Eticheta!

Fiecare produs cumparat are o eticheta, eticheta care contine informatii pretioase pe care de multe ori le ignoram. Uneori, cand sunt intr-un magazin si vreau sa cumpar un produs ma uit pe eticheta si cand vad cati aditivi are il las pe raft. Alteori nu citesc eticheta, pur si simplu il iau daca mi-e pofta de el si ignor total informatiile. Imi asum orice risc. 

Intr-o zi cand am mers dupa paine la magazinul din coltul strazii am vazut pe raft niste drajeuri galbene care mi-am amintit de drajeurile din copilarie cu gust de citrice. N-am citit eticheta, le-am platit si am ajuns cu ele acasa. Pofta, pofta! am mancat cateva dar am fost total dezamagita ca nu semanau cu ceea ce ma asteptam eu defapt. Sotul mai inspirat a citit eticheta si pe eticheta era o atentionare cum ca afecteaza intelectul copiilor. Deci erau periculoase, aditivii continuti iti afectau memoria si intelectul. Problema e ca se comercializeaza in continuare, ca papa copiii dar si adultii, ne asumam noi consumatorii tot riscul, producatorul doar avertizeaza dar alte masuri nu e interesat sa le ia.

Etichetele hainelor in general ma deranjeaza si de cele mai multe ori le iau jos, in special la cele care vin in contact direct cu pielea mea. Si cum nu mai au eticheta cand trebuie puse la spalat nu mai am ce citi, asa ca le pun cum cred de cuviinta.Cele delicate le spal la 40 de grade desi microbii nu se distrug la aceasta temperatura dar ma mai salveaza fierul de calcat care e fierbinte si distruge microbii, oricum nu pot spune ca sunt foarte sensibila de felul meu. Evident sunt materiale care nu le suporta pielea mea si atunci le evit dar in general daca aleg bumbac simplu sau cu elastan nu am probleme.

In sezonul asta de reduceri mi-am luat si eu o bluzita  dar fara sa citesc ce material este. Am platit-o  si zilele trecute am gasit-o intr-o punga si am pus-o la spalat. Am taiat eticheta dar nu m-am uitat deloc ce scrie. Cand sa o intind la uscat, surpriza, era in miniatura, eu o luasem sa fie buna peste colanti si acum este cu vedere la buric. Am spalat-o eu la 40 grade dar degeaba ca materialul continea poliester si trebuia sa o curat chimic. Din pacate nici de sters praful nu-i buna acum.

Poate intr-o zi o sa invat sa iau etichetele in serios, sa citesc inainte sa cumpar, sa respect instructiunile, sa nu ma ghidez dupa pofta si feeling.

Voi luati etichetele in serios?

La mana a doua!

Dupa revolutie la scoala au sosit ajutoare din Germania. S-a impartit cate un sac la fiecare familie din sat. Ce era in sac? Unii au fost norocosi si au gasit haine bune, accesorii, si multe alte lucruri folositoare. Altii, adica eu nu am fost asa norocoasa pentru ca in sacul care l-am primit erau multe lucruri de bebe, o rochie de mireasa si o bluza galbena. Am rugat-o pe mama sa-mi spele bluza galbena ca vreau sa o port pentru ca eram dezamagita ca nu am primit lucruri pe care sa le pot folosi.

Degeaba a spalat mama bluza ca mirosul acela specific de dezinfectant nu a iesit si cand am luat bluza pe mine instant mi-a fost rau si m-a durut capul, intoleranta la anumite mirosuri, v-am mai spus eu ca am mirosul extrem de fin.

Mi-a cumparat mama alta bluza ca sa compenseze dezamagirea si m-a lamurit ca am destule lucruri frumoase, nu trebuie sa-mi para rau ca nu pot purta lucruri folosite.

Mai tarziu am mai incercat sa intru si eu in magazine second-hand si sa caut lucruri frumoase ca auzeam si vedeam in jurul meu ca multa lume se imbraca de la second.

