Oglinda!

O femeie fara oglinda nu e femeie!

Sigur o femeie poarta in geanta o oglinga, daca nu separat atunci cutiuta de fard dispune de ea, sau un alt produs cosmetic. Acasa iarasi avem oglinzi in baie, pe hol langa usa de intrare si chiar in dormitor.

Avem nevoie de oglinda, zilnic ne uitam in ea, trebuie sa stim mereu cum aratam sau daca mai trebuie retusat ceva atunci cand iesim din casa.

Daca ne apuca probatul hainelor din dulap tot oglinda ne ajuta sa facem cele mai inspirate combinatii si alegeri. Sau, aranjatul parului care de cele mai multe ori ne da batai de cap.

Noi femeile de oglindim mai mult decat barbatii, ne maimutarim mai mult, ne cautam mai mult in oglinda defectele. Nu cred ca trece neobservat un nou punctulet aparut pe fata sau un cos in barbie. Suntem mai atente la detalii si in acelasi timp ne place sa stim tot, sa nu ne scape nimic, sa fim bine informate.

Intr-un cuvant suntem dependente de oglinda si ne place sa avem cat mai multe.

Si eu am oglinzi dar nu suficiente, imi lipseste una mare in hol dar sper ca acest lucru o sa se rezolve curand si intr-o baie care momentan nu e folosita. In dormitor nu-mi lipseste, pentru ca acolo nu mi-am dorit oglinda.

Am vazut ca foarte multa lume are oglinda mare in dormitor, inclusa in mobila- adica lipita pe o usa mare de dulap sau pe usa de la dressing. Pe de’o parte e explicabil pentru ca multa lume are dressingul in dormitor si e mai confortabil sa ai oglinda chiar acolo decat sa mergi in baie sau orice alta parte a casei. Pe de alta parte mi se pare incomoda pentru ca ori de cate ori dai nasul cu ea ai tendinta sa te uiti, sa te verifici, sa vezi ce si cum, si poate uneori zambesti cand te vezi sau te intristezi ca ai vazut ceva ce nu iti convine.

Mie nu imi plac oglinzile in dormitor, chiar daca as pune as opta pentru interiorul dulapului nicidecum sa fie la vedere. In dormitor imi doresc mai multa intimitate, vreau lucruri simple si confortabile, culori deschise si vesele care sa ma binedispuna si sa-mi ofere odihna si relaxarea necesara.

Voi cate oglinzi aveti? Cum vi se pare oglinda in dormitor?

Publicitate

Mic sau mare?

Traim intr-o lume in care „mare” inseamna foarte mult pentru noi. „Mare ” a devenit un punct de reper si un ideal. Daca cineva are o casa mare automat exclamam „ce casa frumoasa!”, daca cineva are o masina cu un motor mare si puternic iarasi suntem incantati iar daca cineva are o functie mare iarasi starneste admiratie si respect.

Femeile isi doresc sa aiba fundul mare (bombat), sanii mari, buzele mari, etc iar barbatii sa fie mari in statura si nu numai, sa aiba muschii mari  si bine definiti, etc.

De mici ne dorim sa ajungem mari si sa fim inconjurati de lucruri mari chiar daca uneori aceste lucruri ne depasesc, chiar daca mare nu e intotdeauna potrivit pentru noi, chiar daca mare mai mult dezavantajeaza decat avantajeaza.

De cand ma stiu nu mi-au placut lucrurile mari, imi amintesc ca eram mica si toate zilele mi le petreceam alaturi de prietena mea, ne jucam si mancam impreuna, mergeam in pivnita si alegeam marul cel mai mare si mai frumos si i-l daruiam ei iar pentru mine alegeam marul cel mai mic. Mama ma certa, imi explica ca ar trebui sa fac exact invers sa aleg pentru mine ce  e mare si frumos si sa las pentru altii ce e mic mai ales ca eu eram mai bolnavicioasa, palida, iar prietena mea era sanatoasa, avea tenul frumos cu rosu in obraji.

