Arhive pe etichete: inocenta

De ce nu simti?

Trebuie sa simti frig ca sa cauti caldura, trebuie sa simti caldura ca sa te asezi la umbra, trebuie sa simti sete ca sa bei apa, trebuie sa simti foame ca sa mananci, trebuie sa simti ura ca sa poti uri, trebuie sa simti tristete ca sa plangi, trebuie sa simti iubire ca sa poti iubi….

Multa lume se plange ca nu mai simte sarbatorile la fel cum le simtea odata si isi fac foarte multe probleme din aceasta cauza, se simt tristi. Eu zic ca acest lucru este perfect normal.

Craciun si Revelion anii’ 80

– bradul se impodobea cu vata, cu globuri homemade din cartoane si stanioluri, iar bomboianele erau din zahar pastrate de la an la an

– pene de curent, stat la lumina lumanarii

– cadouri modeste, de suflet

– la sate era mult tineret care umbla toata noaptea din casa in casa ca sa vesteasca Nasterea Domnului

– prajituri se faceau in casa si doar de sarbatorile mari pentru ca era greu sa gasesti un unt, o ciocolata, o nunca de cocos etc

– se manca in seara de Craciun o portocala si se lasa coaja langa o sursa de caldura ca sa miroase frumos in casa

– beneficiam de cateva ore de program la televizor si vizionam si noi un film

– lumea se aduna impreuna, stateau la o cafea si aia greu procurata, discutau pe teme culturale, isi expuneau reusitele si visau impreuna la un viitor mai bun

– haine noi de doua ori pe an

– mergeau la Biserica, salutau cunoscutii si se invitau la colindat unii pe altii

– revelionul se facea de cele mai multe ori in sufragerie, alaturi de prieteni si programul de la TV, si nu uitati era doar o singura televiziune si radeam de glumitele si scenetele expuse un an intreg.

– Abia asteptam noaptea de anul nou si refuzam sa adormim ca sa nu pierdem programul de la tv

– nu erau multe restaurante, nu oricine isi putea permite un astfel de revelion

Craciun si Revelion anii ‘2000

– brad de plastic, nu se mai pun bomboane in pom, betele de toate cloriile, globuri pe alese, podoabe de tot felul ca iti iau ochii

– multa lumina, orase tot mai frumos impodobite fara pene de curent

– cadouri multe, diverse, multi mosi, multa stralucire si grandomanie

– prajituri si mancare comandate de la firme specializate

– fructe de toate felurile si multe bunaciuni ne invadeaza camarile si frigiderele

– televiziuni multe, colinde putine, filme cu tema „Craciun”

– tineret putin la sate, colind mai putin

– fiecare isi face Craciunul in familie, cauta liniste si relaxare, vrea sa scape de harmalaie, de pus si strans masa

– butonat retele sociale, telefoane, trimis mesaje gasite in online

– haine noi de cate ori iti permite bugetul

– revelion in piata cu artificii si spectacolele artistilor, revelion de lux in locatii de vis, revelion acasa si dormit dupa un pahar de sampanie

– butonat tzashpe programe care nu-ti scot nici macar un zambet ci promoveaza nuditatea, prostia si sexul

– masa cu toate bunatatile de care deja esti satul de la Craciun

– mancat in mall mancare nesanatoasa de la branduri cunoscute

….. mai adaugati voi… dar ati prins ideea – lumea a evoluat, e totul schimbat, noi nu mai suntem copii, suntem adulti, nu ne mai entuziasmam de o portocala, nu ne mai bucuram ca odinioara de lucruri marunte, avem prea multe ca sa ne bucuram de putin. In plus invazia asta comerciala de multe ori ne sterge orice urma de entuziasm din suflet.

Cu toate acestea sunt sigura ca atunci cand ai copii traiesti emotiile copilariei alaturi de ei, te entuziasmezi cand vezi Craciunul prin ochii lor.

