Arhive pe etichete: familie

Simtul proprietatii reload!

In decembrie am scris un articol despre simtul proprietatii care il gasiti aici iar zilele trecute Mihaela a dorit sa-si expuna si ea problema cu care se confrunta legata de acest subiect. Cum subiectul a fost deja discutat si rar mai citeste cineva am hotarat sa expun mai jos  povestea si frustrarile ei legate de simtul proprietatii. Stiu ca nu suntem psihologi sau oameni specializati in a da sfaturi dar cred ca  putem sa o ajutam sa inteleaga mai bine anumite situatii cu care se confrunta daca ne dam si noi cu parerea. Ea o sa analizeze parerile noastre, o sa ia ce considera ca merita si probabil pe viitor o sa stie cum sa reactioneze sau sa actioneze.

E in premiera si pentru mine sa va cer ajutorul in asemenea cazuri insa, sunt sigura ca nu o sa stai deoaparte si de aceea va multumesc mult.

” Sa incep in primul rand cu faptul ca traiesc acum (am deja cinci ani) departe de Romania si tinand cont ca sunt iesita a doua oara din tara (si de tot de data asta ),fara experienta strainatatii si fara sa cunosc mentalitatea celor de afara … poate si aici e buba..
Acasa am locuit cu parintii mei pana la 20 si ceva de ani , apoi m-am casatorit, m-am mutat la casa noastra ,un apartament dat de parintii mei ca fiind pe viitor al meu.Viata intr-un cuplu tanar e uneori complicata si cautam solutii care poate nu intotdeauna dau rezultatele asteptate.In fine peste cinci ani de casatorie am divortat avand si un copil de trei ani am decis sa ne continuam viata doar noi doi .. eu si baietelul meu.

Dupa alti cinci ani de incercare de a nu fi singura.. prin verisoara mea am cunoscut un tip din Belgia , divortat si el , cu doi copii ..Ne-a vizitat acasa de cateva ori , apoi am decis sa venim noi sa locuim la el deoarece eu aveam de pierdut mai putin ca el ,servici bun nu aveam si copilul il luam cu mine, asta nu se discuta pe cand el avea copiii la sotie si servici bun.Ajunsa aici incepe balul…

Nu pierd timp povestind de adaptare… din toate punctele de vedere inclusiv cu el …trecem de asta si ajungem in perioada cand deja incep sa vreau sa ma simt EU, stapana pe mine ,EU cu adevarat.

Cand am venit aici locuia in chirie, dupa un timp am decis sa cumpere casa unde locuiam pentru ca aceea chirie era egala cu o rata ..mi s-a parut un avantaj sa stim ca este casa Lui. De aici incep problemele.
Eu primind ceva bani de la parintii mei sa mai aranjam casa , era o casa veche dar locuibila, dar necesita si alte investitii am discutat cu el ca ceea ce cumpar vreau facturi pe numele meu el nu a fost prea fericit , de fiecare data cand trebuia sa cumparam ceva trebuia sa ii amintesc lucrul asta ,am inceput sa intru in panica , de ce nu stiu .. asta pentru ca el este propietar si eu investesc in casa lui , si asa am inceput sa cer facturi pe numele meu pana si la catelul ce l-am cumparat ..si eu l-am platit .

In perioada cumparaturilor pe numele meu , a inceput sa se poarte cam dominant , nu cu mine dar in general , mai ales cand copiii lui erau aici cu noi ma facea sa ma simt prost … sa ma simt nesigura, spunea EU SUNT SEFUL AICI …nu stiu ce a vrut sa spuna, sau poate eu aducand un plus casei si pe numele meu , simte ca pierde controlul ….la ce? Pe mine acele facturi m-au ajutat sa ma simt mai sigura…pe mine. Si el a simtit asta , si cred ca a inteles ca ma simt deja stapanul casei .Dar ideea este sa am si eu ceva ce imi apartine, nu de la el sustrase ci din banii familiei mele ….De aici a pornit totul in mine, in capul meu..la modul ca el gandeste EU SUNT SEFUL , si eu vreau sa ma leg de ceva sa ma simt sigura si acasa.. si acum traiesc dupa cinci ani cu senzatia ca nu este casa mea..nu mi-am gasit locul.
Eu in Romania , aveam casa mea, de cand m-am nascut am avut siguranta locului meu aici nimic, e ca si cum sunt cu bagajele in spate mereu …I-am spus daca voi baga bani in casa lui vreau dovezi ca acei bani sunt si din partea mea, vreau sa simt ca apartin undeva .