Niciodata nu am avut rabdare sa caut, sa rascolesc ca sa gasesc lucruri noi, sau foarte putin uzate. Mi-am luat vreo doua genti dar asa din intamplare, dar haine nu. E o mafie si acolo, hainele bune se dau pe sub mana sau au preturi de mall.

Anul trecut am intrat iarasi intr-un second si am vazut o camasuta foarte draguta, ii lipsea cureaua dar in rest arata foarte bine. Am probat-o si mi-a venit bine asa ca am luat-o.

Acasa am spalat-o din mai multe ape, apoi am pus-o in masina de spalat, am curata-o si imbalsamat-o ca urasc mirosul dezinfectantului.

Intr-o zi am vrut sa o port si am inceput sa o calc, cand am ajuns in zona su’bratului am lesinat instant de mirosul de transpiratie care se imprimase in material si la caldura fierului de calcat se emana si-mi strafulgera mie simtirile. Nici ca si carpa de sters praful nu am putut sa o folosesc ca mi-a ramas mirosul impregnat in memorie si asta a fost.

Sincer prefer sa-mi cumpar haine de la chineji decat secod-hand chiar daca calitatea nu e cea mai buna, stiu ca e noua o port de 2-3 ori si asta e. Si in plus uneori mi se par preturile destul de mari pentru second-hand.

In ultima perioada am vanat reducerile de prin malluri si mereu mi-am gasit haine ok la preturi ok.

Voi ce experiente ati avut cu hainele cumparate din magazinele second-hand? Obisnuiti sa frecventati aceste magazine? Aveti noroc sa gasiti si cumparati haine de calitate la preturi bune?

Suprapret!

Ati cumparat vreodata ceva la suprapret? Cu siguranta, si toate acestea dintr-un impuls de moment.

Asa mi s-a intamplat si mie acu cateva zile cand am fost la Targul Cadourilor care se organizeaza anual la Expo Transilvania, clujenii stiu. Targul cam slabut asta daca nu iti doresti o haina de blana, un palton, sau o caciula imblanita si multi ciorapi, caci altceva nu prea am vazut. Lumea se imbraca de la mall nu de la producatori.

La plecare, la iesire din cladire erau amplasate niste tarabe care promovau produse facute in casa: turte, ciocolata de casa si alte home made-uri. Mi s-a facut si mie pofta de un baton de ciocolata facuta in casa. Si am cerut si eu unul cu stafide si alune pe care am platit 5 lei. O sa ziceti ca 5 lei e o nimica toata, la fel zic si eu atunci cand ma gandesc ce devalorizati sunt banii dar sa platesti 5 lei pe 80 grame de ciocolata dulce dulce, cu ingrediente de calitate indoielnica, care nu avea nici macar urme de stafide sau alune mi se pare totusi cam deplasat, dar vorba aia ” nu deschizi ochii, deschizi punga”.

Daca aveam capul pe umeri de banii astia as fi mancat o ciocolata cu lapte din alpi nicidecum un baton de casa inghetat.

Cum sa-ti spun?

De ce ne plac atat de mult hainele? pantofii? accesorile?

V-ati gandit vreodata la asta? Aveti un raspuns? Ce au special articiolele vestimentare de ne atrag asa de mult?

In orice oras cele mai multe magazine sunt de haine, chiar si in hypermarketuri gasim haine. Unele au articole vestimentare de calitate mai buna altele mai slaba, preturile depind de branduri, de locatie, de calitate. (Vreau sa cred ca platesc si calitatea nu doar eticheta, care oricum o scot pentru ca ma deranjeaza.)

In orice magazin as intra tot gasesc ceva sa-mi placa, noroc ca nu le cumpar pe toate, ca nu tot ce-mi place mi-e de folos.