Cel mai frumos Craciun si cele mai frumoase sarbatori sunt vazute prin ochi de copil, nimic nu se compara cu sinceritatea, inocenta, entuziasmul, energia, iubirea care o emana aceste fiinte mici si parintii sigur pot confirma acest lucru.

Dar nu vreau sa ne intristam – desigur ca dragostea cu care suntem inconjurati, bucuria familiei atunci cand descopera cadourile, masa in familie, relaxarea si alte lucruri marunte compenseaza oarecum si ne face sa simtim sarbatorile chiar daca nu la cea mai inalta cota.

Atunci cand ne multumim cu putin sigur primim mai mult!

Studentie, viata dulce!

Va mai amintiti prima zi de facultate? Festivitatea? Intalnirea cu Indrumatorul de an? Cunoasterea colegilor?

M-a cuprins putin melancolia cand am realizat ca azi e 1 octombrie si incepe studentimea un nou an. As mai vrea sa mai fiu si eu studenta pentru atmosfera si colegii, pentru respectul si increderea care am primit-o de la profesorii mei, pentru rasetele si amuzamentul de zi de zi, pentru inocenta si libertate, pentru sufletele zburdalnice ce le purtam, pentru acele zile fara nici o grija si pentru multe altele.

Nu stiu cum s-a intamplat dar eu nu am fost la festivitatea de deschiderea a anului universitar pentru ca eram in spital si doctorul n-a vrut nici in ruptul capului sa ma lase sa ma bucur si eu de acea zi, trebuia sa intretin atmosfera in salon, sa fie binedispuse doamnele, sa nu fie deprimate si sa nu le urce tensiunea. Eu eram cea mai tanara de acolo, cea mai energica si poate si cea mai sanatoasa, pentru ca asta au dovedit si analizele desi doctorul a fost cam sceptic la inceput dar pana la urma a cedat.

Prima zi de facultate pentru mine a fost a treia zi cand ma grabeam sa ajung dimineata la laboratorul de Chimie Anorganica. Dezorientata, cu o mapa in mana, uitandu-ma pe toate usile ce scrie, cautand laboratorul de chimie anorganica si in intarziere pe deasupra, cireasa de pe tort.

Noroc ca am dat peste indrumatoarea de an care si-a dat seama ca-s boboaca cand m-a vazut dezorientata si m-a introdus in sala. Cred ca am si rosit la obraz cand am intrat acolo ca si o adolescenta in prima zi de liceu. Apoi am inceput sa-mi cunosc colegii, sa legam prietenii, sa facem atmosfera sa para de vis chiar daca asistam uneori la cursuri plictisitoare si lipsite de sens.

Mi-a fost foarte draga facultatea, au fost cei mai frumosi ani din viata mea, daca n-ar fi stressul exemenelor si emotiile sigur as mai repeta aceasta etapa desi sunt sigura ca n-ar mai putea fi niciodata la fel.

Voi va mai amintiti prima de la facultate?

 

 

 

Ce iubesc? leapsa

Addicted mi-a pasat aceasta leapsa frumoasa ” Traiesc pentru a iubi!” pentru ca e plina de sentimente.  Chiar ma intrebam ” traiesc pentru a iubi? sau iubesc pentru a trai?”. Undeva e un punct de legatura si un sambure de adevar se regaseste in ambele afirmatii, traiesc pentru a iubi, pentru ca iubirea e suprema dar ma si hranesc cu ea, fara ea nici nu cred ca as putea suprevietui.

In afara de persoane dragi mai iubesc:

– ciocolata si dulciurile

– bebelusii

– apa fierbinte

– diminetiile de vara

– serile de vara

– florile

– caldura

– mancarea buna

– mirosurile fine

– sa plang la un film romantic

– sa rad si sa fac atmosfera de bunadispozitie

– rochiile vaporoase

– barbatii inalti

– tocurile

– cerul plin de stele

– muzica buna

– comediile romantice

– sa-i vad pe ceilalti fericiti

– Clujul

– locurile de suflet

– anii de studentie

– linistea

– ochii negrii

– inocenta copilariei

si….si….si multe altele 🙂

Cine si ce mai iubeste?