El a raspuns ca da nu o sa fie nici o problema , dar in schimb in momentul cand cumpar ceva deja din prima trece numele lui, eu trebuie sa ii spun de fata cu casiera “, hey , am stabilit ceva ,nu?” si prin lucruri de genul asta imi clatina mie stabilitatea ….pe care incerc din toate puterile sa o construiesc…cam asta este in mare..inca nu pot sa simt “acasa ” si doare atat de mult.

Acum astept pareri , opinii , sfaturi si metode cum sa fac sa imi gasesc locul .Pentru ca eu inteleg prin “simtul proprietatii” = stabilitate,echilibrul si relaxare.multumesc mult ..Miha .”

Act de curaj!

In adolescenta, in blocul in care locuiam, la etajul 1 stateau intr-un apartament o mama cu fiica ei. Nu prea aveam tangente cu ele, decat atunci cand ne intalneam la lift sau in fata blocului. Ne salutam si nimic mai mult. Fata avea probleme de sanatate, mergea greu, mereu avea nevoie de ajutor si sprijin. Mama ei o insotea peste tot, o ducea la liceu, o aducea acasa, mereu le vedeam impreuna.

Zilele trecute am vazut-o pe mama acestei fete cu un bebelus in carucior, un baietel cam la un an, cu niste ochii negrii negrii si dragut foc. Am ramas uimita pentru ca acesti ochii ii are si mama lui adica fiica acestei doamne.

Apoi am vazut-o si pe ea intr-un carucior cu rotile cu acest bebelus in brate, iar caruciorul il impingea un barbat inalt, am presupus ca e sotul si tatal bebelusului.

Am ramas uimita de acest curaj al acestei fete, cu toate ca ea a avut si are probleme grave de sanatate si-a intemeiat o familie si are un copil perfect sanatos si  frumos. Cred ca dorinta de a fi mama a trecut toate obstacolele impuse de boala.

La fel cum spunea o prietena pe facebook meseria de mama e cea mai nobila si e rasplatita cu cele mai sincere imbratisari si sarutari.

Ma inclin in fata acestor acte de curaj!

Traditii de Paste!

Prefer sa petrec sarbatorile alaturi de familie, niciodata n-am fost plecata altundeva de Paste sau Craciun. Mama o sa faca cozonc, pasca, paine, sarmale si friptura de miel iar eu o sa ma ocup de prajituri si o sa vopsesc ouale. Imi plac oale rosii, si anul asat o sa vopsesc doar cu vopsea simpla rosie. In alti ani am facut si alte culori dar mi se pare reprezentativ pentru Paste culoarea rosie.

In ziua de Paste o sa pun un vas cu apa, bani si un ou rosu, si o sa ne spalam pe fata cu aceasta apa, pentru bunastare si prosperitate dar si pentru sanatate si frumusete.

Un alt obicei este acela de a da cioc-cioc cu ceilalti membrii ai familiei sau cu musafirii si de a le da oua rosii celor care ne trec pragul.

In a doua zi de Paste este obiceiul udatului, cu parfum. Baietii merg la fete si le uda, e un obicei unguresc, dar  care se respecta aici in Ardeal. Sincer in adolescenta imi placea dar acum, cum suport greu mirosurile puternice, nu ma prea incanta sa miros a tot felul de sprayuri si parfumuri. As prefera apa.

Desigur o sa merg si la Inviere si la slujba de Paste, o sa primesc musafiri, o sa ma odihnesc, o sa-mi incarc bateriile.

Despre traditiile de Paste din copilarie am scris si anul trecut aici.

Voi ce traditii aveti de Paste? ce obisnuiti sa faceti? ce bunatati pregatiti?

Ati vrea sa schimbati ceva?

Paste Fericit va doresc!

Maritis, divort si familie – Leapsa!

Prietena mea Maromotica mi-a mai pasat o leapsa draguta despre mariaj.

Nu prea ma pricep eu la asa ceva dar cu parerea pot da si eu. 🙂

1. In ultimul timp se vorbeste tot mai mult despre casatorie?

Daaaaaaaa! Toata lumea ma intreaba cand ma marit? Familie, prieteni, rude, cunoscuti, necunoscuti toti vor sa stie cand ma marit? sa stiti ca si eu is curioasa sa stiu cand?