Daca e sa aleg o bijuterie mare, impunatoare dau inapoi, imi plac cele mici, finute, cu pietricele mici care nu sunt foarte impunatoare,  discrete si cu bun gust.

Pot spune ca barbatii imi plac inalti si bine facuti, niciodata nu am fost atrasa de barbatii scunzi sau slabi, mai bine asa mai pufos decat piele si os. Poate ca in bratele unui barbat bine facut ma simt in siguranta, ma pot ascunde acolo.

Ce preferati? Mare sau mic?

Fericirea din ochii ei!

Consider luna martie ca fiind luna florilor, luna in care primesc cele mai multe flori. Iubesc sa primesc flori, iubesc florile care infloresc, imi place sa-mi decorez casuta cu flori frumoase, atunci cand am flori inflorite in ghiveci sau in vaza imi pare ca atmosfera din casa e una vesela, primitoare, zambitoare, plina de viata.

Ati vazut cat de mult se lumineaza fata unei femei atunci cand primeste o floare? Ati vazut cata fericire este in ochii ei? Ati vazut ca prin toti porii respira fericire?

Un gest mic si frumos care scoate la iveala atata emotie, fericire, bucurie in ochii unei femei. Un gest care pentru o femeie inseamna atat de mult.

Nu am inteles niciodata barbatii care nu fac acest gest, barbatii care priveaza femeile de aceasta fericire, barbatii care considera o povara daruirea unui fir de floare.  E ca si o crima privarea unei femei de a respira fericire prin toti porii atunci cand primeste un buchet de flori. Cred ca acesti barbati nu au simtit niciodata o fericire similara cu fericirea din ochii si sufletul unei femei la primirea unei flori.

Ce ar trebui sa primeasca un barbat ca sa vedem si noi femeile fericirea, emotia si bucuria din ochii si sufletul lor?

Ca o fata mare la maritat!

Ca o fata mare la maritat ne grabim noi femeile, niciodata nu avem timp destul si nu ne place sa amanam anumite lucruri. Cand vrem ceva vrem in acel moment, nu ne place sa amanam, sa asteptam, sa ne amagim cu sitagma „este timp!”. Nu am fost noi inzestrate cu multa rabdare si ingaduinta. Suntem cam turate si pe repede inainte mereu.

Barbatii in schimb sunt mai relaxati, mereu au mai mult timp decat avem noi, au tendinta de a amana mai mult decat o facem noi. Noi abia asteptam sa mergem la coafor sa ne tundem, ei in schimb amana asta cat pot, poate o fi si din cauza ca tot mai multi barbati sufera de alopecie si se bucura cat mai pot de podoaba capilara.

Cred ca noi tindem mai mult spre perfectiune, ne enerveaza cand avem aparate  stricate in casa, ne place sa fie toate la locul lor, aranjate, sa nu ne impiedicam de lucruri prin casa. Ei au timp sa repare, sa-si adune lucrurile, sa faca planuri dar niciodata nu zic ca nu fac, ca nu repara, ca nu se rezolva ceva.

Tot acest optimism ne scoate pe noi din rabdari, amanarea si asigurarea ca totul se rezolva nu ne face placere deloc, poate pe moment ne imbuneaza dar pana la urma tot ajungem sa izbucnim si sa iscam o cearta, sapoi se iau masuri.

Va considerati persoane rabdatoare? Va place sa amanati rezolvarea problemelor?

Mall-ul ridica stacheta!

 Vad in parcarea mallului  o tipa care se aseaza pe un ghiveci de flori si se descalta. In prima faza am crezut ca are o pietricica in papuc sau isi aranjeaza ciorapii dar in realitate fata si-a dat jos balerinii si si-a pus pantofii cu toc de 15 cm, apoi si-a impachetat balerinii si i-a pus in geanta. Era insotita de doua prietene, purtatoare de balerini si ele dar care nu aveau si pantofi cu toc la purtator.