Pe langa facturi de utilitati si mancare cheltui bani pe haine, imi place sa-mi cumpar haine, daca as avea multi bani o parte i-as investi in haine,  am observat ca mai degraba cumpar o bluza decat sa adun bani pentru o calatorie. Pun asta pe primul loc la cheltuit bani.

Sunt si persoane care nu se dau in vant dupa haine, isi cumpara si ele, dar nu se lasa impresionati de aceasta industrie, nu le pasa ce poarta,se focuseaza pe altceva.

Eu insa sunt o victima, mereu imi face cu ochiul ceva frumos, noroc ca sunt temperata si analizez bine inainte sa investesc ca altfel cardul meu ar fi mereu gol si dulapul plin.

Imi face mare placere sa cumpar haine, mi-s dragi o perioada, apoi dragostea asta se transfera unui alt obiect, incerc sa nu ma atasez foarte tare de ele, si in fiecare sezon sa sortez ce nu mai port si sa le daruiesc. Nu suport sa vad dulapurile ticsite de haine care nu le mai folosesc, daca nu le-am purtat sezonul trecut sigur nu o sa le port in sezonul urmator. Doamne fereste de o saracie sau un necaz cand as fi nevoita, dar altfel incerc sa-i bucur si pe altii, daca eu nu le mai port.

Am tinut uneori si eu haine care imi veneau candva si acum nu mai imi vin, ca poate slabesc, ei sa stiti ca nu-i asa, niciodata nu mai esti cum ai fost odata. Cum sa mai am 50 kg? as fi anorexica :))))

Sa nu credeti ca nu am si acum lucruri care nu le folosesc dar ma gandesc ca poate o sa le folosesc, niciodata nu pot sorta asa la sange, dar totusi incerc ca in fiecare sezon sa mai renunt la ceva si sa nu ajung sufocata.

Hainele sunt placerea nevionovata a femeilor? Suntem genetic structurate?

Dilema existentiala!

Eu cu ce ma imbrac maine?

…in fiecare seara aceeasi dilema, aceeasi intrebare, acelasi stat in fata dulapului cu ochii benoclati printre haine, aceleasi probe ca sa vada daca pot purta anumite combinatii……nu mai pot!

Cum rezolv dilema?

Harnicutza!

Harnicutza este masina mea de spalat rufe. Tare drag mi de ea ca stie sa faca lucrururile sa straluceasca si sa miroase foarte bine.

Am achizitionat-o in 2005, in decembrie, si am botez-o Harnicutza. Prima data cand am vazut-o pusa in functiune am avut mari emotii, stateam cu cartea de instructiuni in mana, ca o moasa care moseste un bebelus, si studiam ce functii are, ce butoane clipocesc, ce reprezinta fiecare desen de pe ea.

Ne-am imprietenit foarte repede si a devenit un ajutor de nadejde in gospodarie. Eu imi fac treaba ea isi face treaba, ma striga sa o descarc atunci cand termina programul.

Foarte rar spal haine cu mana, doar atunci cand e un material delicat sau ceva din care iese culoarea, nu vreau sa-mi colorez toate hainele, desi clar mi s-a intamplat de cateva ori, chiar daca am testat materialul inainte tot am avut surpriza sa constat la final ca unele lucruri si-au schimbat brusc culoarea.

Ma gandesc de multe ori ce m-as face  daca n-as avea-o? cum spalam mai demult rufe cu vechea masina Albalux si ce dezastru era peste tot in casa in ziua in care spalam haine.

Eu sunt cea mai fericita cand se inventeaza lucruri care-ti usureaza munca cand tehnologia face progrese.

Ce nume poarta obiectelelor care va ajuta in viata de zi de zi sau in gospodarie? (obiecte: calculator, laptop, autoturism, masina de spalat, frigider, fax, autobuz etc)

Haina il face pe om!?!

…sa fie adevarat? sa nu fie adevarat? mai e de actualitate acest proverb?