Vreti sa stiti ce raspund? Niciodata, nu mi se intampla mie destea 🙂

Ce inseamna pentru dumneavoastra casatoria? Dar familia?

Familia inseamna totul pentru mine. O societate sanatoasa se bazeaza pe casatorie si familie.

Oricine trebuie sa aiba acest drept de casatorie?

Nu stiu ce inseamna acest oricine, eu zic ca orice cuplu barbat-femeie are acest drept.

2. Dumneavoastra considerati ca divortul este  util in anumite situatii?

Este util in anumite situatii limita, dar nu prima cearta sa duca la divort, sau sa ne divortam pentru publicitate si bani.

Care sunt elementele care duc catre un divort?

Cred ca sunt multe motive pentru  a divorta, primordial ar fi o comunicare proasta si apoi  lipsa de respect pentru celalalt. Orice motive ar fi, important e sa nu-ti speli rufele in public.


Ce elemente ar putea fi clarificate neimplicand divortul?

Daca exista comunicare,  intelegere si vointa cu siguranta ca se gasesc si solutii pentru a evita divortul.

3. Fiecare generatie se schimba. Considerati ca ultimele generatii de copii s-au schimbat si din cauza cresterii numarului de divorturi?

Daca vremurile s-au schimbat cu siguranta ca si copiii s-au schimbat, eu cred ca sunt influientati foarte mult de lipsa de timp a parintilor. Orice intamplare neplacuta si cu atat mai mult un divort  influienteaza viata noastra si pe cea a copiilor nostri.

O sa fac o paranteza si o sa va povestesc ceva din realitate ” am o prietena care lucreaza ca si educatoare la o gradinita, si  a trecut si ea printr-un divort si evident ca era suparata si oricat incerca sa nu lase sa se vada asta, tot nu reusea pe deplin. In grupa de copii avea un baietel care trecea printr-un divort si care o simtea ca-i suparata ca si el suferea foarte mult. Si intr-o zi  a intrebat-o” de ce esti suparata? ea i-a spus ca-i bolnava, ca nu se simte bine (a incercat sa-l minta) dar copilul i-a raspuns ca si el e foarte bolnav. I s-a rupt sufletul cand  a vazut cat suferea acest copil.”

• Parintii trebuie sa ramana impreuna de dragul copiilor? De ce?

Nu. Dar trebuie sa faca tot posibilul sa nu ajunga acolo.

4.Ati putea sa imi spuneti in cazul dumneavoastra daca este cazul unui divort in familie?

Nu in familie dar stiu la prieteni.

In ce fel v-a afectat? (daca raspunsul este da)

Chiar daca e vorba de prieteni sau cunoscuti tot esti trist cand auzi asa ceva.

Ati avut prieteni care au trecut printr-un divort?

Da.
Cum afecteaza divortul prieteniile comune ale familiei si copiilor?

Inevitabil daca esti ruda sau prieten cu unul dintre ei se produce o ruptura. Poate sta in natura umana.

5. Ce puteti sa imi spuneti despre persoanele care nu divorteaza desi exista elemente clare de disconfort al tuturor membrilor din familie?

Din afara altfel se vad lucrurile intotdeauna, esti detasat de problema, dar cand esti acolo cu siguranta ca-i mult mai greu decat pare.

Copiii trebuie ascultati daca cer divortul parintilor lor?

Trebuie ascultata si parerea copiilor, fac parte si ei din familie.

6. In opinia dvs trebuie promovata o campanie de informare asupra divortului?

Doar o camnpanie impotriva spalatului de rufe in public.

Ce influente credeti ca ar avea asupra societatii?

Nici un efect, fiecare face cum simte si cum crede de cuviinta.

7. In viitor s-ar putea ajunge la o desfintare a casatoriei?

Orice e posibil.

• De ce?

Lumea evolueaza, asa ca, si lucrurile rele o sa evolueze.

Leapsa merge mai departe la Ada Pavel, Nice, Pato, Vacitim, si la toti cei care vor sa-si spuna parerea legata de casatorie.

Oamenii sunt facuti pentru iubire!

Oamenii sunt facuti pentru iubire!