All inclusive!

Portretul robot al unui barbat ideal facut cu ajutorul unor actori si personalitati.

1. ELEGANTA SI PASIUNE

Richard Gere – mereu mi-a placut ca si barbat, eleganta,  pasiunea care o inspira, finetea ma fascineaza mereu la acest barbat, chiar si acum cand nu mai e asa de tanar.

2. UMOR SI HAZ

Sexy Pavel Bartos

Nu cred ca m-as plictisi cu un barbat ca si el, mereu e pus pe sotii, bancuri, si chiar si fata lui ii inspira buna dispozitie.

3. INOCENTA

Ochii albastri si privirea lui Hugh Grant meru mi-a inspirat inocenta,  are copilaria care vrei sa o vezi la un barbat.

4. IREZISTIBIL

Sexy si irezistibil – are acel ceva ce te atrage. Consider asemenea barbati capabili sa te invarta pe degete.

5. BOGATIE

Seicul Hamdan bin Mohammed bin Rashid Al Maktoum, printul de 28 de ani al Dubaiului mi-ar putea oferi o viata lipsita de griji, n-ar mai trebui sa castig la loto.

6. DANS

Razvan Mazilu – un dansator pe gustul meu, pasiunea si focul transmis prin dans ma fascineaza.

7. ARTA

Prin porii lui se emana pasiunea pentru frumos, fotografie, arta iar ceea e realizeaza e minunat.

8. NEBUNIE

David Bisbal – imi place nebunia lui traita intens prin muzica si dans.

10. BUCATAR

Sunt fascinata de Adi Hadean si ce bucatareste el. Mereu raman cu gura cascata si imi ploua in gura de pofta.

Va place portretul meu robot? Barbatul ideal – all inclusive. Daca il vedeti sa ma anuntati si pe mine 🙂

Se poate prelua si ca leapsa!

Un weekend minunat!

Intrebare intrebacioasa reload!

Am scris postul anterior pentru ca vroaim sa vad parerile voastre si sa am o baza pentru acest post.

Vin sarbatorile. Cati se bucura pentru asta?

Imi amintesc anul trecut ca pe toate blogurile lumea spunea ca nu mai e cum era Craciunul odata, ca vremurile s-au schimbat, nostalgia a disparut, bucuria care ne inunda odata sufletele parca s-a evaporat, parca nu ne mai recunostem. Ne intrebam de ce nu mai simtim ce simteam odata?

Imi amintesc ca eram mici si mama ne povestea despre bunica ca nu se bucura de Craciun, ca nu-l astepta, ca avea impresia ca „vine cu bota Craciunul”. Evident mama nu intelegea cum bunica nu se bucura, la fel cum nici eu nu intelegeam. Acum inteleg insa- bunica era vaduva cu 4 copii, nu stia biata cum sa se descurce sa le faca hainute noi, sa puna pe masa bucate alese , era imediat dupa razboi si saracia era mare si nevoile si mai mari. Cum putea sa se bucure ca vine Craciunul?

Cei mai fericiti sunt copiii. Niciodata nu o sa mai simtim in suflete emotia care o simteam cand eram copii. Poate doar atunci cand o sa avem noi copiii, cand ne bucuram prin ochii lor, cand vedem cu cata daruire ii scriu scrisori Mosului, cate emotii au cand deschid cadourile, cate ture fac prin casa pana pornesc la colindat.

Sarbatorile sunt pentru sufletele inocente, pentru cei impliniti sufleteste. Cei care sunt singuri, nu au un loc de munca, sunt bolnavi, sau au alte greutati nu asteapta sarbatorile, pentru ca de multe ori asta adanceste suferinta lor.

Chiar daca nu asteptam Craciunul el o sa vina si aduce cu el o magie, magie care vrand nevrand o sa ne cuprinda si sunt sigura ca si cei impliniti sufleteste si cei mai putin impliniti sufleteste o sa se bucure pentru cateva momente, o sa gaseasca motive care sa-i faca sa zambeasca, sa spere ca urmatorul Craciun o sa-i gaseasca mai fericiti.

Azi am fost la cumparaturi si vreau sa spun ca deja se simte febra sarbatorilor printre rafturi. Eu am cumparat o parte din cadouri mai ales ca am si sarbatoriti luna asta si nu vreau sa ma inghesui pe ultima suta de metri. Ma bucur ca pot sa fiu Mos Nicolae sau Craciun pentru copii, e cea mai mare bucurie a mea cand vine vorba de Craciun.

Zambetele lor sunt implinirea mea.

Voi il asteptati pe Mosu’?

 

Va mai amintiti?

La multi ani copilasul meu drag- Kidlilly!

La multi ani copilasilor!

Cine se mai simte copil? Pentru a afla asta va provoc sa scrieti despre un joc, o poezie, un cantec, o pozna, o carte, o jucarie, lucruri care inca le mai pastrati in suflet si v-au ramas dragi.

Jocul care mi-a marcat copilaria  a fost ‘de-a v-ati ascunselea” – jucam acest joc zile in sir si tot nu ne plictiseam.

Poezia – „Catelus cu parul cret fura rata din cotet/ Si se jura ca nu fura/ si l-am prins cu rata-n gura…” – cred ca-i prima poezie invatata, nu mai stiu exact.

Cantecul –

Pozna – poze v-am povesti si cu siguranta o sa va mai povestesc.

Carte – favorite au fost cartile cu povesti nemuritoare care le citeam si le reciteam. Prima carte copertata frumos colorata care am primit-o a fost „calutul cocosat”. O am si acum.

Jucarie – papusa, am fost moarta dupa papusi sincer si acum imi plac. Aradeanca era la mare cautare, vreo 5 papusi au fost salvate de-a lungul tranzitiei.

Sunt foarte multe lucruri de spus despre copilarie si despre frumusetea ei pentru ca o purtam mereu in suflete, motivele fiind inocenta, puritatea, faptul ca lucrurile erau mult mai simple si ni se parea ca toata lumea-i a noastra.

La multi ani Alexandra! azi face 4 ani 🙂

 

Nu mai e cum era!

Inainte de Craciun foarte multe persoane au afirmat faptul ca „Craciunul nu mai e cum era! ca nu pot intra in atmosfera de sarbatoare….ca nu mai simt ce simteau atunci cand erau copii….ca parca altfel era atunci”

Sunt total de acord cu aceste afirmatii. Sunt imediat in 2011, au trecut ceva ani peste noi. Cum poate sa fie la fel?

Analizand situatia si cautand niste explicatii mi-am dat seama ca „se intampla o singura data’n viata si cauti toata viata apoi ” se potriveste si aici.

Va dati seama atunci cand eram copii, cand eram inocenti, cand nu purtam atatea griji intr-un singur suflet, cand aveam o singura preocupare „sa ne bucuram” chiar ne bucuram.

De ce Craciunul a fost ceva special si nu mai este?

Banala portocala de acum atunci era o trufa, eu mancam portocale doar la Craciun si atunci poate una singura. O primeam cadou de la tata de la servici. Stiti cat o pretuiam? Nu o desfaceam decat in ziua de Craciun, si miroseam coaja de portocala pana imi umpleam bine plamanii, gandindu-ma ca nu cumva sa-i uit mirosul pana anul viitor cand o sa mai primesc una.

Acum copiii si noi cumparam portocale zilnic, le aruncam daca-s acre sau nu arata bine, nu le mai pretuim. Cum sa pretuiesti ceva ce ai zilnic. Nici noi atunci nu pretuiam merele, le aveam la discretie dar pretuiam portocalele care le mancam mai rar. (vorbesc de clasa medie, pentru ca saraci si nevoiasi sunt foarte multi si acum)

Bradul- atunci sigur era natural, acum e din plastic de cele mai multe ori. Globurile se gaseau greu, cand primeam globuri cat de mult le pretuiam. Acum? Pe cine mai intereseaza cum sunt globurile cand exista asa mare varietate.

Bomboanele de pom- erau niste bomboane din zahar pe care le imbracam in straie noi de fiecare data, cat suflet puneam, cum legam ate frumoase si le impachetam in staniol. Acum nici nu mai punem bomboane, doar beculete, beteala, globuri.

Am dat doar cateva exemple, lumea a evoluat, atunci nici nu visam la internet si calculator, acum calculatorul e prietenul nostru, e nelipsit din  viata noastra, si in concluzie nu mai poate fi la fel.

Totusi preferam Craciunul copilariei, vrem sa fie Craciunul de acum 20 de ani dar sa avem bunatatile de acum.

Cred ca putem sa simtim acel Craciun daca ne straduim putin si reusim sa lasam grijile, nemultumirile si neimplinirile si incercam sa ne bucuram de ce avem. Sa multumim pentru ceea ce avem. Sa incercam sa-i facem pe cei din jurul nostru sa zambeasca, sa fim mai optimisti si sa vedem partea plina a paharului.

Un rol important il are si curatirea sufletului, impacarea cu noi insine.

Eu cred ca puterea sta in noi si noi ar trebui sa nu lasam grijile sa ne intunece sufletele, sa luptam pentru acel Craciun si cu siguranta o sa fie altfel.

In momentul in care o sa avem copii vom trai emotia Craciunului prin ei, o sa le transmitem si lor ceea ce am simtit candva si o sa ne bucuram mult de tot.

Prin ochii copiilor altfel e lumea asta, o sa va povestesc ce mi s-a intamplat ieri ca sa vedeti si voi puritatea si inocenta din ochii unui copil.

Eram la Biserica si o tineam in brate pe fetita unei verisoare, Andreea de 5 ani. Se uita sus pe bolta Bisericii si ma intreaba in soapta: „Lili acolo sus e Doamne-Doamne? zic: Daa. Dar e adevarat? Da e foarte adevarat. si incepe uitandu-se in sus: Ce faci? ridica tonul putin si iarasi intreaba: ce faci? nici un raspuns si insista: ce faci? zice apoi catre mine vezi nu-i adevarat pentru ca nu raspunde. Ii explic ca e doar o pictura, ca Doamne Doamne e pictat pe bolta Bisericii, e asa cum picteaza ea. si imi raspunde: Eu nu stiu sa pictez asa. Ii spun sa studieze putin si sa incerce acasa. Dupa ce a studiat cateva minute pictura a vazut pe perete chipul unui Sfant si a trebuit sa puna mana sa simta daca e adevarat sau nu”.

Eu va doresc sa aveti sufletul unui copil toata viata si asa o sa va puteti bucura de tot ce vi se intampla si va inconjoara!

 

A iubi!

Cea mai mare porunca care ni s-a dat in lumea asta este “ sa ne iubim unii pe altii”

Grea porunca! Sunt persoane, din pacate tot mai multe, care habar nu au ce inseamna aceasta iubire.

Evident ca nu vorbim de iubirea fizica, aceasta iubire se refera in primul rand la respectul care ar trebui sa-l avem pentru persoanele de langa noi. Impartim toti aceasta planeta, fiecare avem bucatica noastra dar trebuie sa-i respectam si pe cei alaturi de care convietuim.

Sunt tot mai multe persoane egoiste pentru care nu conteaza cei din jur, daca lor le este bine, ceilalti sa moara. Ei sa aiba case frumoase, masini scumpe, haine de firma, neveste aranjate, sa-si petreaca vacantele in cele mai exotice locuri, sa manance cele mai scumpe delicatese, iar daca semenii lor mor nu-i impresioneaza deloc sau poate ii distreaza- unul in minus cu atat mai bine.

Cred ca toti ne dorim sa traim bine, toti luptam pentru un trai mai bun, dar nu toti putem sa cerem ca acest bine sa fie platit cu cel mai de pret dar care il avem-VIATA.

Sunt indignata de faptul ca sunt destui oameni care vand suferinta si chiar moarte pe bani grei.

Aceste persoane sunt patronii “ magazinelor de vise” unde vand pliculete in care este “otrava” sub denumiri pompoase si atragatoare. Magazinele sunt amplasate sub priviriile inocente ale tinerilor.Tineri ,care sunt la stadiul cand isi formeaza personalitatile si sunt usor maleabili si influientabili. Curiozitatea e un lucru bun atata timp cat nu trece de bariera decentei si devine viciu.

E normal sa fi curios, e normal sa incerci anumite lucruri, mai ales ca la varsta adolescentei in vene curge adrenalina nu sange dar NU E NORMAL ca niste persoane mature sa nu interzica prin lege inchiderea acestor magazine. Cum poti sa vinzi produse la care nu s-au studiat reactiile adverse, dozele admise, tratamentul impotriva dependentei. Pe ce baza au admis consumarea acestor droguri usoare?

Macar la drogurile interzise s-au studiat efectele adverse si s-au gasit tratamente de substitutie.

Dar la drogurile usoare? Ce se stie despre ele? Ca te duc in lumea viselor?

Din pacate cei care vand asa ceva se bucura de profitul obtinut, se distreaza vazand cum clientii lor sufera, ajung in spitale, parintii lor sunt disperati si nu stiu ce sa faca sa-si scape copiii din ghiarele mortii.

Iar conducerea tarii sta cu mainiile in san, asteptand sa se imbogateasca si privind cu satisfactie la cei care sufera si mor din aceaste cauze. Daca ar fi copiii lor?

Din pacate strigatul meu e prea slab sa se auda, acest post poate fi insa un indemn pentru noi toti de a fi mai toleranti, de a ne gandi de doua ori inainte de a face ceva rau, de a nu ne bucura de raul altora, de a ne respecta unii pe altii mai mult.

Inocenta!

Cand te mariti?

…cand te mariti? de ce nu te mariti? ai fost maritata? de ce amani acest pas? … toate variantele pozibile. M-am saturat sa fiu intrebata acest lucru si sa dau explicatii. Varianta cea mai simpla de raspuns este ” daca e sa fie va fi”.

Nepotica mea care are 6 ani m-a intrebat si ea acelasi lucru:

– Lilly, tu de ce nu ai un sot?

– Pai……..oare ce as fi putut raspunde?

– Nu vrei sa te mariti?

….deja incepeam sa inghit in sec, cum sa-i raspund unui copil? ca vreau, ca nu vreau, oare ce va intelege?

– Cand o sa fi mare o sa intelegi si tu anumite lucruri. O sa vezi ca nu e intotdeauna cum vrem noi sau cum ne dorim.

– Stiu! Nu vrei sa ai bebe!

– Sigur ca vreau sa am un bebe, dar……..

– Stiu! Vrei! dar nu vrei acum….

– Atunci nu trebuie sa te mariti acum! Mai poti astepta.

Am zambit, am rasuflat usurata  dar, m-am simtit oarecum stingherita in fata ei. Am realizat ca unui copil nu-i poti raspunde in doi peri dar il poti lasa pe el sa dea raspunsuriile la intrebariile care ti le pune. Si mai apare si frica- daca dau un raspuns gresit? cum va degenera conversatia? cum o scot la capat cu un copil? Nu de alta dar nu sti unde va folosi raspunsuriile tale sau cum il vor afecta.