Arhive pe etichete: colindat

Craciun, iar!

Daca totul este ciclic, uite ca am ajuns iarasi in perioada Craciunului. Pe ultima suta de metri as putea spune. Nu stiu daca noi adultii reusim sa simtim in suflet, ca un copil aceasta sarbatoare desi sunt sigura ca ne straduim si incercam pe cat este posibil sa nu ne lasam coplestit de probleme ci sa vedem Craciunul prin ochii de copil, sa ne bucuram si sa facem sa ne vibreze sufletul.

In ajutorul nostru vin podoabele care imbraca orasul, zapada care se asterne pejos, Mosul si spiridusii care ne ajuta in alegerea cadourilor.

In fiecare an alergatura dinaintea Craciunului imi transmite o stare de agitatie, abia astept sa treaca, sa vina Craciunul, sa ma relaxez, sa stau alaturi de familie, sa mancam bunaciuni, sa ne bucuram de aceaste sarbatori frumoase.

Stateam si ma gandeam care a fost cel mai frumos Craciun petrecut vreodata? Si mi-am dat seama ca toate au fost aproximativ la fel, acelasi cadru- familia, bunaciunile traditionale, pe ici pe colo cu mici schimbari, colindatul din casa in casa in copilarie si adolescenta, asteptatul colindatorilor acum, impodobitul bradului, lenevitul, bucuria cadourilor, mesajele si urarile de sarbatoare. Nu as schimba asta, nu ma vad altundeva de sarbatoarea Craciunului decat acasa.

Care e cel mai frumos Craciun petrecut vreodata? Care este locatia de vis unde ati vrea sa va petreceti Craciunul? Care e felul preferat de macare care nu va lipseste de pe masa?

Intrebare intrebacioasa reload!

Am scris postul anterior pentru ca vroaim sa vad parerile voastre si sa am o baza pentru acest post.

Vin sarbatorile. Cati se bucura pentru asta?

Imi amintesc anul trecut ca pe toate blogurile lumea spunea ca nu mai e cum era Craciunul odata, ca vremurile s-au schimbat, nostalgia a disparut, bucuria care ne inunda odata sufletele parca s-a evaporat, parca nu ne mai recunostem. Ne intrebam de ce nu mai simtim ce simteam odata?

Imi amintesc ca eram mici si mama ne povestea despre bunica ca nu se bucura de Craciun, ca nu-l astepta, ca avea impresia ca „vine cu bota Craciunul”. Evident mama nu intelegea cum bunica nu se bucura, la fel cum nici eu nu intelegeam. Acum inteleg insa- bunica era vaduva cu 4 copii, nu stia biata cum sa se descurce sa le faca hainute noi, sa puna pe masa bucate alese , era imediat dupa razboi si saracia era mare si nevoile si mai mari. Cum putea sa se bucure ca vine Craciunul?

Cei mai fericiti sunt copiii. Niciodata nu o sa mai simtim in suflete emotia care o simteam cand eram copii. Poate doar atunci cand o sa avem noi copiii, cand ne bucuram prin ochii lor, cand vedem cu cata daruire ii scriu scrisori Mosului, cate emotii au cand deschid cadourile, cate ture fac prin casa pana pornesc la colindat.

Sarbatorile sunt pentru sufletele inocente, pentru cei impliniti sufleteste. Cei care sunt singuri, nu au un loc de munca, sunt bolnavi, sau au alte greutati nu asteapta sarbatorile, pentru ca de multe ori asta adanceste suferinta lor.

Chiar daca nu asteptam Craciunul el o sa vina si aduce cu el o magie, magie care vrand nevrand o sa ne cuprinda si sunt sigura ca si cei impliniti sufleteste si cei mai putin impliniti sufleteste o sa se bucure pentru cateva momente, o sa gaseasca motive care sa-i faca sa zambeasca, sa spere ca urmatorul Craciun o sa-i gaseasca mai fericiti.

Azi am fost la cumparaturi si vreau sa spun ca deja se simte febra sarbatorilor printre rafturi. Eu am cumparat o parte din cadouri mai ales ca am si sarbatoriti luna asta si nu vreau sa ma inghesui pe ultima suta de metri. Ma bucur ca pot sa fiu Mos Nicolae sau Craciun pentru copii, e cea mai mare bucurie a mea cand vine vorba de Craciun.

Zambetele lor sunt implinirea mea.

Voi il asteptati pe Mosu’?