Arhive pe etichete: concediu

Sunt aici!

Va salut pe toti si va spun ca v-am dus dorul! 🙂

Nu am fost plecata, am umblat doar prin culisele blogului, v-am mai citit din cand in cand dar de scris nu mi-am facut timp si nici chef.
Cred ca mi-am cam iesit din mana dar poate o sa ma fortez sa mai postez din cand in cand si pe blog.
Ce am facut vara asta?

A fost o vara plina. La job fiind perioada concediilor trebuia sa ne inlocuim intre noi asa ca nici nu stiu cum a trecut vremea, acum era luni acum era deja vineri, acum suna ceasul acum parca iarasi era noaptea tarziu si trebuia sa ma odihnesc.
Pot sa va spun ca nu am reusit sa port toate rochiile si fustele din dulap pentru ca au fost putine zile fierbinti. La terasa nu am iesit deloc si nici soarele nu m-a vazut decat in treacat.
Sa nu credeti ca am devenit a workaholica, ma rog nu la job, timpul mi-a fost furat altfel.
Ne-am mutat in casa noua, si cautatul, amenajatul, mutatul mi-am luat energia de care mai dispuneam. Stiti voi cate lucruri adunam, si atunci cand ne mutam le simtim pe toate, toate trebuie adunate si apoi puse la loc.
Nici acum n-am terminat, mobila din living trebuie montata, sper ca in weekend sa reusim; si mai avem mult de aranjat dar in timp, nu-mi fac probleme, toate la timpul lor.
Cum e in casa noua?
E bine, e mai mult spatiu, mai multa liniste, exceptie cainii vecinilor care ne dau trezirea in weekend cain rest ii trezim noi cu noaptea in cap.
Acasa e acolo unde sunt oamenii dragi tie, unde sunt lucrurile tale, unde te simti bine si relaxat. Spun asta pentru ca mi-am dat seama ca n-a fost asa de greu cand m-am mutat.
Am fost si la doua nunti, ne-am distrat si simtit bine la amandoua, mai asteptam alte nunti frumoase si la anu.
Am aniversat si noi 1 an de happy mariaj, pot spune ca a fost un an frumos, cu multe impliniri, multa dragoste, multe lucruri frumoase care ni s-au intamplat. Parca ieri imi tremurau genunchi la starea civila si nu reuseam sa ma obisnuiesc cu noul nume, si azi parca am si uitat cum m-a chemat inainte.
Sper sa gasesc subiecte frumoase si sa scriu si pe blog, sa-mi fac timp acum ca vine vremea rece, sa mai stam la taclale, sa ne mai citim ca pe vremuri.
Voi ce ati facut vara asta?

Publicitate

Concediu!

Ma uitam la emisiune Apropo TV a lui Andi Moisescu si el avea urmatorul mesaj pe tricou” omul vine dar mai si pleaca in concediu” ca tot e sezonul pentru concet- cum ii zic eu.

Ce nu-mi place mie e perioada inainte sa pleci in concediu si perioada cand te intorci iarasi la munca.

Inainte de concediu, la job evident, trebuie sa pun la punct toate proiectele in care sunt implicata, nu mai pot lasa de pe azi pe maine un raspuns, nu mai pot amana nimic, trebuie sa finalizez ce este de finalizat si nu mai suporta amanare iar pentru ce nu pot finaliza trebuie sa las toate detaliile necesare, lumea trebuie sa se descurce in lipsa mea. In plus trebuie sa ma ingrijesc sa transmit toate datele necesare, pentru cei care ma inlocuiesc cu tot ce trebuie facut in perioada in care eu lipsesc. E greu sa te gandesti la toate, chiar daca notez pe hartie, e posibil sa-mi mai scape una alta. Dar pentru asta exista mail si telefon.

Dupa cateva zile in care ma deconectez de job, de munca, de probleme de acolo, imi limpezesc gandurile, sau ma concentrez la altceva in momentul in care ma intorc la job mi-e foarte greu. Parca am mainile grele, tastele nu raspund la comenzi, mouseul se incapataneaza sa clickuiasca unde trebuie si mi se pare asa greu sa preiau toate detaliile, tot ce s-a intamplat in lipsa mea, si in plus sa mai citesc si sute de mailuri care unele s-au rezolvat si altele trebuie rezolvate. Greu!

Cred ca ma pierd prea mult in detalii si inainte de concediu ar trebui sa fiu foarte entuziasmata ca iau pauza de la job, ma odihnesc, ma relaxez, am libertate sa fac ce vreau cand vreau, si trista atunci cand ma intorc iarasi la munca ca s-a terminat perioada de relaxare, bunadispozitie si ca trebuie sa muncesc.

Voi cum reactionati inainte sa plecati in concediu? Ce stare va cuprinde atunci cand reveniti la munca?

Poveste fara sfarsit!

