Arhive pe etichete: injuraturi

Te cert s’apoi imi pare rau!

Pe parcursul zilei rar se intampla sa nu ma confrunt cu probleme la munca sau acasa, probleme care ma irita, ma fac sa vorbesc pe un ton apasat, sa raspund rautacios, sa repezesc pe unu’ altu’ sau chiar sa bolborosesc ceva. Nu pot zice ca sunt certuri desi si asta se intampla atunci cand cineva ma face sa-mi pierd rabdarea, nu intelege anumite lucruri, da vina pe mine pentru lucruri de care nu sunt responsabila si atunci clar spun ce am de spus. De regula nu urlu, nu strig, nu injur, dar folosesc un ton mai apasat, si din atitudinea si vorbele spuse iti poti da seama ca sunt serioasa si te cert. (vorba aceea „te fac din vorbe”)

Pe moment e eliberatoare aceasta aruncare de vorbe, simti doar ca iti sustii punctul de vedere nu ca jignesti pe cineva.

Dupa ce se consuma momentul de cearta incep sa analizez mai bine situatia si imi fac autocritica, ca de multe ori sunt prea rea, as putea sa raspund frumos, sa nu fiu uricioasa, sa nu te repezesc, sa tratez situatia ca atare, sa nu las sa ma afecteze problemele de servici, sa am o atitudine mai buna, sa fiu mai rabdatoare si iertatoare. Vad partea buna si asa ajung sa-mi para rau.

 E greu sa nu te evervezi, sa fii calm, rabdator, iertator dar sincer as vrea sa ma schimb, as vrea sa-mi schimb atitudinea.

Am observat ca la capitolul rabdare stau foarte prost, cand imi doresc ceva nu prea am rabdare, vreau in acel moment si asta nu e tocmai bine.

Sa fii bun e mult mai greu decat sa fii rau!

Dupa o cearta cu cineva ajungi sa-ti para rau pentru cuvintele spuse? Daca ai dreptate  e normal sa-ti sustii punctul de vedere chiar daca asta inseamna sa jignesti pe cineva?

Cluju’ petrece!

Dupa zilele Clujului care au durat, ca la bogati, o saptamana si TIFF 2011 Cluju’ si clujenii iarasi sarbatoresc Ursus Evolution. O sa ziceti ca dintr-un chef in altul  o tinem! chiar asa, eu as zice dintr-o betie in alta.

Ieri a fost o zi mohorata cu nori si ploaie dar spre surprinderea mea aseara s-a inseninat si am iesit la centru sa sarbatorim. Daca-i chef, chef sa fie!

Piata Unirii era plina de fanii care-si ascultau favoritii cantand. Cand am ajuns eu acolo canta „Cargo”. Era atmosfera frumoasa, rockerii se dezlantuiau, cantau si faceau valuri.

Stiti melodia de la Cargo „nu mai am tigari”? sa stiti ca lumea avea tigari, atatia oamenii adunati intr-un loc care sa fumeze atata n-am vazut. 99% dintre cei adunati acolo erau sub 18 ani, poate exagerez putin dar sa stiti ca erau multi adolescenti cu berea si tigara la purtator.

Petrecerea a continuat cu „Parazitii”. Acolo atmosfera, toata lumea stia versurile, mai putin eu, si cantau alaturi de ei. Nu cred ca stiau atatea poezii cate versuri de la Parazitii stiau. Nu ca ar fi grele, dar totusi.

” avea pielea ca rivanolul ” – atata am retinut si eu pe langa injuraturi care oricum le stiam.

Seara s-a incheiat cu „Zdob si Zdub” cand lumea a incins o hora pe cinste, au jucat si au cantat pana n-au mai putut. N-am mai putut eu de atata fum, alcool si imbranceli pentru ca cei de „am doar 18 ani” abia se incalzisera, se distrau foarte bine.

Probabil petrecerea  a tinut pana in zori, pe strazi, in baruri si cluburi.

De-ale tineretii valuri!

Injuraturi si prostioare!

Astazi la job mi-a incoltit ideea de a scrie despre injuraturi.

Oricat de superiori ne-am crede si oricate studii am avea sau oricat am tine la moralitatea noastra atunci cand suntem suparati sau nervosi tot mai scapam cate-o floricica numita injuratura sau daca nu o spunem cu voce tare tot o spunem in mintea noastra.

Am citit candva un studiu care spunea ca injuraturile ne ajuta sa ne eliberam de stress, si ca e un lucru bun daca tragem o injuratura, ne linistim si apoi putem devi calmi. E mult mai rau sa stocam tot stresul si toata nervozitatea in noi pentru ca la un moment dat o sa ajungem  o bomba cu ceas care ticaie si care atunci cand explodeaza face ravagii, ne raneste atat pe noi cat si pe cei din jurul nostru.

Dar sa trecem peste teorii si sa va spun parerea mea legata de acest aspect.

Nu-mi place sa aud un barbat ca injura, ca tot al treilea cuvant e obiectul lui cel mai de’pret. Cu atat mai mult nu-mi place sa aud o femeie injurand, bagand si scotand tot felul de chestii care de care mai pretuite.

Ma rog daca chiar ai un motiv anume, cineva te-a enervat intr-o secunda asa de tare si asta e cea mai simpla solutie atunci da trage o injuratura si mergi mai departe.

Totusi am observat o chestie, sunt anumite persoane care au o vorba asa de dulce, un glas asa de melodios, persoane care atunci cand vorbesc iti face placere sa le asculti, a caror voce e foarte melodioasa si  linistitoare. Aceste persoane cand vorbesc vulgar sau chiar injura te fac sa zambesti, defapt la ele vulgaritatea si injuratura suna doar a ironie nicidecum a injuratura si a injosire. E ca si cum ti-ar face un compliment cand scot cate-o injuratura mica. Mi se par nostime si chiar li se potriveste sa vorbeasca asa.

Cei care au o voce pitigaiata sau ragusita in momentul in care iti zice ceva urat simti ca te strapung, simti rautatea cu care au fost aruncate acele vorbe grele, simti jignirea si injosirea.

Si eu injur din cand in cand dar nu injuraturi grele, asa cate-o prostioara mai zic, vorba cuiva „cate-o buruiana” dar incerc sa nu-mi fac un obicei din asta si sa ma controlez pentru ca altfel nu as fi al fel de minunata cum sunt. 🙂

Astept si parerea voastra!