Arhive pe etichete: frustrare

Lunea nu creste iarba!

In fiecare duminica seara vad in online mesaje referitoare la ziua de luni: ” iarasi luni”; „nuuuu, maine e luni”, „nu vreau sa fie luni”, „luuuuuuuuuuuni :(„, „din nou luni” si multe fete triste si amarate etc

Se pare ca ziua de luni e cea mai urata dintre toate zilele. Daca ar avea suflet aceasta zi cred ca ar suferi foarte mult din cauza ocarilor care i se aduc.

Eu consider ziua de luni un nou inceput. Nu zic ca mi-e usor sa ma trezesc luni dimineata in special ca e o zi foarte plina la job si am vazut ca e foarte importanta trezirea si starea de spirit care o am la trezire, lunea dimineata. Daca ma trezesc greu si sunt somnoroasa, mofturoasa asa imi merge toata saptamana. Daca ma trezesc usor cu zambetul pe buze clar am o saptamana frumoasa.

Stiu! sunt superstitioasa dar nu urasc ziua de luni.

Va plac inceputurile? Orice inceput e greu?

Cine are are, cine n-are n-are!

Mi-am lipit ochii de vitrina care ascundea in spatele ei un frumos inel cu diamant, l-am admirat, apoi am suspinat in gand si mi-am zis: eu nu o sa port niciodata un diamant.

Am vazut imagini cu locuri de neatins pentru picioarele mele, si am suspinat pentru ca stiu ca talpile mele nu vor simti acel pamant.

Am admirat rochii, pantofi, genti facute de creeatori renumiti si am simtit ca o sa raman cu admiratia, nimic mai mult.

Sunt multe lucruri, obiecte, locuri care vor ramane la nivel de vis pentru mine. Sunt mai mult decat constienta ca nu o sa-mi indeplinesc aceste dorinte, ca sunt imposibil de realizat avand in vedere statutul meu actual.

Am tras aer in piept… sunt oameni care n-au unde sa puna capul, copii care sunt bolnavi si n-au acces la tratament, oameni care se hranesc din gunoaie dar care viseaza si ei la ceea ce nu au. M-am intristat mai tare, eu trebuie sa fiu multumita si recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru statutul meu, pentru sanatate, pentru familia minunata, pentru prieteni, pentru toate lucrurile deosebite care ma inconjoara.

Ce conteaza ca nu o sa vad niciodata Dubaiul? ca nu o sa simt stralucirea unui diamant?ca nu o sa simt mangaierea unor materiale fine? rafinamentul si eleganta unor pantofi sau a unei genti? ce conteaza ca n-am vazut niciodata marea?

Stiti ce conteaza?

Conteaza sa fi sanatos! restul sunt detalii…

De maine o sa zambesc mai mult si o sa ma intristez mai putin 🙂

Simtul proprietatii reload!

In decembrie am scris un articol despre simtul proprietatii care il gasiti aici iar zilele trecute Mihaela a dorit sa-si expuna si ea problema cu care se confrunta legata de acest subiect. Cum subiectul a fost deja discutat si rar mai citeste cineva am hotarat sa expun mai jos  povestea si frustrarile ei legate de simtul proprietatii. Stiu ca nu suntem psihologi sau oameni specializati in a da sfaturi dar cred ca  putem sa o ajutam sa inteleaga mai bine anumite situatii cu care se confrunta daca ne dam si noi cu parerea. Ea o sa analizeze parerile noastre, o sa ia ce considera ca merita si probabil pe viitor o sa stie cum sa reactioneze sau sa actioneze.

E in premiera si pentru mine sa va cer ajutorul in asemenea cazuri insa, sunt sigura ca nu o sa stai deoaparte si de aceea va multumesc mult.

” Sa incep in primul rand cu faptul ca traiesc acum (am deja cinci ani) departe de Romania si tinand cont ca sunt iesita a doua oara din tara (si de tot de data asta ),fara experienta strainatatii si fara sa cunosc mentalitatea celor de afara … poate si aici e buba..
Acasa am locuit cu parintii mei pana la 20 si ceva de ani , apoi m-am casatorit, m-am mutat la casa noastra ,un apartament dat de parintii mei ca fiind pe viitor al meu.Viata intr-un cuplu tanar e uneori complicata si cautam solutii care poate nu intotdeauna dau rezultatele asteptate.In fine peste cinci ani de casatorie am divortat avand si un copil de trei ani am decis sa ne continuam viata doar noi doi .. eu si baietelul meu.

Dupa alti cinci ani de incercare de a nu fi singura.. prin verisoara mea am cunoscut un tip din Belgia , divortat si el , cu doi copii ..Ne-a vizitat acasa de cateva ori , apoi am decis sa venim noi sa locuim la el deoarece eu aveam de pierdut mai putin ca el ,servici bun nu aveam si copilul il luam cu mine, asta nu se discuta pe cand el avea copiii la sotie si servici bun.Ajunsa aici incepe balul…

Nu pierd timp povestind de adaptare… din toate punctele de vedere inclusiv cu el …trecem de asta si ajungem in perioada cand deja incep sa vreau sa ma simt EU, stapana pe mine ,EU cu adevarat.

Cand am venit aici locuia in chirie, dupa un timp am decis sa cumpere casa unde locuiam pentru ca aceea chirie era egala cu o rata ..mi s-a parut un avantaj sa stim ca este casa Lui. De aici incep problemele.
Eu primind ceva bani de la parintii mei sa mai aranjam casa , era o casa veche dar locuibila, dar necesita si alte investitii am discutat cu el ca ceea ce cumpar vreau facturi pe numele meu el nu a fost prea fericit , de fiecare data cand trebuia sa cumparam ceva trebuia sa ii amintesc lucrul asta ,am inceput sa intru in panica , de ce nu stiu .. asta pentru ca el este propietar si eu investesc in casa lui , si asa am inceput sa cer facturi pe numele meu pana si la catelul ce l-am cumparat ..si eu l-am platit .

In perioada cumparaturilor pe numele meu , a inceput sa se poarte cam dominant , nu cu mine dar in general , mai ales cand copiii lui erau aici cu noi ma facea sa ma simt prost … sa ma simt nesigura, spunea EU SUNT SEFUL AICI …nu stiu ce a vrut sa spuna, sau poate eu aducand un plus casei si pe numele meu , simte ca pierde controlul ….la ce? Pe mine acele facturi m-au ajutat sa ma simt mai sigura…pe mine. Si el a simtit asta , si cred ca a inteles ca ma simt deja stapanul casei .Dar ideea este sa am si eu ceva ce imi apartine, nu de la el sustrase ci din banii familiei mele ….De aici a pornit totul in mine, in capul meu..la modul ca el gandeste EU SUNT SEFUL , si eu vreau sa ma leg de ceva sa ma simt sigura si acasa.. si acum traiesc dupa cinci ani cu senzatia ca nu este casa mea..nu mi-am gasit locul.
Eu in Romania , aveam casa mea, de cand m-am nascut am avut siguranta locului meu aici nimic, e ca si cum sunt cu bagajele in spate mereu …I-am spus daca voi baga bani in casa lui vreau dovezi ca acei bani sunt si din partea mea, vreau sa simt ca apartin undeva .

El a raspuns ca da nu o sa fie nici o problema , dar in schimb in momentul cand cumpar ceva deja din prima trece numele lui, eu trebuie sa ii spun de fata cu casiera “, hey , am stabilit ceva ,nu?” si prin lucruri de genul asta imi clatina mie stabilitatea ….pe care incerc din toate puterile sa o construiesc…cam asta este in mare..inca nu pot sa simt “acasa ” si doare atat de mult.

Acum astept pareri , opinii , sfaturi si metode cum sa fac sa imi gasesc locul .Pentru ca eu inteleg prin “simtul proprietatii” = stabilitate,echilibrul si relaxare.multumesc mult ..Miha .”

September is gone!

9 luni! au trecut pe nerasuflate, parca ieri ma bucuram de fulgii de nea ce mi se topeau pe nasuc si azi zic septembrie e gata. 9 luni! What? 9 luni!

Parca ieri citeam toate horoscoapele si previziunile pentru 2011 si in curand o sa trebuiasca sa fac bilantul. As putea face unul chiar si acum dupa 9 luni si sa zic ca desi stelele si planetele erau aliniate pe plan sentimental la inceputul anului si imi dadeau sperante nimic nu s-a concretizat. In 2012 nu o sa mai citesc nici un horoscop ca oricum nu se intampla ce scrie acolo.

