Arhive pe etichete: emotii

De ce plangi?

Barbatii nu ne inteleg, poate nici unele femei pe noi cele care suntem mai sensibile, pe noi femeile  care ne tinem lacrimile aproape, in coltul ochiului, nu undeva adanc in noi afisand o atitudine de nepatruns.

Nu suntem slabe, suntem doar persoane care traim viata prin prisma emotiilor, care simtim fiecare cuvant, fiecare fior care ne trece pe sira spinarii, si constientizam fiecare respiratie taiata, fiecare genunchi muiat.

Suntem femei care traim unele emotii la cote maxime si de aici aceasta „slabiciune”.

Daca plangi in fata unui barbat esti o femeie slaba, si in general barbatii prefera femei puternice, femei care stiu ce vor, femei care isi pot controla foarte bine emotiile, nu femei plangacioase.

Stiu ca barbatilor nu ne plac femeile care plang si atunci cand te vad ca plangi te intreaba ce s-a intamplat? de ce plangi?

Raspunsul de cele mai multe ori este ” nu am nimic”, „sunt ok” dar cu toate acestea lacrimile iti brazdeaza obrajii si ai vrea sa te opresi, sa nu pari slaba, sa nu starnesti acest card de intrebari dar in acelasi timp iti doresti eliberarea care o obtii prin plans.

Tot ce iti doresti tu este un umar pe care sa plangi si niste brate care sa te inconjoare, iti doresti acea liniste ca sa te descarci si apoi poti continua ca si cum nimic nu s-ar intampla.

E putin greu de explicat ce se intampla? dar eu cred ca zi de zi acumulam emotii pozitive si negative, zi de zi ne stoarcem creierii sa rezolvam anumite probleme, stressul, problemele, toate acestea se aduna si la un moment dat trebuie sa se intample ceva, eliberarea sufletului trebuie facuta.

Nu ati simtit niciodata „piatra pe suflet”?

Asta e motivul pentru care raspunsul e „sunt ok”, „n-am nimic” pentru ca nu ai ce explica, plansul aparut din senin nu are un motiv anume, e doar o stare de spirit la un anumit moment. Desigur ca aceasta stare de spirit este influientata de ceva, uneori si ploaia poate fi un motiv.

Plansul nu e slabiciunea unei femei, e doar eliberarea ei de anumite tensiuni!

Emotiile de altadata!

E perioada festivitatilor de absolvire. Tineri care se bucura ca au terminat scoala generala, liceul sau chiar facultatea se pregatesc pentru festivitatea de absolvire.

Eu am fost la un liceu din centrul orasului, poate singurul care nu avea curte si nici un spatiu incapator unde s-ar putea face o festivitate de absolvire asa ca am inchiriat Aula de la USAMV. A fost o festivitate frumoasa cu momente speciale creeate de noi dar si cu surprize din partea parintilor sau a profesorilor.

Cred ca in ziua aceea nici nu mi-a trecut prin minte ca o sa mai am ocazia sa mai stau inca odata pe acea scena.

Dupa cativa ani intr-o zi de mai ma bucuram iarasi, in aceeasi Aula, de absolvirea facultatii. A fost o festivitate foarte frumoasa, poate mi-e mai proaspata in minte desi au trecut multi ani de atunci, dar si pentru faptul ca mi-au placut cel mai mult anii de facultate, au fost cei mai frumosi ani de scoala.

Apoi a urmat banchetul, licenta si fiecare a fost nevoit sa mearga pe un drum, poate la unii a fost mai usor si la altii mai greu, oricum anii trec.

Emotia absolvirii am retrait-o in momentul in care o prietena a terminat facultatea si am fost invitata si eu la cursul festiv care s-a desfasurat in aceeasi aula. De cum am intrat pe poarta universitatii am inceput sa-mi reamintesc anii petrecuti in acea insitutie, amintiriile erau foarte vii, parca ieri eram si eu studenta acolo.

Cand am urcat scarile spre Aula am simtit cum un fior rece imi trece pe spate si mi se face pielea de gaina din cauza emotiilor.

Sunt clipe din viata pe care nu le uiti niciodata, nostalgii care te napadesc din cand in cand, emotii care esti dispus sa le retraiesti again and again, la nesfarsit.

Ce emotii va napadesc in aceasta perioada?

Muzica e…?

Nici nu am stiut ce melodie sa aleg pentru acest post, e foarte greu pentru ca sunt atatea melodii frumoase, sunt atatea genuri care imi plac, atatia cantareti celebri si talentati. Fiecare melodie care iti place iti transmite o anumita stare, emotie, unicitate. Inspiratia mi-a venit de la Cronica Carcotasilor care au invitati speciali in seara asta- Edwin Marton si Evgeni Plushenko.