Cred ca mall-ul a devenit locul unde poti agata oricand o femeie, de unde poti alege dupa placul inimii. Poate si viceversa e valabil doar ca probabilitatea e mai mica pentru ca barbatii sunt in inferioritate numerica.

Imaginea face toti banii!

Me, my hair and I!

Stiti de ce sunt femeile triste dimineata?

Nu le sta bine parul!

Degeaba, asta e o adevarata tragedie cand te trezesti dimineata si fiecare suvita e asezata intr-un anumit fel, si oricat incerci sa-l asezi tot degeaba si ajungi sa-i pui un elastic foarte strans ca sa poti zambi, pentru ca altfel nici o sansa.

Multa lume ma admira pentru parul pe care il al sau l-am avut. Mi-am crescut parul de la 6 ani si l-am purtat lung si foarte lung pana am terminat liceul, apoi am cam pus foarfeca in el si l-am ciopartit ca deja ma saturasem de atatea plete.
Avand parul foarte bogat, cu un fir tare si sarmos, mamei ii era greu sa-mi faca doar o codita simpla sau spic,ea imi facea 4 sau 2, dar daca asa purtau fetele asa vroiam si eu. Solutia gasita de mama a fost sa-mi taie aleatoriu suvite de la baza capului ca sa nu am o coada groasa ca mana. Pe moment a fost eficienta metoda dar nu va spun cum aratam cand mi-au crescut suvitele taiate 😛

Acum il port de lungime medie, m-ati vazut voi prin poze, uneori mai scurt alteori mai lung, depinde de dispozitia care o am. La cateva luni ma duc la coafor ca sa-i tai varfurile sau sa-i fac o schimbare. Multe schimbari nu prea pot face pentru ca nu e un par pe care sa-l pot modela cum vreau eu si in plus coafeza mereu ma admira si nu vrea sa taie ca e prea frumos. Ea zice ca am niste bucle naturale deosebit de frumoase, dar asta e in aparenta ca in realitate altfel stau lucrurile. In primavara cand m-am tuns m-a rugat sa o las sa mi-l usuce cu difuzorul, sa-mi scoata in evidenta buclele minunate. Si am lasat-o sa vada si ea realitatea, buclele mele sunt frumoase cand e parul ud dar cand se usuca Tina Turner e mic copil fata de ce cap am eu, mult volum si buclele se zburlesc toate.

De ingrijit il ingrijesc mult, nu l-am vopsit niciodata, mereu ii pun masti sau balsamuri si folosesc produse profesionale pentru uscat si aranjat, dar cu toate acestea e un chin atunci cand vreau sa-l intind, pentru ca ma chinui o ora si tot o ora rezista si coafura mea, apoi se rasusec varfurile si incepe sa prinda volum. Sau il usuc cu peria, suvita cu suvita, si la fel dupa 2 ore isi ia el forma dorita. Sigurele sunt buclele care rezista oricat, asa da! Fixativ si spuma folosesc mai rar pentru ca se murdareste parul mai repede si se ingrasa mai tare desi cu toatea astea la 2-3 zile trebuie sa-l spal.

Din punctul meu de vedere un par frumos e acela drept si des, care are putin volum, care se aranjeaza cu siguranta singur si mult mai usor, fara sa petreci ore in sir chinuindu-te.

Vad zilnic pe strada femei aranjate frumos, cu freze deosebit de frumoase si ma intreb oare cat petrec aranjandu-se?

Voi aveti probleme cu aranjatul parului dimineata?

Pe tocuri, again!

V-am mai scris eu si anul trecut despre tocuri in acest articol dar m-am gandit ca mai sunt multe de spus si am reluat subiectul. E un subiect feminin, dar cum suntem mai multe femei pe lumea asta ne permitem acest lux de a discuta despre ce vrem noi.

