Arhive pe etichete: detalii

Agitatie si relax!

Nu stiu barbatii cum sunt dar noi femeile pentru saptamana dinaintea Craciunului ne facem programari pe la saloane pentru epilat, coafor, manichiura, pedichiura, masaj, tratament facial, etc. Nu putem sa intampinam sarbatorile fara putin rasfat inainte. Bine si curatenia, mancarea, prajituritul tot noi il facem, cel putin unele dintre noi.

Ne mai preocupam si de cadouri pentru cei dragi ca nu putem sa-i ignoram pe cei mici din familie, pe prieteni, parinti, si jumatati. Noi trebuie sa venim cu idei de cadouri, sa cautam prin tot orasul, sa facem calcule si socoteli sa ne incadram in buget si sa fie cadourile pe placul celor dragi.

Apoi facem meniul de Craciun, ce gatim si ce prajiturim, stabilim cate zile stam la mama, cate zile stam la soacra, facem liste imense de cumparaturi si dam din coate sa prindem ultima punga cu mac de pe raft. Evident ca partea masculina e cu suportul si caratul. Intr-un fel mi-e mila de toti barbatii, ca ii purtam cu noi prin magazine, ii punem sa care carucioarele si sa aiba rabdare de fier ca nu ne putem hotari ce gramaj sa aiba nuca de cocos, dar cum sarcinile trebuie impartite altfel nu se poate.

Ce sa facem daca noi suntem responsabile cu detaliile si organizarea? musai sa ne zbatem ca sa iasa totul bine.

Pentru toate acestea Mosul sigur nu o sa ne uite si o sa ne rasfete prin cadouri minunate.

Voi cum va rasfatati? Ce v-ati cumparat? Cum va relaxati in aceasta saptamana? Ce vreti sa va aduca Mosu?

Razbunarea!

Esti o persoana razbunatoare? Iti construiesti un plan de razbunare bine pus la punct in cele mai mici detalii sau astepti sa se intoarca roata si viata sa loveasca atunci cand e momentul?

Concediu!

Ma uitam la emisiune Apropo TV a lui Andi Moisescu si el avea urmatorul mesaj pe tricou” omul vine dar mai si pleaca in concediu” ca tot e sezonul pentru concet- cum ii zic eu.

Ce nu-mi place mie e perioada inainte sa pleci in concediu si perioada cand te intorci iarasi la munca.

Inainte de concediu, la job evident, trebuie sa pun la punct toate proiectele in care sunt implicata, nu mai pot lasa de pe azi pe maine un raspuns, nu mai pot amana nimic, trebuie sa finalizez ce este de finalizat si nu mai suporta amanare iar pentru ce nu pot finaliza trebuie sa las toate detaliile necesare, lumea trebuie sa se descurce in lipsa mea. In plus trebuie sa ma ingrijesc sa transmit toate datele necesare, pentru cei care ma inlocuiesc cu tot ce trebuie facut in perioada in care eu lipsesc. E greu sa te gandesti la toate, chiar daca notez pe hartie, e posibil sa-mi mai scape una alta. Dar pentru asta exista mail si telefon.

Dupa cateva zile in care ma deconectez de job, de munca, de probleme de acolo, imi limpezesc gandurile, sau ma concentrez la altceva in momentul in care ma intorc la job mi-e foarte greu. Parca am mainile grele, tastele nu raspund la comenzi, mouseul se incapataneaza sa clickuiasca unde trebuie si mi se pare asa greu sa preiau toate detaliile, tot ce s-a intamplat in lipsa mea, si in plus sa mai citesc si sute de mailuri care unele s-au rezolvat si altele trebuie rezolvate. Greu!

Cred ca ma pierd prea mult in detalii si inainte de concediu ar trebui sa fiu foarte entuziasmata ca iau pauza de la job, ma odihnesc, ma relaxez, am libertate sa fac ce vreau cand vreau, si trista atunci cand ma intorc iarasi la munca ca s-a terminat perioada de relaxare, bunadispozitie si ca trebuie sa muncesc.

Voi cum reactionati inainte sa plecati in concediu? Ce stare va cuprinde atunci cand reveniti la munca?

Cine are are, cine n-are n-are!

Mi-am lipit ochii de vitrina care ascundea in spatele ei un frumos inel cu diamant, l-am admirat, apoi am suspinat in gand si mi-am zis: eu nu o sa port niciodata un diamant.

Am vazut imagini cu locuri de neatins pentru picioarele mele, si am suspinat pentru ca stiu ca talpile mele nu vor simti acel pamant.

Am admirat rochii, pantofi, genti facute de creeatori renumiti si am simtit ca o sa raman cu admiratia, nimic mai mult.

Sunt multe lucruri, obiecte, locuri care vor ramane la nivel de vis pentru mine. Sunt mai mult decat constienta ca nu o sa-mi indeplinesc aceste dorinte, ca sunt imposibil de realizat avand in vedere statutul meu actual.

Am tras aer in piept… sunt oameni care n-au unde sa puna capul, copii care sunt bolnavi si n-au acces la tratament, oameni care se hranesc din gunoaie dar care viseaza si ei la ceea ce nu au. M-am intristat mai tare, eu trebuie sa fiu multumita si recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru statutul meu, pentru sanatate, pentru familia minunata, pentru prieteni, pentru toate lucrurile deosebite care ma inconjoara.

Ce conteaza ca nu o sa vad niciodata Dubaiul? ca nu o sa simt stralucirea unui diamant?ca nu o sa simt mangaierea unor materiale fine? rafinamentul si eleganta unor pantofi sau a unei genti? ce conteaza ca n-am vazut niciodata marea?

Stiti ce conteaza?

Conteaza sa fi sanatos! restul sunt detalii…

De maine o sa zambesc mai mult si o sa ma intristez mai putin 🙂

Si iarasi e luni!

Nu in secunda asta ci peste cateva ore o sa fie iarasi luni. O noua saptamana, un nou inceput sau continuarea unei povesti incepute demult.

Am avut momente cand abia asteptam sa treaca weekendul, cand ma trezeam dimineata devreme si mergeam spre serviciu pentru a ma cufunda in munca si a evada din propria capcana.

Acum as vrea ca weekendul sa dureze mai mult, sa pot face mai multe lucruri, sa ajung sa ma plictisesc, sa ma invart prin casa asteptand inceputul unei noi saptamani.

Am impresia ca sunt intr-un carusel si ma fortez sa-l opresc macar pentru cateva ore, timp in care sa-mi trag sufletul, sa ma analizez, sa pot lua cele mai bune decizii sapoi sa o iau de la capat.

Poate e mai bine asa, sa-mi pierd capul invartindu-ma in acest carusel pentru a nu observa toate lipsurile, pentru a nu analiza fiecare detaliu, pentru a gandi la rece, pentru a trai ceea ce este nu ceea ce ar trebui sa fie.

Voi cum ati vrea sa fie ziua de luni?