Arhive pe etichete: cozonac

Dulciurile copilariei!

Copilarind intr-o lume a satului unde singurele locuri de unde puteai cumpara ceva era cooperativa si bufetul, unde dulciurile erau limitate, cofetaresele erau mama si bunica. In fiecare duminica aveam ceva dulce la desert. Imi amintesc si acum gustul acela minunat, mirosul si aroma care invada intreaga bucatarie.

1. Placinte cu branza sau varza pe lespede – mama le face foarte subtiri si bine umplute, cu aluat dulce, branza dulce, sau aluat dulce si branza sarata sau cu varza. Mai rar cu silvoita pentru ca aceasta cand se incalzeste devine destul de lichida si iese siropul pe lespede si face fum mult.

2. Minciunele sau ciureghe – specialitatea bunicii, aluatul se face cu lapte acru (iaurt), bicarbonat, putin zahar sifaina. Se coc in tigaia cu ulei incins. Apoi se dau prin zahar pudra sau zahar vanilat. Nu erau preferatele mele pentru ca mereu aveam probleme cu stomacul dupa ce mancam.

3. Clatite sau liptii – semana mai mult cu pancackes-urile americane. Aluatul se face mai gros si se coc direct pe lespede. Se pot face din faina de grau sau faina de malai si umple cu branza, dulceata, fructe pisate cu zahar, sau chiar zahar.

4. Prajitura cu mere – fie foi de salicara, fie blat umplut cu mere razuite aromate cu scortisoara.

5. Cozonac – cu nuca, mac, cacao. Abia asteptam sa-l scoata sambata din cuptor, si ne tot invarteam in jurul lui sa se raceasca putin sa-l putem incepe.

6. Placinta cu varza, prune sau branza coapta in cuptor. In zona noastra se mai numeste cocorada. Coapte in cuptorul de paine au un gust aparte.

7. Zahar ars cu seminte de floarea soarelui sau dovleac. Faceam niste cocoloase extrem de bune. Faza proasta e ca mereu ma ardeam si ce ustura.

8. Gogosi cu zahar vanilat – preferatele mele, pufoase, frumos crescute si pudrate cu zahar pudra aromat cu vanilie, un deliciu.

9. Mere coapte – mere umplute cu nuca si caramelizate cu zahar, un adevarat deliciu.

10. Paine cu zahar sau dulceata/silvoita – in lipsa de ceva dulce, de un desert anume, painea cu zahar sau dulceata era mereu la indemana nostra si o savuram cu mare placere. Si acum din cand in cand mananc paine cu zahar.

Ce dulciuri v-au marcat copilaria?

Traditii de Paste!

Prefer sa petrec sarbatorile alaturi de familie, niciodata n-am fost plecata altundeva de Paste sau Craciun. Mama o sa faca cozonc, pasca, paine, sarmale si friptura de miel iar eu o sa ma ocup de prajituri si o sa vopsesc ouale. Imi plac oale rosii, si anul asat o sa vopsesc doar cu vopsea simpla rosie. In alti ani am facut si alte culori dar mi se pare reprezentativ pentru Paste culoarea rosie.

In ziua de Paste o sa pun un vas cu apa, bani si un ou rosu, si o sa ne spalam pe fata cu aceasta apa, pentru bunastare si prosperitate dar si pentru sanatate si frumusete.

Un alt obicei este acela de a da cioc-cioc cu ceilalti membrii ai familiei sau cu musafirii si de a le da oua rosii celor care ne trec pragul.

In a doua zi de Paste este obiceiul udatului, cu parfum. Baietii merg la fete si le uda, e un obicei unguresc, dar  care se respecta aici in Ardeal. Sincer in adolescenta imi placea dar acum, cum suport greu mirosurile puternice, nu ma prea incanta sa miros a tot felul de sprayuri si parfumuri. As prefera apa.

Desigur o sa merg si la Inviere si la slujba de Paste, o sa primesc musafiri, o sa ma odihnesc, o sa-mi incarc bateriile.

Despre traditiile de Paste din copilarie am scris si anul trecut aici.

Voi ce traditii aveti de Paste? ce obisnuiti sa faceti? ce bunatati pregatiti?

Ati vrea sa schimbati ceva?

Paste Fericit va doresc!

Slobod’i Craciunu’n cas?

„Slobod!..slobod!

