Arhive pe etichete: fragi

Acasa-i raiu’!

Au fost Rusaliile, si cum sarbatorile sunt frumoase in familie am plecat si eu spre acasa-acasa sa fiu impreuna cu ai mei parinti. Multumesc Nice pentru grija 🙂

Am ajuns sambata dimineata, era cerul plin de nori si aerul tare si racoros de dimineata. Mi-am intrat rapid in rol si m-am acomodat cu noul peisaj desi eram cam obosita. 

Cum am pasit in gradina am simtit ca acolo-i raiul. Mirosul de iarba proaspat cosita mi-a invadat narile. Ciresii care la Paste erau infloriti acum sunt plini de cirese care au prins culoarea rosie. Toti pomii plini de fructe care se vor coace la vremea potrivita.

Straturile cu toate legumele frumos aranjate de catre mama, rosiile sunt deja formate, luna viitoare o sa fie coapte si frumoase.

In fundul gradinii capsunii rosii si frumosi ma asteptau sa le degust aroma si mireasma deosebita.

La cateva sute de metri padurea cu aerul ei proaspat si racoros, cu pasarelele care canta in fel si chip cantece stiute si nestiute.  Cu fragute rosii si aromate care sunt o delicatese si pe care le adun cu mare placere. Sincer imi face mai mare placere sa le adun si sa ma imbat cu parfumul lor decat sa le mananc. Imi amintesc de copilarie, de cate fragute strangeam toata ziua, de cat bateam padurea-n lung si-n lat fara nici o frica.

Peste deal, dupa padure intr-un sat vecin cantece si voie buna la celebra sarbatoare de „Impanatul Boului Batin 2011”,  o traditie pastrata din mosi stramosi, care s-a conservat foarte bine.

Am avut un weekend foarte frumos si m-am intors azi la Cluj plina de energie, pregatita pentru o noua saptamana.

Voi ce preferati cirese sau capsuni?

Sa ne distram putin gugalind!

E sambata seara, am si o leapsa de facut dar o aman pe mai tarziu sau chiar maine, in seara asta va ofer cateva zambete:

oameni urati rau poze – nu avem, aici avem cei mai frumosi oameni

ce aduc cioburile– desi am facut un post special pentru asta nici eu nu-s chiar lamurita, cateodata ghinion cateodata noroc

mancaruri traditionale romnesti si deserturi – nu manca litere avem mancare romaneasca  si desert foarte bune

jinars– tare cu multe margele

slabire cu fruct exotic 20 kg – mai bine iti iei …. exotic care sa te slabeasca, nu un fruct

realitate de tort de biscuiti – am mancat tort de biscuiti in realitate si e foarte bun, te invit si pe tine 🙂

eseu vara in padure dupa fragi si mure – asa teme aveti la scoala? eu am doar amintiri din copilarie

poze peisaje padure de pus pe desktop – google/paduri/imagini – foarte simplu asa-i?

din ce sunt facuti oamnenii – o mica scapare se pare, depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile, vezi Biblia, cartea de anatomie, si google -ul

eram copil paduri– toti am fost copii dar nu neaparat ai padurii

cum miroase primavara – a fum zic eu, a proaspat si umed

cu ce imi curat papilele gustative – periuta de dinti speciala, apa de gura

petreceri cu spart farfurii – la greci trebuie sa cauti

tort spaghete – tortul e desert, spaghetele fel principal, all inclusive n-am gustat

bebelusi de spalat de calcat si sa se suie in masina sa plece – stai sa inteleg si eu, bebelusii dunt niste fiinte neajutorate si tare dragalase, cum sa-i calcam? sau sa-i punem la treaba? noi facem treaba pentru ei 🙂 si da ii si plimbam

cand alinti iubitul iepuras – cand seamana cu un iepuras 🙂

spunetimi va rog cum se numeste melodia care e cu tipul de pleaca la aeroport si tipa al inseala – eu stiu ca muzica e ceva ce ne gadila in mod placut la ureche……cine ne ajuta?

ce inseamna betele de chibrite arse – inseamna carbuni

O seara minunata!

oameni urati rau poze

Fiind copil paduri cutreieram!

Nacuta intr-o zona de deal, cu campuri inverzite si paduri frumoase atunci cand eram copil cutreieram toata ziua padurile dupa viorele si flori de paste primavara, dupa ciuperci si fragi vara, dupa mure si zmeura toamna, sau doar asa in plimbare iarna,in duminici si sarbatori.
Padurea si dealurile pentru noi copiii satului era ca si parcurile sau alte locuri de distractie pentru copiii orasului.
Toate acestea mi se pareau normale, faceau parte din peisaj, mie mi se parea foarte interesant sa vad un parc sau un lac, sa stau toata ziua la tv urmarind filme, in special dupa revolutie sau sa gust din viata de oras.
Avand rude pe la Bucuresti acestia atunci cand ajungeau in vacanta sau concediu la noi cutreierau padurile si dealurile, isi umpleau plamanii de aer curat si proaspat de padure, culegeau plante pentru ceaiuri, se bucurau de libertatea oferita de viata la tara si de toate minunatiile oferite de natura.
Mie mi se pareau ciudati ca nu vor sa leneveasca uitandu-se la tv si ca vor sa cutreiere toata ziua dealurile, sa strige ca sa auda ecoul facut de padure , sa se joace cu animalele din curte, sa bea lapte de la stana, sau proaspat muls de la vacute.
Intr-un an au sosit la noi  o verisoara cu sotul si copilul de 7 ani chiar la ora la care mama mulgea vaca in poiata. Acesta fiind nascut si crescut printre asfalt uri in momentul in care a vazut ca mama mulge vacuta a exclamat” mama te rog sa vi sa vezi cum matusa chinuie vacuta!”, el asta credea ca face, pentru el laptele era de la magazin nu de la vacuta. Evident ca noi am ras de el neintelegand ca pentru el era o noutate. Nu va spun ca urmatoarele zile care le-a petrecut la noi a stat alaturi de vitelus in poiata si alaturi de purcelusi in cotet. Mergea pana in gradina aducea putina iarba si le dadea sa manance. era foarte incantat, nu-I venea sa credea ca a ajuns sa hraneasca animale. Evident ca si vitelusul s-a imprietenit cu el si cum il lasa singur cum incepea sa planga si mugea pana se intorcea iarasi langa el.
A plecat de la noi plangand si asteptand cu mare interes urmatoarea vara sa se reintoarca la libertatea care o oferea viata la tara.
Ei se bucurau ca pot manca fructe si legume proaspete direct din gradina care au un gust deosebit, ascultau trilul pasarilor, se bucurau de ploile calde de vara, de tunete si fulgere.
Am inteles asta mult mai tarziu, cand am ajuns si eu sa locuiesc la oras, cand am inlocuit dealul cu parcul, fructele si legumele proaspete de gradina cu cele din hypermarcheturi.
Fiind copil nu am inteles asta. Mi se parea ca toate astea mi se cuvin, nu puteam sa apreciez ca defapt sunt niste daruri imense de care nu toata lumea beneficiaza.
Intotdeauna ne dorim ceea ce noi nu avem, apreciem ceva atunci cand pierdem, ne dorim mereu ceea ce au altii, nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem noi.
Post inspirat de la Dragos.

Niste poze de acasa-acasa: