Arhive pe etichete: interventie chirurgicala

Frica!

FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

sursa: Dex online

Jumatate din blogosfera stie deja iar cealalta jumatate o sa stie acum ca zilele astea a trebuit sa trec printr-o interventie chirurgicala pentru extragerea unui molar de minte.

Maselutele mele erau intr-o pozitie tare ciudata n-au vrut sa vada lumina zilei si au crescut perpendicular pe ceilalti dinti. Am descoperit asta intamplator cand m-am facut o radiografie la o masea de langa.

Un an de zile am tot amanat sa ajung aici. Am observat ca atunci cand nu-mi place sa fac ceva tot aman, in gandul meu astept sa nu mai trebuiasca facut acel lucru.

Intr-un final dupa ce am cerut parerea specialistilor, 3 la numar, m-am hotarat ca trebuie sa fac si acest pas. Nu era prima data si in plus de asta nu mi-e frica de ace, de injectii , de doctori, de durere.

Am incercat sa nu ma stresez, sa nu ma gandesc la nimic rau sa nu devin paranoica. Cat credeti ca a tinut aceasta minune? Acum trei zile deja am inceput sa ma stresez.  Cei din jurul meu imi ziceau „auchi” dar lasa o sa fie bine. Eu ma descurajam eu ma incurajam. Ba am mai stresat si pe altii.

Eu zic totusi ca sunt curajoasa chiar si atunci cand nu fac ceva cu placere tot imi gasesc resursele necesare.

Azi dimineata m-am trezit bine, m-am pregatit si la prima ora eram in fata cabinetului. Cand am ajuns la usa deja aveam o stare de agitatie, de stress. Imi simteam stomacul in gat desi nu mancasem nimic. Nu aveam pofta de nimic. Nici de ciocolata. 😦

De unde aceasta frica? De ce mi frica? Doar nu era prima data cand trec prin asa ceva. Daca nu mi-e frica de ace, de injectii, de doctori, de durere, de ce apare frica?

Sa fie teama de necunoscut? de faptul ca nu stiam ce se poate intampla?

Mediul nefamiliar in care pasesti, oamenii noi peste care dai, neincrederea ca toti sunt acolo pentru binele tau dau o stare de agitatie. Si daca ti s-ar oferi sansa sa pleci ai pleca fara sa te uiti in spate doar de dragul de a scapa de acea stare care pune stapanire pe tot corpul tau.

Simti cum inima iti zboara din piept, respiratia ti-e tot mai grea, privirea ti-e plina de groaza, transpiratiile reci iti trec peste tot corpul, stomacul ti-e in gat si risti sa te prabusesti intr-o secunda.

Incepi sa iti repeti in gand: linisteste-te, calmeaza-te, totul o sa fie bine. Tragi aer adanc in piept de cateva ori si lupti ca un adevarat razboinic cu toate armele din dotare sa scapi de aceasta stare.

Oricat incerc sa ma autoeduc, sa gandesc pozitiv, sa nu-mi fie frica niciodata nu reusesc. Mereu cand sunt la usa trec prin starea asta. Frica se instaleaza si trebuie sa duc lupte grele sa scap.

Dupa ce trece totul ma gandesc oare de ce mi-a fost frica? fara frica asta nu puteam trai?

Data viitoare sigur o sa fie mai bine, nu o sa-mi fie frica deloc. Da urmeaza si partea a doua. Probabil saptamana viitoare joi. Sper sa-mi mai ramana ceva mine totusi, sa nu o scot pe toata. 🙂

Sunteti fricosi? De ca va este frica? Cum invingeti starea de frica?

 

Later edit : La multi ani Florin Piersic!

Publicitate