Arhive pe etichete: greseli

Strans cu usa!

Imi amintesc ca in facultate, in sesiune, chiar daca aveam la dispozitie 7 zile de invatat pana la examen tot o lalaiam si pana la urma invatam in ultimele 3 zile si ingrasam porcul in ajun. In prima zi abia citeam 1-2 cursuri si orice era atractiv doar invatatul nu. Parca atunci aveai cel mai mare chef de gatit, de facut curat, de urmarit emisiuni care nu le-ai urmari dealtfel. Stresul examenului si timpul limita scotea din noi forte nebanuite, energie si chef de invatat in seara dinaintea examenului. Parca strans cu usa functionam perfect.

La job e oarecum la fel, daca ai un timp limita pana cand trebuie sa finalizezi un proiect, o tot lungesti si tot parca pe ultima suta de metri iti vine inspiratia, gasesti forta si resursele necesare sa dai ce ai mai bun din tine. Te gandesti ca asa functionezi tu.

Dar atunci cand sefii iti paseaza multe sarcini, ai multe proiecte, si toata lumea trage de tine ajungi sa te epuizezi si stressul si timpul limita alocat predarii unui proiect nu reusesc sa scoata din tine ideile cele mai bune, nu te ajuta sa-ti depasesti limitele ci mai mult ajungi sa faci greseli, sa nu te poti aduna, sa te afunzi tot mai tare in mol si sa nu mai vezi luminita de la capatul tunelului.

Credeti ca sefii atunci cand iti paseaza multe sarcini vor sa te ajuta sa-ti depasesti limitele? sa vada cat rezisti la stress? vor sa dai ce ai mai bun din tine? sau nu le pasa de tine, ei vor rezultate ca doar de aia te platesc?

Te cert s’apoi imi pare rau!

Pe parcursul zilei rar se intampla sa nu ma confrunt cu probleme la munca sau acasa, probleme care ma irita, ma fac sa vorbesc pe un ton apasat, sa raspund rautacios, sa repezesc pe unu’ altu’ sau chiar sa bolborosesc ceva. Nu pot zice ca sunt certuri desi si asta se intampla atunci cand cineva ma face sa-mi pierd rabdarea, nu intelege anumite lucruri, da vina pe mine pentru lucruri de care nu sunt responsabila si atunci clar spun ce am de spus. De regula nu urlu, nu strig, nu injur, dar folosesc un ton mai apasat, si din atitudinea si vorbele spuse iti poti da seama ca sunt serioasa si te cert. (vorba aceea „te fac din vorbe”)

Pe moment e eliberatoare aceasta aruncare de vorbe, simti doar ca iti sustii punctul de vedere nu ca jignesti pe cineva.

Dupa ce se consuma momentul de cearta incep sa analizez mai bine situatia si imi fac autocritica, ca de multe ori sunt prea rea, as putea sa raspund frumos, sa nu fiu uricioasa, sa nu te repezesc, sa tratez situatia ca atare, sa nu las sa ma afecteze problemele de servici, sa am o atitudine mai buna, sa fiu mai rabdatoare si iertatoare. Vad partea buna si asa ajung sa-mi para rau.

 E greu sa nu te evervezi, sa fii calm, rabdator, iertator dar sincer as vrea sa ma schimb, as vrea sa-mi schimb atitudinea.

Am observat ca la capitolul rabdare stau foarte prost, cand imi doresc ceva nu prea am rabdare, vreau in acel moment si asta nu e tocmai bine.

Sa fii bun e mult mai greu decat sa fii rau!

Dupa o cearta cu cineva ajungi sa-ti para rau pentru cuvintele spuse? Daca ai dreptate  e normal sa-ti sustii punctul de vedere chiar daca asta inseamna sa jignesti pe cineva?

Guilty!

Acum cativa ani cand am facut scoala de sofer, la a doua sedinta de conducere, am facut multe greseli, iar instructorul mi-a spus ca daca continui tot asa mai bine sa renunt la scoala ca nu-i de mine condusul. Am fost foarte suparata si m-au afectat mult vorbele lui.  In momentul in care am intrat in casa m-am apucat de plans si am zis ” bine ca toti manelistii si analfabetii conduc si eu nu sunt in stare”. Apoi m-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca daca stii sa scri sau sa canti nu inseamna ca o sa stii si sa conduci sau invers. Nu au leagatura una cu cealalta. Fiecare se pricepe la ceva, unii stiu canta, altii dansa, altii scrie, altii sofa, etc.

Dar eu ce stiu sa fac cel mai bine? Nu cred ca exista asa ceva la mine. Chiar si in munca de zi de zi fac mici greseli. Cele mai multe din neatentie. Stiu! Nimeni si nimic nu-i perfect si toti avem dreptul sa gresim.

Totusi, atunci cand gresesc ceva, si mi se atrage atentia nu ma supar dar situatia respectiva imi creeaza o stare de disconfort. De ce acest disconfort? Sunt suparata pe mine ca nu fac lucrurile mai bine, ca am gresit, pentru ca stiu ca pot mai mult, ca pot face ceva cu mai multa atentie, si pot evita anumite neplaceri.

Nu sunt o persoana care sa nu recunoasca atunci cand face greseli, dimpotriva imi asum orice greseala si ma bucur atunci cand cineva ma trage de maneca si-mi spune, din greseli invata omul si greselile ma ambitioneaza sa fac lucrurile mult mai bine.

Titlul articolului anterior a fost scris gresit” sti si la ce te ajuta ca sti?”, corect este ” stii si la ce te ajuta ca stii?”. Multumesc Dragos ca mi-ai atras atentia si mi-ai explicat ce si cum. Stiu ca fac greseli gramaticale si ca nu scriu , nici nu vorbesc corect romaneste asa ca aveti tot dreptul sa ma trageti de maneca.