in acel sertar. E plin  cu de toate, plus ca mai e si dulapiorul din baie si alte locsoare pline ochi. Plin de creme, oje, deodorante, parfumuri, etc. Stiti voi prea bine cum e. Mi-am tot cumparat tot felul de produse de ingrijire, la inceput entuziasmata le-am desfacut si folosit de maxim 3 ori sapoi cand fac curat verific termenele de valabilitate, mai arunc, mai asez in fundul sertarului, poate poate, dar in realitate prea putine folosesc.

Doar pentru ten trebuie sa ai solutie de spalat, demachiant, tonic, crema de zi, crema de noapte, crema pentru ochi, crema antirid, crema hranitoare, crema regeneranta, crema matifianta, crema abraziva plus produse de machiaj. Daca mi-au scapat adaugati si voi.

Daca trecem la maini si unghii avem nevoie de crema de maini, crema pentru unghii, ulei de cuticule, dizolvant, tratament pentru unghii, intaritor, oje, crema pentru zone delicate.

Si mai avem zone: cap, corp, picioare fiecare cu ingrijirea lui, cu produsele specifice.

Nu cred ca le am pe toate dar o mare parte am, problema e ca le cumpar, le desfac, le folosesc de cateva ori sapoi zac undeva uitate.

Trebuie sa am timp si chef sa ma ingrijesc atata, ar trebui sa am un job doar de ingrijire, sincer daca te concentrezi pe fiecare particica, fiecare nevoie, ai nevoie de cateva ore bune sa-ti faci tot ritualul de ingrijire.
Cate ore pe saptamana sau zi va alocati pentru a va infrumuseta? Cati bani cheltuiti pentru ingrijire si frumusete?

Preferati serviciile specializate sau va faceti singure ritualurile de frumusete si ingrijire?

Publicitate

Revelion 2013!

La multi ani! sa vi se implineasca toate dorintele in noul an!

Fara sot!

Era in ajun de anul nou si ma pregateam sa fac bunatati, ca doar nu putea sa ma prinda anul nou cu frigiderul gol si nici nu se cuvenea sa trantesc oalele chiar in ziua de intai.

Si cum cheful era pe masura poftele m-am pus pe facut o prajitura ca fara dulce la mine nu functioneaza nimic, nici chiar eu. Evident in astfel de momente chiuveta se umple de vase murdare si abia daca te mai poti misca in bucatarie cand imi pun poftele in actiune.

Cum deschid usa de la cuptor sa verific daca s-a infoiat aluatul dintr-o neatentie sau prea mare dorinta imi ard mana. Dar nu oricum, asa o dunga buna pe antebrat care sa nu treaca usor, sa-mi aminteasca tot anul ce harnicuta eram candva.

Si au si vai si sufla si pune apa si ustura siiiiiii rabzi ca n-ai ce face, inghiti in sec si iti continui actiunea ca doar esti si in criza de timp.

Si ma mai invart de 3 ori si suna telefonul, si schimb de retete la telefon, si urari de bine, si invitatii de party, si evident cum sa stau calma sa astept sa termin convorbirea? doar pot face cel putin 3 lucruri in acelasi timp, cred ca orice femeie poate, ma apuc de spalat vase, sters si asezat la loc. Si bufff, cade un capac, nici nu stiti cum suna un capac emailat cand cade pe gresie, zici ca-i bomba atomica.

Dar ce credeti ca m-am linistit? vise, am continuat sa vorbesc la telefon, sa supraveghez cuptorul, sa sterg vase si sa le scap de mana, pentru ca in secunda doi a alunecat o farfurie din setul meu de luminarc. Astea se sparg? pai da. Praf si pulbere s-a facut. Si cum sa-mi para rau? doar cioburile aduc noroc, si era si ajunul anului nou, doar setul meu era fara sot, descompletat.

Am adunat totul intr-un sac menajer care evident cand l-am ridicat de jos s-a taiat tot, pai… distractia trebuia sa continue, nu se putea opri aici.

Noroc cu Popa care mi-a ridicat moralul. A venit cu Botezul Domnului si dupa ce  a stropit prin casa mi-a dat o bombonica. I-am zambit drept multumire, si pentru acest zambet am mai primit multe urari de bine cuprinse intr-o imbratisare si un set de pupaturi.

Si eu am fost socata de acest gest, poate asa-i moda ca si anu trecut m-o pupat, dar anu asta vad ca s-a adaugat bombonica si imbratisarea. Anul viitor mai vedem.

Si da despre setul de farfurii vorbeam aici, ca nu mai gasesc farfurie ca sa o inlocuiesc pe cea sparta dar nu ma dau batuta, nu pot sa las setul fara sot.

Care e ultimul obiect pierdut sau spart de catre voi?

Neatza!

Trebuia sa scriu acest post azi dimineata dar n-am mai reusit, asta ca sa nu va mire titlul.

Neatza!

Majoritatea ne trezim dimineata impinsi de alarma ceasului sau a telefonului, putini se trezesc cand suna alarma ceasului biologic.

Eu imi fixez alarma pentru ca sa nu am surprize si sa nu ajung in timp la job desi ma trezesc cu cateava minute inainte, aud avionul ce decoleaza la 6.15 si stiu ca urmeaza sa ma trezesc.

Deobicei mai lenevesc 5-10 minute in pat, ma intind, incerc sa derulez visele, sa ma obisnuiesc cu noua zi ce abia incepe. Din momentul in care ma trezesc sunt perfect constienta, imi pun zambetul pe buze, am energie, zburd prin casa pentru ca timpul dimineata e foarte pretios.

In momentul in care ajung la birou sunt plina de energie si gata sa incep o noua zi.

Am observat insa cum apare lumea la birou dimineata: cu ochii semideschisi, tarandusi picioarele, cu colturile buzelor lasate in jos, cu  fata aia de morocanos. Tristi si fara chef de viata. Bine nu toti dar o parte din ei asa apar.

Mi se intampla si mie sa am zile mai proaste, sa fiu foarte obosita si lipsita de chef dar de cele mai multe ori sunt plina de viata si chef, impart veselie in stanga si-n dreapta.

La plecare cei morocanosi sunt veseli si plini de viata, iar eu uneori sunt epuizata dar incerc sa-mi pastrez bunadispozitie si veselia intreaga zi.

Voi cum sunteti dimineata: morocanosi sau plini de viata?

Saturday night!

E sambata seara. Seamana cu o seara de iarna, stau in casa, la caldura, cu o ciocolata calda langa mine, si butonez calculatorul. Deschid pagini, inchid pagini. Si…………mi-am amintit de adolescenta, de serile de sambata din adolescenta. Abia asteptam seara de sambata, era seara in care ieseam la discoteca, ma intalneam cu fetele, ne aranjam si mergeam sa dansam.

Sau jucam remmy la cineva acasa, carti sau chiar faceam chefuri. Dansam pana ne usturau talpile, canta, radeam din orice, distractia era la mare rang.

Era vremea cand purtam pe un suflet mai multe iubiri, cand toate visurile erau realizabile, cand conta cel mai mult momentul.

Nici nu-mi amintesc cand ma fost ultima data la un chef. Au trecut ani buni. Si intr-un club tot asa. Acum am impresia ca nu ma mai integrez in peisaj, sincer nu ma pot despuia cum vad pe la tv fetele prin cluburi, stramb din nas numai la gandul ca-i plin de fum si gasesc n motive pentru care nu m-as duce.

Acum prefer serile de sambata linistite, stand acasa, butonand tv-ul, rasfatandu-ma cu chipsuri si ciocolata calda, ascultand muzica si rasfoind pagini de internet, sau cand e cald si frumos afara prefer plimbarile prin centru, sa simt caldura asfaltului la lasarea noptii, sa ma racoresc cu o inghetata, sa privesc rochia de stele pe care o poarta cerul.

Deh in ton cu vremurile, atunci cu multa distractie acum cu mai multa liniste.

Voi cum va petreceti seara de sambata? Ce va place sa faceti? Cum ar arata o seara de sambata perfecta?

Floricele!

E ziua floricelelor!

Pentru mine aceasta zi are o semnificatie aparte, e o zi care o iubesc tare mult dar nu din prisma sarbatoririi numelui ci din motive care tin mai mult de sufletul meu.

La multi ani floricei si floriici!

Nu puteam sa nu ma pregatesc si eu asa cum se cuvine cu floricele si prajiturele (muffins cu afine).

La multi ani! si o zi minunata!

All I want for REVELION is?

Voi ce faceti de Reveliune?  Ce planuri aveti pentru noaptea dintre ani?

