Arhive pe etichete: club

N-ai bani ai servetele!

Am ajuns si eu in club. Dupa o lunga perioada, pentru ca nici nu-mi mai amintesc cand am fost in club, imi amintesc doar discotecile care le frecventam in facultate. Acum toate beciurile din centru sunt cluburi. Cel in care am fost nu era la subsol si asta m-a bucurat.

Nu stiu cati dintre cei care trec pragul acestui blog frecventeaza cluburile, eu m-am simtit putin depasita de situatie. In primul rand tinuta – ce sa imbrac? nu am haine de club, rochite scurte cu paiete . Am rascolit tot dulapul si pana la urma m-a salvat o rochita care cat de cat s-a incadrat in sensul ca era mai scurta nu ca avea paiete. Nici tocurile care le-am purtat nu au fost foarte inalte, mi-am luat ceva mai comod pentru bumtzi- bumtzi.

Pe vremea mea, vorba aia, discoteca incepea la 11-11.30 acum abia la unu s-a dat startul. Deja faceam spume si ma foiam pe canapeaua care nu pot spune ca era foarte comoda pentru picioarele mele lungi si rochita scurta. Intr-un final cu sau fara start eu am inceput sa dansez pentru ca altfel adormeam acolo si nu ma trezeam pana dimineata.

La masa de langa lumea sorbea whiskey cu energizant pahar dupa pahar. Cred ca asa e moda intai trebuie sa te ametesti ca mai apoi sa poti scoate bestia din tine, sa-ti lasi corpul sa simta ritmurile melodiilor remixate.

Ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca cei care consumau bauturi alcoolice de top primeau bonus baxuri de servetele de hartie pe care le-au impartit ca si manelistii euro.(asa am vazut eu la TV)

Mno, n-ai euro ai servetele.

A plouat cu servetele de hartie din toate partile, pana aproape ne-au acoperit si am plecat cu ochii rosii, parul imbaxit de fum si fara voce pe la vreo 3 dimineata acasa.

Mie imi place foarte mult sa dansez dar parca nu ma mai incadrez in peisajul numit club, mi-a placut atmosfera, muzica, faptul ca am iesit dar nu imi plac fitzele, fumul si alcoolul.

Voi mergeti in club? Ce v-ar face sa frecventati mai des cluburile?

Invitatie!

De 2 ani de cand sunt in blogosfera n-am avut niciodata ocazia sa particip la o intalnirea a bloggerilor. Nu m-a invitat nimeni sau n-am stiut eu cand si unde se organizeaza astfel de intalniri sau poate nici nu s-au organizat la Cluj.

Eu nu sunt chiar un exemplu de blogger dar vin cu initiativa de a face o intalnire cu bloggerii si cititorii din Cluj sau din imprejurimi, cu toti cei care vor sa participe la un asemenea eveniment.

As vrea sa stiu daca sunt persoane interesate de socializarea live, de baut o bere sau o cioco undeva intr-un local sau o terasa, asta daca se pastreaza vremea frumoasa.

Asa ca invitatiile merg catre: Napocel,  Turistclujan, Artificiality, Colorbliss, Rhenus, Otilia, si nu mai stiu alte nume, dar poate cei numiti au prieteni, cunostiinte, bloggeri sau cititori dornici de cunoastere, asa ca va rog sa dati sfoara in tara si poate ne adunam.

Sunt curioasa sa stiu ce parerea aveti si daca sunteti dispusi pentru o astfel de intalnire?

Putem discuta aici prin comentarii sau prin intermediul mailului. Telefonul nu risc sa-l las, oricum am eu „prietenii mei” care ma combina mereu la numere.

Saturday night!

E sambata seara. Seamana cu o seara de iarna, stau in casa, la caldura, cu o ciocolata calda langa mine, si butonez calculatorul. Deschid pagini, inchid pagini. Si…………mi-am amintit de adolescenta, de serile de sambata din adolescenta. Abia asteptam seara de sambata, era seara in care ieseam la discoteca, ma intalneam cu fetele, ne aranjam si mergeam sa dansam.

Sau jucam remmy la cineva acasa, carti sau chiar faceam chefuri. Dansam pana ne usturau talpile, canta, radeam din orice, distractia era la mare rang.

Era vremea cand purtam pe un suflet mai multe iubiri, cand toate visurile erau realizabile, cand conta cel mai mult momentul.

Nici nu-mi amintesc cand ma fost ultima data la un chef. Au trecut ani buni. Si intr-un club tot asa. Acum am impresia ca nu ma mai integrez in peisaj, sincer nu ma pot despuia cum vad pe la tv fetele prin cluburi, stramb din nas numai la gandul ca-i plin de fum si gasesc n motive pentru care nu m-as duce.

Acum prefer serile de sambata linistite, stand acasa, butonand tv-ul, rasfatandu-ma cu chipsuri si ciocolata calda, ascultand muzica si rasfoind pagini de internet, sau cand e cald si frumos afara prefer plimbarile prin centru, sa simt caldura asfaltului la lasarea noptii, sa ma racoresc cu o inghetata, sa privesc rochia de stele pe care o poarta cerul.

Deh in ton cu vremurile, atunci cu multa distractie acum cu mai multa liniste.

Voi cum va petreceti seara de sambata? Ce va place sa faceti? Cum ar arata o seara de sambata perfecta?

La multi ani fetelor!

La multi ani pentru mamici! La multi ani pentru toate fetele! La multi ani pentru toate femeile! La multi ani pentru toate doamnele!

E ziua noastra, haideti sa ne bucuram si sa petrecem. Faceti lucruri care va plac, distrati-va, oricum barbatii se distreaza de ziua noastra 😉 mergeti la restaurant, la film, SPA, stripetise, ori intr-un loc in care n-ati fost demult.

Noi stim exact ce ne dorim, stim exact ce pofte avem asa ca ni le putrem implini pentru ca-i o zi speciala.

Have fun!

 

Leapsa- viata mea!

Leapsa am primit-o de la Marmotica care in loc sa impacheteze ciocolata pentru Craciun vrea sa stie ea mai multe despre viata mea.

Cum am venit pe lume v-am scris aici. Pana la 2-3 ani nu prea am amintiri. Din spusele parintilor am fost o plangacioasa si inca mai sunt, nu vroiam sa stau cu nimeni in afara de membrii familiei, restul nu-mi placeau.

La 4 ani si 4 luni m-am nascut din nou datorita unui mare chirug care azi nu mai este in viata, dar caruia ii datorez viata mea, am primit o noua sansa. Desi eram destul de micuta am amintiri multe din acea perioada, imi amintesc drumurile lungi cu trenul de la Cluj-Bucuresti si Bucuresti-Cluj, imi amintesc magazinul Bucur Obor din care nu vroiam sa ies decat cu conditia ca mama sa-mi cumpere o papusa Aradeanca. Am iubit foarte mult papusile. Mereu ii promiteam mamei ca nu o sa le mai stric, ca le voi tine doar in vitrina dar odata ajunsa acasa papusile primeau medicamente, injectii, aveau operatii-cicatrici desenate cu creioane colorate. Nu puteam suferi singura.

Tot atunci am zburat si prima data cu avionul, cu mare scandal am vrut sa ma urc, apoi mi-a placut foarte mult, stewardesele ma serveau cu bomboane si eram tare incantata.

4-7 ani a fost  perioada ” tu nu ai voie”. Cand scapam de sub ochii parintilor aveam voie orice. A fost perioada jocurilor, a vacantelor alaturi de verisorii mei, perioada in care cutreieram dealurile si padurile in cautare de ciuperci, fragi, zmeura, mure.

Faceam cate un drum pe an sau la 6 luni la Bucuresti, mereu eram adimirata de copii ca am haine frumoase si trebuia sa le povestesc ce vedeam in Bucuresti. Am fost si la Muzeul Satului si am fost foarte impresionata, cu metroul, cu tramvaiul, prin parcuri si magazine.

Aveam un unchi la Bucuresti, avea burta si chelie. Ma iubea tare mult si ma tot ghidila, nu-mi dadea pace, si odata cand m-a enervat foarte tare i-am spus „taci chelia dracului”. Ai mei si acum imi maintesc aceasta faza.

La 7 ani am mers la scoala. Eram cam slabuta si imi era greu ghiozdanul, aveam penar de lemn, socotitoare tot din lemn. Imi amintesc ca era un noroi de groaza prin sat de-ti ramaneau cizmele impluntate acolo. Si la scoala era frig si duceam si cate un lemn ca sa ne putem incalzi. Grele vremuri dar frumoase. Noroc ca invatatoarea imi ducea de multe ori ghiozdanul.

La 14 ani eram in clasa a 8 a si am inceput scoala la Cluj pentru a-mi asigura un viitor mai bun. A fost destul de greu sa ajung la nivelul lor deoarece acasa-acasa nu aveam profesori calificati. A fost un an greu dar am reusit sa demonstrez tuturor ca pot chiar daca n-am crescut la oras si am purtat cizme de cauciuc. Cam la varsta asta am inceput sa ma uit si eu dupa colegi, care e frumos care arata bine. Pana la 13 ani clar m-am jucat cu papusile, nu prea stiam eu ce e dragostea.

La 15 ani am inceput un liceu de fete, 32 fete si un baiat. Multa fizica, matematica si chimie. Bacul a fost cel mai greu examen din viata mea. Am avut cele mai mari emotii, au fost multe probe, eram inca necoapta zic eu.

In perioada liceului se facea discoteca de la 4-8 pentru elevi si mergeam acolo sa dansam si sa socializam. Tot atunci a fost si primul sarut, primii fiori.

La 19 ani visam medicina dar pana la urma am urmat o scoala postliceala sanitara si am facut o facultate de inginerie alimentara. Doi ani am facut doua scoli la zi in paralel, a fost o perioada foarte aglomerata, fugeam de la spital la facultate, de la un curs la altul.

Perioada 2000-2005 a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, mi-a placut atmosfera de la facultate, faptul ca in sfarsit eram altfel tratata, invatam pentru ca imi placea, profesorii ne tratau ca pe niste colegi. aveam colegi frumosi, ne petreceam noptile tragand de o bere prin campus sau dansand prin ceva bar studentesc. Tot atunci am facut si 2 ani de dansuri, de salsa.

La 25 de ani m-am angajat intr-o unitate unde eram inconjurata de multi barbati si trebuia sa le tin piept pentru ca fiind tinerica isi perminteau sa ma ia peste picior. A fost un job foarte solicitant, in paralel faceam si masterul, eram epuizata. Dupa aproape 3 ani n-am mai rezistat si mi-am dat demisia, am realizat ca eu contez mai mult decat conteaza un job.

Din 2008 pana in prezent am acelasi job, al doilea din viata mea cu carte de munca. Aici am gasit niste colegi minunati, un colectiv tanar, unde se muncea dar era si distractie. Din pacate in timp unii colegi au plecat si atmosfera nu mai e la fel. Si acum pentru a destinde atmosfera mai facem cate-o glumita ieftina.

Evident ca in toti acesti ani am fost si indragostita, am iubit, am plutit, am suferit, am visat, am plans, mi-am dorit, a incetat sa-mi mai doresc dar viata merge inainte si povestea inca se scrie.

E o leapsa grea, sunt multe amintiri, multi ani in care ni s-au intamplat multe si de aceea cine vrea sa se incumete sa o faca e invitatul/invitata mea. (si mie mi-au trebuit cateva zile pentru a ma hotari sa scriu, sunt multe momente in viata care ne-au marcat si e greu sa alegi cateva momente importante dar sugestive)

O seara minunata!

De prin mall adunate inapoi la lume date!

Am fost si eu in weekend putin la mall sa-mi mai incant ochii cu culorile vii de primavara-vara ca de cumparat mai putin. Sa va zic ce-am vazut :

– In drum sper mall am vazut foarte multe persoane imbracate dezbaracat, adica la ora 7 seara erau in tricou si pantaloni 3/4. Eu nu inteleg cum poti sa renunti asa usor la haine, erau vreo 14 grade afara, era placut dar nu era timp de o asa tinuta. Eu recunosc sunt friguroasa, ador sa-mi fie cald, suport bine caldura si decat sa rabd frig mai bine rabd caldura. Inca n-am trecut la pantofi si haina de primavara, nu ma grabesc asa de tare. La vara o sa-mi fie cald si mie!

– tot pe drum am vazut 3 fetite asa de 9 -10 ani care se laudau ca au adidasi de firma. De mici prind gustul brand-ului si al vietii de mall.

– in mall intr-un magazin de papuci o fetita draguta foc cu fustuca mini, cizme cu toc, ea cam de 8 anisori a ascuns o pereche de pantofi sub un raft. Vanzatoarea o chestiona unde-s pantofii si ea zicea ca i-a pus undeva, cu greu a vrut sa desconspire locul, cred ca vroia sa-i cumpere si nu avea atatia bani, nu m-am prins de faza, cert e ca idei avea.

– la un stand de ciocolata tanti vanzatoarea, o fata tinerica, se pensa de mama focului in fata clientilor.  Nu era nimeni la tejgheaua ei dar langa stand erau mese, si lume la mese care serveau una alta. Ea se facea frumoasa probabil dupa inchiderea mall-ului avea sesiune de club si trebuia sa fie frumoasa.

– la un stand unde se incheiau asigurari auto si de alte feluri o tinerica isi aranja webcamul, n-avea ea grija asigurarilor, chatul sa mearga, baietii sa o admire.

– un voinic cu pieptul dezgolit, camasa descheiata pana la brau pentru a arata lantul de tractat tractoare din aur desigur, ce-l purta la gat, pasea sigur pe el, ma mir ca nu se cutremura pamantul in urma lui si fetele nu se topeau in stralucirea lantului. (poate daca era canicula)

In rest multa agitatie,  tocuri de 10-15 centimetri,  fete care isi rup capul dar nu renunta,  multe fete imbracate in rochite de vara, de matase si aveau pielea albastra de cald ce le era  nu ca ar fi din AVATAR,  multe fitze, multa pitzipongareala.

Kip in taci!