Subiectul mi-a venit in minte in aceasta seara cand cautam printre hainele din dulap o tinuta corespunzatoare pentru ziua de maine. De obicei imi aleg hainele care sa le imbrac dimineata, desi trebuie sa calc, de multe ori, tot nu ma pot obisnui sa-mi aleg tinuta seara. Unul din motive este ca nu stiu cum ma trezesc, ce stare am si ce vreme este afara. Alt motiv ar fi lenea care de multe ori e doamna.

Azi a fost o exceptie pentru ca maine avem vizita de la sefie, oameni impunatori prin tinuta sau in tinuta.

Sunt convinsa ca tinuta noastra, haina care o imbracam spune multe despre personalitatea fiecaruia. Hainele spun multe despre noi, tinuta ne prezinta chiar inainte sa apucam noi sa rostim cuvinte. Cu siguranta o femeie eleganta va defavoriza o femeie cu o tinuta banala chiar daca cea din urma este mult mai desteapta si mai inteligenta.

Dilema ar fi: hainele ne dau noua personalitatea sau noi dam viata hainelor?

Cum dam viata hainelor? Pai…vezi o pereche de pantaloni care pe umeras par a fi  ceva banal, n-au viata, e doar o bucata de material frumos croita dar care nu exceleaza prin nimic. In momentul in care-i imbracam formele noastre ii fac sa fie frumosi, corpul nostru pune croiala in evidenta, le da viata.

O femeie sigur observa aceste aspecte, un barbat cred ca vede dincolo de material, isi lasa imaginatia sa o ia razna. La fel si cu o pereche de pantofi care stau cuminti pe un raft, nu intotdeauna sunt comozi si atragatori, dar picioarele noastre o sa-i faca mult mai frumosi, o sa le dea viata. Gambele noastre o sa le scoata in evidenta lungimea tocului iar degetele o sa le dea forma rotunda.

Hainele ne dau noua personalitatea? spun cine suntem?

Nu intotdeauna. Daca vezi pe strada o femeie/un barbat imbracat elegant asta spune despre el ca este o persoana care se respecta si care e respectata. Te gandesti ca sigur are un job de conducere, ca e persoana care stie sa se impuna, care coordoneaza ceva.

In momentul in care vezi pe cineva cu o tinuta banala nu te gandesti ca poate si acel om coordoneaza viata cuiva, ca se impune altfel, nu prin tinuta. Aproape ca trece neobservat pe langa tine, nu-ti transmite mare lucru.

Intotdeauna tinuta, culoriile intense vor atrage priviri, vor vorbi inaintea noastra, ne vor pune o eticheta, va impune respect, va incerca sa spuna totul despre noi. Mai mult decat atat o tinuta impunatoare ne va da mai mult curaj si mai multa incredere in proprile forte. Si fericire. Femeile se bucura foarte mult de lucrurile marunte, o pereche de chiloti noi te fac sa te simti mai bine, mai sexi, mai increzatoare, nu vorbesc de pantofi sau genti care pot fi orgasmice.

Unele joburi impun tinuta altele nu impun, lasa pe fiecare sa-si exprime propria personalitea. Oricum munca atunci cand suntem constiinciosi o sa ne-o facem cu sarguinta, nu o sa stim lucra mai bine daca avem tinuta office. Ceea ce face tinuta e respectul. Cum ar fi ca un profesor sa aiba blugi taiati si tricouri mulate? Ar mai putea sa se impuna,?ar mai primi respect?…sau un doctor sa fie imbracat ca un rocker, am mai avea incredere in el?

Cred ca subiectul ales paote fi intors pe multe parti de aceea va invit sa va exprimati parerea „haina il face pe om!?!”

Hainutza noua!

Blogul in seara asta a primit cadou de Mos o haina nou-noutza. A fost cam greu sa aleg, pentru ca e cam pretentios la haine. I place mult movul, iar creatorii sunt cam clasici, dar……o sa pun eu asa cate-o pata de culoare si o sa impac pe toata lumea, adica pe mine 🙂

O saptamana minunata!

kip in taci!