Vreau sa vad daca pot sa va invidiez sau nu…..

„Am atins pragul!”

Un drum lung, anevoios care a inceput intr-o zi de sambata, o frumoasa zi de toamna.

Era trecut de mijlocul lui septembrie, soarele insa binecuvanta lumea cu razele lui caldute, vantul de toamna iti aducea mireasma fructelor coapte in nari,   era momentul in care recoltele de pe camp se adunau bucata cu bucata. Hambarele oamenilor se umpleau. Campul devenise un adevarat furnicar. Fiecare om isi aduna recolta de porumb, cartofi, legume si fructe. carau totul de pe camp la casele lor, in saci tesuti, cosuri impletite din nuiele, in care trase de boi si vaci.

Tractoarele brazdau hotarele’n lung si-n lat, pregateau aratura si recolta pentru noul an. Era vremea cand totul se lucra organizat, uni arau, altii discuiau iau altii semanau graul pentru noul an.

La capatul satului, pe o ulita infundata, intr-o curte plina de animale sta o femeie alaturi de fiul sau. El se juca linistit prin curte,  sub parul care in acel an a facut  primele doua pere, mari, frumoase, galbene ca ceara, iar ea se ocupa de treburile gospodaresti. Trebuia sa aiba grija de copil, sa hraneasca animalele, sa faca curat in casa si seara sa-si astepte sotul de la camp cu o mancare calda.

Desi era foarte indemnatica de data asta lucrurile nu-i ieseau asa repede cum ar fi vrut. Se misca din ce in ce mai greu, simtea o ameteala si o durere violenta care-i strapungea pantecul la distante regulate de timp.

Aproape intrase in panica, sotul ei ara undeva pe camp iar copilul era prea mic sa o ajute, insa credinta in Dumnezeu o intarea si o ajuta.

Simtind ca nu se mai descurca singura a chemat in ajutor pe bunica copilului  care imediat a trimis dupa sotul fiicei sale sa vina cat mai curand acasa. Telefon nu era decat in comuna, iar cel mai apropiat spital era la 20 de kilometri.

A durat ceva pana a ajuns acasa sotul, care vazandu-si sotia in suferinta a pus-o de urgenta in tractor si a alergat spre cel mai apropiat punct telefonic, sa cheme salvarea.

Drumul a fost foarte greu, cu multe opriri. Drumul de tara, plin de gropi a accentuat suferinta femeii, durerile au devenit din ce in ce mai violente, simtea ca se desprinde o bucata  din ea.

Dupa cateva ore de mers au ajuns in comuna. Telefon era doar in primarie. Pana salvarea a raspuns la apelul sotului panicat si a preluat datele necesare ca sa ajunga la locul in care erau, sotia stand intr-o camera alaturata n-a mai putut indura sagetile care-i strapungeau trupul si a lasat sa se desprinda o bucata din ea.

O bucata de viata, un nou suflet, care urla din toti plamanii ” am sosit! bucurati-va”.

Asa am venit eu pe lume, intr-o seara de sambata, 20 septembrie, livrata direct in primarie, fara a astepta doctorul si moasa. Salvarea a ajuns dupa o ora de la apelul facut, a preluat-o pe mama impreuna cu mine si ne-a dus la spital.

Au trecut multi ani, parul acum e un pom mare care face umbra vara si ne da pere bune toamna, parintii sunt tot doi oameni care iubesc munca, care aduna si acum roadele toamnei.

Iar eu? Eu azi ma sarbatoresc.

Ideal ar fi sa fac ceva doar pentru mine, sa fiu undeva intr-un centru SPA, sa ma rasfat, sa uit de toti si de toate.

Ideal ar fi sa primesc cel mai mare buchet de flori prin curier.

Ideal ar fi sa am o petrecere surpriza.

Ideal ar fi sa fiu in bratele tale.

Realitatea e ca am gatit toata sambata, am facut multe bunaciuni si tort , ca  doar trebuie sa ma sarbatoresc la job si acasa. Petrecerea a inceput de duminica si presimt ca tine 3 zile. Azi acasa cu cativa prieteni, maine la job cu colegii si seara cu alti prieteni acasa, iar marti ma sarbatoresc cu familia.

Sper sa ma tina puterile si sa fac fata oboselii care deja s-a acumulat cam multa, ca nu in fiecare an” ating un prag”.