Hai sa nu fiu asa de rea si sa intreb: cineva din zodia fecioarei si-a gasit jumatatea anul asta? sau s-a indragostit? Eu sunt exceptia?

Probabil toate astea sunt facute pentru manipularea nostra, pentru a ne da sperante, a ne tine pe linia de plutire, a ne face curiosi de ceea ce ne rezerva anul respectiv ca in realitate nimic nu e asa. Trebuie sa traiasca si ei din ceva, ne vand iluzii. E jobul lor. Frustrarea e doar a mea! Restul bilantului la final de an.

A fost cel mai frumos septembrie din ultimii ani, cu mult soare, caldura, placut, plin de bunatati. Abia astept sa vad padurea cum arata, cate culori are, cu ce haina s-a imbracat. Abia astept sa mananc fructe direct din pomi: prune, mere, pere, nuci si struguri din vie. La tara toamna e raiul fructelor si al bunatatilor. Mirosul toamnei e fermecator.

Desi mereu am sustinut ca iubesc vara sa stiti ca defapt iubesc toate anotimpurile: toamna pentru culorile si bunatatile ei, iarna pentru fulgii de nea, primavara pentru mirosul proaspat si renasterea naturii si vara pentru diminetile racoroase si soarele arzator.

Imi doresc sa tina vremea buna cu noi, frigul sa vina cat mai tarziu posibil sa ne putem bucura de timpul frumos, de bunatati, de soarele caldut si de tot ce  e frumos.

O toamna nemipomenit de frumoasa si un weekend minunat!

september is gone….


Unii spun…!

unii  spun ca sunt  pretentioasa. altii  spun ca n-am avut noroc. unii  spun ce e al tau e pus de’o parte. altii spun ca lucrurile bune se obtin greu. unii  spun ca timpul meu inca n-a venit. altii  spun ca visez la un print, iar printii si printesele sunt doar in povesti. unii  spun ca niciodata nu e prea tarziu. altii  spun ca trebuie sa lupt pentru ceea ce-mi doresc. unii  spun ca fiecare are jumatatea lui. altii  spun ca nimeni nu scapa. unii  spun ca prea m-am obisnuit asa. altii  spun – cum poti trai asa? unii spun ca speranta moare ultima. altii  intreaba ce astepti? unii vor doar binele. altii sunt invidiosi. unii  sustin. altii  stigmatizeaza. unii se bucura pentru reusitele mele. altii nu m-au sustinut niciodata. unii profita. altii ma ignora. unii vor. altii m-au uitat. unii imi sunt prieteni. altii nu-mi vor fi niciodata. unii inceraca sa suplineasca. altii nu ma lasa sa plang. unii au vrut ce am avut eu. altii trec cu vederea. unii ma ocolesc. altii nici nu ma intalnesc. unii cred ca am probleme grave. altii se mira ca am atatea calitati. unii nu cred. altii cred in destin. unii ma judeca. altii ma iau asa cum sunt. unii vad si sufletul. altii vad doar carcasa. unii sufera. altii se bucura. unii nu ma lasa sa vorbesc. altii incearca sa alfe prea multe. unii imi cunosc parfumul. altii nu au simtit respiratia mea niciodata. unii cred ca n-as putea. altii fug cat colo. unii se bucura cand sunt trista. altii s-au saturat sa ma tot sustina. unii spun sa ma focusez pe lucruri mici. altii sa nu mai astept. unii spun sa-mi construiesc o cariera. altii spun sa iau o pauza. unii imi dau idei. altii imi fura idealuri.

iar eu?… eu spun ca nu toate se intampla. nu toti putem fi talentati. nu toti schiem. nu toti inotam. nu toti suntem destepti. nu toti avem casa dorita. nu putem fi toti la fel.

nu e de’ajuns sa-ti doresti. nu e de’ajuns sa lupti.

unele lucruri nu se intampla niciodata.

trebuie gasit un echilibru, trebuie sa gasesti inlocuitori la ceea ce nu poti avea. trebuie doar sa accepti si sa fi acceptat.

unii spun…..altii au spus…..eu o sa tac!