Reintors in tara dupa un an de cand s-a hotarat sa se mute in America, tara tuturor fagaduintelor, se hotaraste ca e momentul sa o caute. Vroia sa-i faca o surpriza, sa nu sune inainte de a se afisa la usa ei.

Stia ca-i plac lalelele rosii si narcisele albe si se hotaraste sa treaca pe la o florarie intai sapoi sa mearga la ea. Merge din florarie in florarie, unde sa gasesti in august lalele rosii si narcise albe? O adevarata aventura. Intr-un final gaseste lalele rosii si se multumeste cu ele, narcisele si-au scuturat demult petalele, au fost uitate undeva in primavara.

Aceasi usa pe care o stia atat de bine, aceeasi ea dincolo de usa inchisa, care il astepata si tresarea atunci cand auzea soneria.

Suna de 2 ori asa cum obisnuia sa o faca pe vremuri, si afiseaza un zambet pe toata fata, pentru ca stia ca ea verifica cine-i prin luneta vizorului.

Se trezeste din visare atunci cand un barbat ii deschide usa si-i spune „poftiti”.  Un milion de ganduri ii trec prin minte (poate s-a casatorit, poate e iubitul ei, poate sotul, sau poate e doar vecinul de la 2 care o ajuta sa schimbe o garnitura la robinet). Sangele ii invadeaza tot trupul, simte cum o caldura il strabate din talpi pana in crestetul capului, si spune balbaindu-se” caut o fata, o caut pe ea”.

Ea nu mai locuieste aici, noi am cumparat casuta asta acum 5 luni, si nu stim unde s-a mutat. Prin usa deschisa simtea inca parfumul ei, o vedea cum umbla agitata prin casa, ii vedea lucrurile peste tot, o simtea atat de aproape si totusi era foarte departe.

Multumeste pentru detalii isi cere scuze pentru deranj si pleaca. Se uita la flori, parca nu mai stralucesc la fel ca si acum 10 minute, simte cum totul se surpa in jurul lui, si iese abatut in strada. Nici nu mai stia unde si-a parcat masina, se simtea stanjenit dar si dezamagit de situatie.

Isi facuse atatea vise, isi imaginase cum o sa fie reintalnirea, simtise apropierea de ea prin fiecare por si acum totul se naruise. Unde sa mearga? Ce sa faca?

Eu am lasat-o in acel loc cand am plecat, nu mi-am dat seama ca in tot acest timp viata ei se poate schimba, imi promisese ca o sa o gasesc acolo toata viata, si acum am pierdut-o pentru totdeauna.

Ii venise in minte sa sune pe cineva apropiat ei si sa intrebe detalii. Cauta telefonul in masina si suna… „ati accesat casuta vocala………”. Nu se poate, era ultima speranta a mea si telefonul e inchis. Cauta in agenda telefonului numarul ei, ii tremurau mainile, inima ii zbura din piept si nu avea curajul sa apese bunotul „call”. Daca are pe cineva? cum sa o deranjez eu dupa aproape doi ani de cand am vazut-o ultima data?

Nu a mai scris nici pe blogul ei nimic de mai bine de 1 an, a disparut fara urma. Trebuie sa o gasesc, sa stiu ca e bine, sa-i vad ochii cum ii stralucesc, sa ma asigur ca viata i-a daruit ceea ce merita.

Am fost un las atunci cand am plecat si nici macar nu i-am spus, imaginea ei m-a urmarit in tot acest timp, regretele sunt multe dar viata isi urmeaza propriul drum si trebuie sa imi accept soarta.

Timp de doua saptmani cat  a mai stat in oras a intrebat in stanga si-n dreapta despre ea, dar nimeni nu mai stia nimic. Toti erau preocupati cu vietile lor, nimeni nu mai era interesat de ea  si nici nu-i simteau lipsa. S-a plimbat prin locurile prin care alta data se plimbau impreuna,  a cautat-o in toate fetele care le-a intalnit pe strada, dar parca o inghitise pamantul. Nu mai era.

S-a intors inapoi in tara fagaduintelor cu un mare gol in suflet, cu neimplinirea ca nu stia ce s-a intamplat cu acel sufletel, cu gandul ca in trei zile o sa o uite, ca trebuie sa accepte soara care mereu i-a fost potrivnica.

Si-o imagina fericita, intr-o casuta alaturi de un alt el si tinand la piept un copilas micut. Ce frumos ar fi fost ca acel copilas sa fie al meu asa cum ma  rugase odata ea dupa ce vazuse fetita nou-nascuta a unei prietene.

Ai spus ” eu sunt aici, nu ma mut niciodata, usa mea e deschisa si te astept atat cat e nevoie”

……………………………………………………………………………………………………………

In celalalt colt de oras, intr-un apartament cochet , in care toate miroseau a nou statea intinsa pe canapea ea. Butona aiurea tv-ul dupa o zi lunga de munca, dar gandurile ii erau departe peste ocean, la el. Stia ca nu o sa-l mai vada niciodata, ca vietile lor nu merg pe acelasi drum, ca asta e soarta lor.

Zambeste linistita, simte durerea din suflet, dar isi accepta soarta!



Despre…!

Rasfoind azi bloggurile, la fel cum fac in fiecare zi cel putin odata, am citi un post minunat pe blogul iubirii- Un mar perfect rotund si astfel am realizat ca de foarte multe ori traiesc bucuria altora. De fiecare data cand citesc ceva frumos, povesti care merita citite si traite ma emotionez, simt cum ma bucur si traiesc si eu prin fericirea lor.

Mi se intampla sa traiesc fericirea altora si in viata de zi cu zi, sunt fericita si eu daca o prietena sau cineva cunoscut traieste o poveste de iubire, sau a primit inel, sau asteapta barza, sau a adus un copil pe lume, sau au fost in concediu nu stiu unde, etc. Nu stiu daca intensitatea sentimentelor e la cota pe care o traiesc cei implicati direct in eveniment dar simt ca nici eu nu sunt departe de asta.

Ma incarc cu energie pozitiva, zambesc, sufletul meu se umple de fericire si ma hranesc cu asta, cu fericirea lor si zilele mele sunt mai frumoase, si eu ma simt mai usoara si plutesc.

Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ma emotionez foarte tare pana la lacrimi, dar erau lacrimi de fericire. Recunosc deschis ca mi-am dorit si eu de nenumarate ori sa traiesc anumite lucruri, dar totodata m-am multumit si cu seva absorbita din fericirea altora. Nu cred ca am fost invidioasa pe fericirea lor, cred doar ca fericirea lor m-a motivat si pe mine sa stiu ce-mi doresc si sa stiu cum sa traiesc.

De altfel si starile negative mi se transmit, nelinistea, tulburarea produsa de anumite evenimente, chiar daca sunt trairile unor persoane complet necunoscute. Uneori vreau sa cred ca sunt doar fictiune si ma infioara gandul ca cineva a putut trai asemenea momente. Aici trebuie sa recunosc ca mereu am ramas uimita si am zis oare cum cineva poate trai asa ceva? sau am zis un Doamne Fereste!

E clar ca nu vreau sa ma incarc cu energie negativa, ca-mi sunt de’ajuns nelinistiile mele, ca prefer sa ma incarc cu energie pozitiva, prefer sa ma emotionez pana la lacrimi, prefer sa ma hranesc din fericirea altora.

Sunt persoane care au toata energia necesara pentru a-ti induce aceasta stare euforica, pe care le ador fara falsa modestie.

Nu vreau sa se inteleaga gresit faptul ca fericirea si trairea evenimentelor mele nu conteaza, ba conteaza foarte mult si le traiesc la cote maxime dar ma bucura faptul ca uneori pentru a alunga un nor negru care-mi sade deasupra capului e deajuns sa zambet produs de fericirea lor.

Toata admiratia mea pentru cei care emana prin toti porii fericire!

Fulg!

A’nceput acum sa cada cate-un fulg la Cluj! Si e si frig si bate vantul. O fi iarna?!?

Poate pana dimineata o sa se astearna un covor alb peste tot sau nu, misterul inca persista.

N-am mai scris demult, stau prost cu inspiratia si astazi m-am si  deprimat deoarce si pentru ca trebuie sa mergem la job in 02.ianuarie.2010. Nasoala treaba! inventarul anual, care tocmai de reveliune trebuie sa se faca, sau ma rog putin postreveliune dar tot e perioada de convalescenta. Nu ca m-as duce nu stiu unde la revelion, cred ca o sa stau acasa, dar gandul ca in 02 ianuarie trebuie sa merg la job ma face sa ma simt prost. Ma gandesc la un concediu medical ca oricum gripa porcina e in floare sau unul de odihna ca inca mai am destule zile de concediu (numai ca nu stiu cine o sa-mi semneze cererea) sau…..nu merg deloc, ma pune absenta si ma penalizeaza sau nu stiu ce altceva imi pot face. Sau………sa facem reveliunea la firma, chefuim si inventariem – 2in1 ca la samponul cu balsam, i-am si spus la sefu dar o zis sa nu-l tot bat la cap.

Oricum mi se pare ca lupt pentru o cauza pierduta din start pentru ca eu sunt un negrisor care lucreaza pe o plantatie, nu sunt un bigboss care nu stie pe unde si pe ce sa-si cheltuie bani.

Sanatosi sa fim! ca programul ni-l fac altii !

Chiar daca n-am stiu despre ce sa scriu am scapat de offul ce ma apasa de dimineata! O fi fost marti 3 ceasuri rele! maine-i miercuri si pana in 02 ianuarie o sa ma obisnuiesc si eu cu ideea, am timp destul!

Sper ca voi sa va chefuiti si sa nu lucrati de sarbatori!