Arhive pe etichete: jignire

Te cert s’apoi imi pare rau!

Pe parcursul zilei rar se intampla sa nu ma confrunt cu probleme la munca sau acasa, probleme care ma irita, ma fac sa vorbesc pe un ton apasat, sa raspund rautacios, sa repezesc pe unu’ altu’ sau chiar sa bolborosesc ceva. Nu pot zice ca sunt certuri desi si asta se intampla atunci cand cineva ma face sa-mi pierd rabdarea, nu intelege anumite lucruri, da vina pe mine pentru lucruri de care nu sunt responsabila si atunci clar spun ce am de spus. De regula nu urlu, nu strig, nu injur, dar folosesc un ton mai apasat, si din atitudinea si vorbele spuse iti poti da seama ca sunt serioasa si te cert. (vorba aceea „te fac din vorbe”)

Pe moment e eliberatoare aceasta aruncare de vorbe, simti doar ca iti sustii punctul de vedere nu ca jignesti pe cineva.

Dupa ce se consuma momentul de cearta incep sa analizez mai bine situatia si imi fac autocritica, ca de multe ori sunt prea rea, as putea sa raspund frumos, sa nu fiu uricioasa, sa nu te repezesc, sa tratez situatia ca atare, sa nu las sa ma afecteze problemele de servici, sa am o atitudine mai buna, sa fiu mai rabdatoare si iertatoare. Vad partea buna si asa ajung sa-mi para rau.

 E greu sa nu te evervezi, sa fii calm, rabdator, iertator dar sincer as vrea sa ma schimb, as vrea sa-mi schimb atitudinea.

Am observat ca la capitolul rabdare stau foarte prost, cand imi doresc ceva nu prea am rabdare, vreau in acel moment si asta nu e tocmai bine.

Sa fii bun e mult mai greu decat sa fii rau!

Dupa o cearta cu cineva ajungi sa-ti para rau pentru cuvintele spuse? Daca ai dreptate  e normal sa-ti sustii punctul de vedere chiar daca asta inseamna sa jignesti pe cineva?

Cu si despre sinceritate!

Definitia din DEX spune asa:

„SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincère, lat. sincerus.”

Atunci cand esti sincera si ii spui unei prietene ” nu mai purta bluza asta invechita” risti sa o superi pentru ca acea bluza are o semnificatie deosebita pentru ea, poate a primit-o de la cineva drag, sau s-a indragostit exact cand o purta ,nu-i cunosti povestea si risti sa o faci sa se simta prost. Dar ea vrea ca tu sa fi sincera, nu-si doreste langa ea persoane care se prefac.

Daca spui ceea ce te deranjeaza la cei din jurul tau risti sa fi urat de toata lumea. Cum sa fi sincer si sa-i spui cuiva mirosi urat, te-ai ingrasat, fa-ti curat in masina, nu-ti lasa gunoiul trei zile la usa, etc. Vrei sa ti se spuna cat de nepoliticos esti?

Poti spune ce gandesti fara perdea? franc in fata? fara ca cei din jurul tau sa nu se simta jigniti, tradati, sau sa te considere nepoliticos? Sincer, nu prea cred.

Poate cu cineva foarte apropiat iti permiti toate astea dar si atunci trebuie sa stii sa-ti alegi momentul potrivit, sa faci totul in asa fel incat sa nu sune rau, sa nu-i afecteze in vre-un fel.

Stiti ce cred eu?

De multe ori sincer ramane doar definitie, in realitate ne dorim langa noi oameni diplomati, care stiu sa taca sau sa spuna ceva exact la momentul potrivit, care stiu sa cozmetizeze afirmatiile astfel incat sa nu ne supere, care isi aleg cu grija momentele in care sa ne marturiseasca ceva, care ne sustin chiar daca nu simt ceea ce simtim noi, care sa stie sa complimenteze elegant, care stiu sa-si aleaga cuvintele potrivite, care sa ne spuna exact ceea ce vrem sa auzim, care stiu sa se controleze foarte bine, care sunt politicosi si cu mult bun simt.

De cate ori ati ales diplomatia in locul sinceritatii? De cate ori ati inghitit in sec, ati respirat adanc timp in care ati cautat exact raspunsul potrivit si n-ati spus exact ce ati gandit in acel moment?

Toate acestea nu sunt minciuni, sunt adevaruri putin cosmetizate care ne feresc de neplaceri, care ne scot din impas, care fac bine si celor din jur si noua.

Vi s-a intamplat sa va simtiti jignit sau sa suferiti atunci cand cineva a fost foarte sincer cu voi?

Buna ziua! sau…

 

” – Alo!

– Ce faci iubire?

-Muncesc! spun sec

– Auzi iubita! ma ajuti si pe mine cu…

– Hai te pup iubita! Ai grija de tine!

– Pa! „

Sunt stupefiata! nici nu stiu ce sa zic? sa ma comport normal sau sa las vorbele se curga? pana la urma, asta din cauza decentei si a bunului simt, prefer sa-mi fac treaba si sa tac.

Cum poti tu ca femeie sa suni o alta femeie, sa-i spui iubire, iubita, dulceata si alte dulcegarii destea atunci cand ai o relatie stric legata de job? (nu ne-am vazut nici pe facebook dapoi in realitate)

Ori sunt eu redusa si demodata, ori sunt prea normala pentru lumea in care traiesc!

Culmea, nici o alta persoana de sex masculin, cu care am relatii strict legate de job, nu m-a sunat vreodata si sa-mi vorbeasca asa.

Ce sa cred eu despre aceasta femeie? Ca e normala? Din pacate ajug sa o disconsider, sa o cred o nebuna, sa nu-mi faca placere sa vorbesc cu ea, si sa ma irite acest comportament care nici nu stiu cum sa-l numesc.

Nu vreau sa generalizez  si nici sa jignesc dar sunt cateva femei cu care am o relatie strict legata de job, care lucreaza in Bucuresti si care imi vorbesc asa. Lamuriti-ma si pe mine, asa se vorbeste in capitala?

Aburelile astea de care am mai vorbit si aici nu-mi plac absolut deloc, mai mult chiar ma irita si nu vreau sa fiu nesimtita si sa spun lucrurilor pe nume desi sincer nu stiu cat mai rezist.

Daca va ganditi ca aceste persoane au o alta orientare si eu sunt vizata, cred ca va inselati pentru ca in acest caz m-ar cauta pe facebook, mi-ar lasa un mesaj, dar in timpul liber nu ma cauta,ma ignora total.

Voi ati patit asa ceva? Cum ati reactionat? sau Cum ati reactiona intr-o astfel de situatie?