Nu cred ca exista om care sa nu iubeasca. Iubim parintii, rudele, prietenii, animalele, florile, campurile, dealurile, marea, muntele, cunoasterea, muzica, dansul, viata, mereu este ceva de iubit.

In timp ajungem la varsta la care simtim nevoia de o altfel de iubire, vrem sa iubim un el sau o ea. Vrem ca aceasta iubire sa fie cea mai frumoasa dintre toate iubiriile de pe lumea asta. Sentimentele noastre capata o alta forma, sunt mai intense, ne urca pe culmi nevazute, ne fac sa vibram, sa ne dorim ca ceea ce sa simtim sa nu se termine niciodata. Vrem ca toata viata sa iubim si sa fim iubiti.

Din punctul meu de vedere iubirea pentru un El sau o Ea este de doua feluri: iubirea pasionala si iubirea matura.

Iubirea pasionala apare de nicaieri, intr-o clipa simtim ca suntem cei mai frumosi, cei mai minunati, intr-o clipa atingem culmi inalte si ne dorim ca toata viata sa fie asa de frumoasa.

E iubirea aceea care iti da fluturi in stomac, care te face sa vibrezi, e chimia care se leaga intre doua persoane. Te trezesti intr-o clipa indragostit lulea, nu mai vezi altceva, nu-ti doresti nimic mai mult, totul ti se pare perfect.

Noaptea te trezesti cu EL in gand, dimineata ai zambetul pe buze, chiar de afara-i frig si ger si soarele sta ascuns intre nori in sufletul tau e cald si bine, e mereu soare, e a si cum ai fi pe cea mai frumoasa plaja din lume.

Nimeni si nimic nu-ti poate schima starea asta. E iubirea care orbeste, care te lasa sa vezi doar partea frumoasa a lucrurilor. Nu pui la indoiala nimic din ceea ce simti, nu vezi defecte, nu vezi nimic urat, e iubirea perfecta.

E iubirea care se-ntampla o singura data in viata si apoi toata viata o cauti dar nu mai gasesti acele senzatii. Facand o paralela, destul de grava as zice, se aseamana cu prima doza de heroina. Mereu cei care se drogheaza incearca sa mai simta acea senzatie care le-a dat dependenta dar nu o mai gasesc niciodata.

Si dragostea da dependenta, odata ce ti-a intrat in suflet si-n vene mereu ti-o doresti. Daca o pierzi tot ce-ti doresti e sa fii indragostit, sa mai iubesti odata si inca odata, sa te imbeti cu parfumul ei.

Din pacate dragostea asta pasionala intr-o zi se rupe si suferim. Plangem, jelim, nu vrem sa acceptam ca am pierdut totul. Foarte rar se intampla ca aceasta dragoste sa se transforme intr-o dragoste matura si sa dureze tot restul vietii.

Iubirea matura e diferita, e iubirea care se obtine in timp, intai ne castiga increderea, ne face sa fim constienti de calitatile si defectele celuilalt, ne face sa ne acceptam asa cum suntem. E iubirea care se cladeste zi de zi, in fiecare zi adaugi inca o caramida si asa in timp ajungi pe culmi inalte.

E iubirea care iti ofera stabilitate, confort, sentimentul de bine. E iubirea care are grija de tine, care simte atunci cand nu zambesti, care te face sa zambesti dupa o zi grea.

E iubirea care cere timp, dar in acelasi timp e iubirea durabila. E iubirea care are finalitatea dorita.

Te invata sa apreciezi lucrurile simple, te invata sa ai incredere in tine, te invata sa lupti, te sustine cand ti-e greu, te inconjoara mereu. Te iubeste pentru ceea ce esti, pentru sufletul care-l ai nu pentru ceea ce ai putea fii.

E iubirea care se sedimenteaza, care formeaza o familie, care face copii frumosi, care razbate peste tot.

Cred ca o astfel de iubire o pierzi mai greu, pentru ca in timp dezvolta incredere, comunicare, intelegere, sentimentul de bine.

Dragostea trebuie intretinuta mereu, trebuie sa ai grija de ea altfel o pierzi, altfel scade din intensitate, si riscam sa ne trezim singuri.

E doar perspectiva mea asupra iubirii. In fond IUBIREA se simte, se traieste, e altfel pentru fiecare dintre noi. Important e sa o cautam si  sa luptam pentru ea