La multi ani Lilly!

Zi de sambata!

M-am trezit pe la 9 si ceva cu o durere de cap, ametita, parca as fi chefuit toata noaptea si as fi fost majhmura dar nici pe departe, am dormit toata noaptea.  Imi era somn dar nu mai puteam dormi. Nu aveam chef decat sa lenevesc in pat, sa stau toata ziua cu ochii in tavan. Ma tot gandeam ce am visat? cred ca am visat zapada sau mi-a fost frig azi noapte , nu-s sigura. Ceva m-a obosit dar nu stiu ce.

Dupa o ora si ceva de cascat ochii in tavan si pe la tv m-am urnit din pat, mi-am facut micul dejun, am papat sapoi am mers la cumparaturi. Nu-mi place cand sunt lenesa, imi place de mine cand sunt activa, cand ma trezesc binedispusa si plina de viata.

Totusi cu mari eforturi am reusit sa fac cumparaturi, am stat la raionul de haine pentru bebiti vreo ora si mare lucru n-am luat. 2010 e anul copiilor, toata lumea face copii. Am cautat ceva pentru un baietel, Luca- care are azi o luna, dar n-am gasit mare lucru. Nimic nu era  frumos si atragator. Pentru fetite erau lucruri frumoase dar pentru baieti nu prea.

Ma enerveaza hainutele pe care nu-s trecute marimile, adica la cate luni corespund. Eu de unde sa stiu daca se potrivesc, degeaba scriu ei cati centimetri are salopetica, ca eu nu stiu la cate luni se potriveste. Am luat doar ceva body si gata. O sa mai caut.

Dupa-masa am gatit si am facut o praji cu biscuiti si crema de ciocolata. Foarte buna a iesit. S-a lipit putin de tava, n-am facut-o demult si se pare ca mi-am pierdut din indemanare dar e gustoasa si simpla de facut.

O sa vad daca le va placea la fete ca luni o duc la job, luni e ziua prajiturilor la job, ca e 8 Martie si ne chefuim si noi putin.

Azi a fost baba mea, o zi friguroasa cu soare, nori, vant, all inclusive. O sa am un an cu de toate si bune si rele. Sa fim sanatosi ca restul sunt detalii….

Weekend minunat sa aveti!

Vecinii, again!

Avertisment: post cu un continut ridicat de alergeni si o toxicitate ridicata!

Daca cititi si va apar bube sa nu apelati la mine.

Zilele trecute dl Presedinte Base facea o afirmatie de genul “Cred că la 99% dintre românii care nu aparţin unei etnii, le plac cântecele romilor, le plac nunţile făcute de romi, le place să audă, poate nu 99%, dar sunt atâţia solişti, cântăreţi, dacă mă gândesc de la Adi Minune până la oricine, le plac manelele…” . Intre acesti 99% se afla si vecinii mei.

Aseara eram foarte obosita si m-am pus la un film ca sa ma linistesc si apoi sa adorm. De obicei  cand sunt foarte obosita adorm greu. M-am pus pe partea stanga, m-am intors pe dreapta, pe spate, pe burta, pana intr-un final cand mi-am gasit locul si am adormit. Nu cred ca am  intrat in transa de somn adanc  si linistitor cand am auzit o mare galagie. Auzeam prin somn ca se intampla ceva dar nu reuseam sa deslusesc prea bine despre ce era vorba. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca iarasi e chef la vecinii mei. Sa cante manelele sa danseze fetele, sa curga bautura. Nu cred ca fete aveau, numai voci masculine am auzit dar muzica si bautura aveau.

Au ascultat o melodie la maxim si de cel putin 10 ori. Repet and repet and repet…….

Apoi au continuat cu alte melodii tot acelasi stil.

Eu am invatat versurile cu nunta pe de rost, n-am putut rata o asemenea ocazie. Aveam toate conditiile necesare: vitrina imi vibra, paharele dansau, geamurile trepidau, eu eram ca un copil la scoala caruia i se tot repeta ceva pana invata. Repetitia e mama invataturii, se stie.

Intr-un final am adormit iarasi dar in minte am fredonat toata noaptea aceasta melodie si dimineata m-am trezit gata obosita.

Nu stiu cat vor mai rezista nervii mei sa chefuiasca alaturi de vecinii manelisti noaptea la 12. Cred ca se va umplea paharul si o sa sun la 112.