Fiind sezonul cald, sezonul in care avem ocazia sa ne expunem picioarele de gazela purtand fuste si rochite dar si acesorizand aceste articole cu pantofi ma gandeam sa expun motivele pentru care iubesc pantofii/sandalele cu toc inalt. Sunt eu o tipa inalta dar asta nu ma impiedica sa-mi pun tocuri atunci cand tinuta impune acest lucru. Desigur confortul nu e pe tocuri dar cu toate astea nu ne putem lipsi de ele, le iubim pur si simplu.

Motivele pentru care eu iubesc tocurile inalte sunt:

–  aerul feminin pe care ti-l dau

– eleganta

–  iti fac picioarele frumoase

– te fac sa adopti o postura impecabila

– iti pun in evidenta soldurile si fundul

– iti pun in valoare tinuta pe care o porti

– iti dau un aer de siguranta

– atrag priviri

– te fac sa-ti ti spatele drept

– sunt un viciu frumos

De ce va plac tocurile inalte? Va plac femeile care poarta tocuri inalte?

Dar tu Batman, nu si nu!

Nu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa cuceriti sau totul a fost mult mai simplu, v-ati lasat cuceriti si n-a mai trebuit sa miscati nici un deget.

Eu cred ca barbatii nu mai stiu sa cucereasca o femeie, poate si invers e valabil. Sau… femeile asteapta mult prea mult?

Apare in viata ta ca si un uragan, incearca sa te impresioneze cu expresii de genul ” maine iti arat Europa!”( poate cu degetul pe harta ), unde vrei sa petrecem weekendul? (si cand ajungi acolo iti spune cat trebuie sa platesti) „, ” ne vedem peste o ora la mine sau la tine”, etc  isi doresc doar sa zboare, sa simta doar briza care le sufla in freza, sa pluteasca pe aripi de inger, nu au rabdare sa te cunoasca, sa vada daca aveti ceva in comun, daca totul se poate baza pe ceva, daca rezista fixativul la briza marii, daca tocurile nu-s prea inalte pentru a urca in avion, daca e destul de ordine in casa incat sa-ti permiti un musafir. Si daca refuzi iti sar in cap si zic:” ai fite, esti pretentioasa fata!, nici macar nu sti ce vrei!, etc”.

Dar tu Batman? Tu vezi ceva? Iti place sa zbori si atat, nici macar nu ai un aeroport al tau, ceri mereu permisiunea sa aterizezi undeva si iti place sa visezi, sa zbori, sa te distrezi.

Atunci cand o sa poti sa stai pe picioarele tale, sa ai rabdare, sa nu aticipezi raspunsuri, sa fi calm poate o sa-ti reuseasca ceva.

Dar tu Batman, nu si nu!

(e doar un of)

Legea compensatiei!

In viata se intampla de multe ori sa pierdem dar se intampla de tot atatea ori sa castigam. Mereu am considerat ca exista o lege a compensatiei, o balanta care trebuie echilibrata, chiar daca uneori ni se pare ca balanta inclina intr-o parte, natura, divinitatea, viata fac in asa fel incat sa se echilibreze balanta.

Paradoxuri sau legi ale compensatiei?

1. cu toate ca ardelenii sunt oameni calmi beau cea mai tare palinca

2. femeile se ingrijesc mai mult decat barbatii si cu toate astea odata cu inaintarea in varsta barbatii arata mai bine decat femeile

3. cu toate ca barbatii arata mai bine la batranete decat femeile rata de mortalitate e mai crescuta la ei

4. numarul femeilor este mult mai mare decat al barbatilor si cu toate astea sunt foarte multi barbati singuri

5. niciodata nu o sa primesti de acolo de unde ai dat cel mai mult dar o sa primesti din alta parte mult mai mult

….puteti completa lista, eu doar am inceput-o si rapid am ramas fara inspiratie, poate voi aveti mai multa.

Intreaba google-ul!

Cum sa cuceresti o femeie?

Ce parere aveti? ce sfaturi putem da omului ? mai cuceresc barbatii in ziua de astazi?