Ce inseamna muzica pentru tine?

Am auzit raspunsuri de genul:

1. muzica e viata mea

2. muzica e un stil de viata

3. nu as putea sa traiesc fara muzica

4. muzica e tot ce imi doresc

5. muzica  e un mod de relaxare

6. muzica ma inspira

7. muzica ma defineste

8. muzica ma poarta pe culmi nevazute

9. muzica imi da energie

10. muzica ma vrajeste

Pentru voi muzica e…? Care e melodia preferata? Ce gen de muzica preferati?

Tu ai un Mos Craciun?

Roscata a initiat un poiect care merita toata lauda Xmas gift xchange si la care m-am inscris si eu. Mi se pare un prilej bun de a intra in contact cu bloggerii, de a le aduce un zambet pe buze.

Initial mi-am dorit sa ma aleaga cineva pentru acest proiect apoi am zis sa fac eu acest pas si l-am ales pe Pato. Nu stiu daca o sa reusesc sa-l surprind, sa-l fac sa zambeasca dar cu siguranta o sa aiba emotii atunci cand o sa deschida pachetelul de la mine.

Apoi am vazut ca Dragos vrea sa ma cadoriseasca cu un crocodil :))) Cred ca acum il pescuieste la copca. Astept cu mare interes cadoul 🙂

Va invit si pe voi sa participati la aceasta initiativa, sa ne bucuram impreuna de sarbatorile de iarna, sa daruim zambete celor din blogroll si nu numai.

Ce spuneti?

Jumatatea mea!

Se intampla sa intalnesti pe cineva, sa-ti pice cu tronc si apoi toata ziua sa visezi la ea. Sa apara fluturi in stomac, emotii, extraz si chiar sa-ti spui ca esti indragostit. Sa te gandesti ca ea e persoana potrivita, ca e ceea ce ai asteptat toata viata. Din anumite motive nu reusesti sa cunosti persoana foarte bine, ea e destul de ocupata, dar oricum in mintea ta e persoana perfecta. Si incepi sa-i dedici versuri, sa-i scri mesaje, sa adormi si sa te trezesti cu ea in gand. Chiar daca acea persoana nu-ti raspunde cu aceasi moneda tu te incapatanezi sa crezi cu tarie in ceea ce simti. Si ajungi sa-ti marturisesti sentimentele si ea sa ramana socata si tu nu intelegi de ce? Tu stii ce vrei, stii ce simti, dar stii ce simte ea? ce vrea ea?

Refuzi sa vezi ca anumite lucruri nu merg bine desi uneori sunt semne clare. Semne care le interpretezi in mod propriu, consideri ca ea se lasa mai greu cucerita nu ca te respinge intr-un mod elegant.

De ce se intampla toate astea?

Cred ca sunt mai multe raspunsuri dar eu as opta pentru unul si anume – fiecare persoana chiar daca recunoaste sau nu in mintea lui isi contruieste o anumita imagine despre jumatatea sa, iar in momentul in care apare o persoana care se incadreaza catusi de putin in acel tipar tinde sa creada ca e exact ceea ce isi doreste, astfel ca ajunge sa se indragosteasca de personajul care si l-a format in minte nu de ceea ce este cu adevarat langa el. Si asa ajunge sa sufere. O vede perfecta pentru ca jumatatea fiecaruia e perfecta in mintea lui dar in realitate nu e asa. In realitate o persoana e potrivita (ca sa nu folosesc perfecta ) atunci cand o iei asa cum e, cand o cunosti asa cum e, cand nu incerci sa schimbi nimic, cand stii exact ce isi doreste si ce vrea.

Si asta nu e dragoste, e doar o obsesie creata pentru o anumita persoana, e doar nevoia de a ne completa pe noi insine, e doar un pas atunci cand cauti sa-ti afli jumatatea.

Totul se petrece in mintea ta, iti dai seama ca porti conversatii sau monoloage in mintea ta incercand sa faci acea persoana sa te inteleaga, incercand sa-i demonstrezi ca tu esti cel de care are ea nevoie, incercand sa o modelezi dupa bunul tau plac.

In timp te maturizezi si ajungi sa intelegi ca dragostea adevarata nu schimba ci accepta ceea ce este, intelege foarte bine nevoile si dorintele celuilalt si inseamna mult mai mult decat niste fluturi in stomac.