Din Raiul cel luminos
S-a nascut astazi  Hristos
Înconjurat pe îngerasi
Ca sa-si cate lacas

Soare, luna, mii de stele,
Stralucesc mai cu putere
Toate-n lume au saltat
De Domnul când au aflat.

Numai omul pacatos
Le-a facut toate pe dos
El usa a încuiat,
Salas Domnului n-a dat.

Iara noi astazi venim,
Oameni buni, sa va vestim
Ca astazi ni s-a nascut

Domnul nost far de’nceput.

Buna sara lui Craciun!

– Sara buna a’lui Craciun! Asa colinda faina nimeni nu m-o colindat in sara asta.

– Poftiti si va serviti cu turte si incinati un pahar de jin.

…………

Sarbatori Fericite!

– Asemenea sa traiti!”

In Ajunul Craciunului- de dimineata se face ultima curatenie inainte de Craciun, se matura ograda (curtea), se matura casa,se impodobeste bradul, se aseaza frumos prin casa. Se scot din dulapuri verinciile (paturi, toale) si se pun lepedeurile cu cipca sau broderie (cearceafuri cu broderie) pe paturi si peste se aseaza verinciile tesute la razboi astfel incat sa se vada broderia de la lepedeu. Pernele se imbraca cu fete cusute sau tesute. Pe la icoane se pun tindeaue cusute sau tesute. (prosoape cusute cu motive populare).

Masa se gata cu fete brodate sau cusute iar in jurul mesei se pun scaune. Pe masa se aseaza prajitura, jinars si jin. (tuica si vin).

Asa se asteapta la noi colindatorii.

Primii care vin la colindat sunt cei cu turca, asa se zice la noi la capra. Si joaca turca, ii canta cu fluierul si-i bate din  ciocanele pana pica turca jos si nu sa mai ridica decat daca-i dai bani :).

Apoi vin tiganii, in sat e o singura familie de tigani, care au colindele lor specifice, vechi-vechi care se transmit din generatie in generatie ” si te’ntorna jupanaeasa/ si pune cina pe masa/p’aieste zile frumosa”/… sus pe masa-i vas cu vin/sangele Domnului Sfant”. Pe acestia ii rasplatim cu colaci de paine, vin, tuica si prajituri.

Si apoi vin colindatorii, copilasi mai mici si mai mari, fete si feciori si cupluri casatorite. Se merge la colindat cu trupa din casa in casa. Se intra in casa colindand, se aseaza in jurul mesei, iar dupa colinda se rasplatesc cu prajituri, vin, tuica, suc.

Din pacate sunt din ce in ce mai putini copii si nu mai e cine sa colinde toata noaptea. Imi amintesc ca pe vremea mea eram multi, colindam si pe ploaie si pe frig, si ninsoare, nu conta, important era sa mergi la colindat. Nu va spun ce emotii aveam, si cat asteptam sa mergem la colindat.

Nu am colindat niciodata pe bani, ca la noi nu a fost acest obicei, intotdeauna pe prajituri si pe suc sau vin 🙂

Pe la jumatatea satului ne oboseam, de multe ori lumea dormea, ca ajungeam noaptea pe la 3-4 si strigam la usa „slob ii Craciunu’n cas?” si intram peste gazdele buimace de somn sa vestim Nasterea Domunului. Ne intorceam acasa pe la 6-7 dimineata.

Au fost vremuri frumoase, e drept ca lumea in timp s-a mai schimbat, traditia s-a mai pierdut, nimic nu mai e cum a fost si nici nu are cum sa fie atata timp cat traim tot contratimp, cat natalitatea la sate a scazut, cat traim in lumea telefoanelor mobile, a internetului si a cluburilor.

Oricum in suflet o sa port toata viata amintirile frumoase legate de aceasta Sarbatoare Sfanta, o sa incerc merei sa simt emotia Craciunului.

Am incercat sa zugravesc o seara de Craciun de acasa-acasa, prea bine nu ma pricep sper sa intelegeti, am scris regionalisme si am incercat sa redau intocmai asa cum se vorbeste la noi. Poate in imagini ar fi fost mult mai usor dar am lasat aparatul foto acasa asa ca trebuie sa va imaginati voi.

O sa va servesc si pe voi cu bunatati aduse de acasa si va doresc  sa aveti sarbatori frumoase in continuare: