Arhive pe etichete: licenta

Emotiile de altadata!

E perioada festivitatilor de absolvire. Tineri care se bucura ca au terminat scoala generala, liceul sau chiar facultatea se pregatesc pentru festivitatea de absolvire.

Eu am fost la un liceu din centrul orasului, poate singurul care nu avea curte si nici un spatiu incapator unde s-ar putea face o festivitate de absolvire asa ca am inchiriat Aula de la USAMV. A fost o festivitate frumoasa cu momente speciale creeate de noi dar si cu surprize din partea parintilor sau a profesorilor.

Cred ca in ziua aceea nici nu mi-a trecut prin minte ca o sa mai am ocazia sa mai stau inca odata pe acea scena.

Dupa cativa ani intr-o zi de mai ma bucuram iarasi, in aceeasi Aula, de absolvirea facultatii. A fost o festivitate foarte frumoasa, poate mi-e mai proaspata in minte desi au trecut multi ani de atunci, dar si pentru faptul ca mi-au placut cel mai mult anii de facultate, au fost cei mai frumosi ani de scoala.

Apoi a urmat banchetul, licenta si fiecare a fost nevoit sa mearga pe un drum, poate la unii a fost mai usor si la altii mai greu, oricum anii trec.

Emotia absolvirii am retrait-o in momentul in care o prietena a terminat facultatea si am fost invitata si eu la cursul festiv care s-a desfasurat in aceeasi aula. De cum am intrat pe poarta universitatii am inceput sa-mi reamintesc anii petrecuti in acea insitutie, amintiriile erau foarte vii, parca ieri eram si eu studenta acolo.

Cand am urcat scarile spre Aula am simtit cum un fior rece imi trece pe spate si mi se face pielea de gaina din cauza emotiilor.

Sunt clipe din viata pe care nu le uiti niciodata, nostalgii care te napadesc din cand in cand, emotii care esti dispus sa le retraiesti again and again, la nesfarsit.

Ce emotii va napadesc in aceasta perioada?

Jobul, un ideal?

 

Inca din primul an de scoala ne pragatim treptat treptat pentru ceea ce inseamna cariera, pentru o viata mai frumoasa si mai placuta, dar si usoara in acelasi timp. Visam sa fim aviatori, doctori, profesori, soferi, luptatori, printese, sau mai stiu eu ce.

Facem scoala peste scoala, terminam liceul si atunci apare prima intrebare adevarata- ce vreau sa fac mai departe? apoi alegem facultatea si drumul pe care vrem sa-l urmam. Terminam facultatea si ne aprofundam studiile, facem masterate si doctorate si apoi vine timpul sa muncim.

Imi amintesc cand mi-am luat licenta ca trebuia sa fac urmatorul pas, sa muncesc. Dar ce sa muncesc? cautam in ziare si pe site-uri dedicate joburi in domeniu, si nu gaseam, si atunci m-am gandit oare ce as putea face? si asa am ajuns sa lucrez pe domeniul comercial si economic desi sunt inginer.

Nu mi-a fost simplu si nici acum nu imi este dar aveam nevoie de bani, din ceva trebuie platite facturile, ceva trebuie sa faci, nu poti astepta sa-ti cada din cer.

Sunt destul de conservatoare, sunt la al doilea job, recunosc ca imi place stabilitatea, si ca de multe ori aleg stabilitatea decat un job care azi poate fi si maine nu.

Nu e jobul ideal, dar cand ma trezesc dimineata nu ma duc cu groaza la job, stiu ca e o noua zi, ca pot aparea probleme dar stiu ca sunt si capabila sa gasesc solutii, si chiar daca uneori zic „am avut o zi cat China” dupa o noapte de somn imi revin.

La primul job am avut o perioada groaznica, in care nu-mi doream sa mai merg la job, imi era extrem de greu dar am rezistat si in asemenea conditii dar cand s-a invit oportunitatea sa plec nu m-am uitat in urma, am pasit sigura spre altceva.

E important sa-ti placa ceea ce faci, sa nu simti jobul o povara grea, sa-ti placa sa muncesti, sa nu te complaci in anumite situatii la nesfarsit. Am vazut multe persoane pasionate de ceea ce fac, care nu s-ar vedea intr-un alt loc, jobul le aduce implinirea necesara. Pana la urma 80% din viata ne-o petrecem la job, colegii si locatia sunt o a doua casa pentru noi, uneori stam mai mult cu ei decat cu propria familie, iar daca relatiile nu sunt ok si suntem mereu nemultumiti jobul e o adevarata povara care ne poate duce la depresie.

In ziua de azi joburile bune se gasesc greu,un job bun e foarte vanat, lumea se bate pentru el, daca te uiti pe site-urile de profil nu prea ai ce sa alegi, vorba mea ” videochatul ne mananca viata”.

Evident ca muncim pentru bani, altfel am face volutariat, nu ne-ar trebui contract de munca, si ca in tara noastra joburile sunt slab platite, dar rau cu rau si mai rau fara de rau, nu prea putem zice nimic. Dar vorba unui coleg „o sa treaca si criza asta, trebuie sa vina si vremuri mai bune.”

Eu cred ca patronii nostrii nu ne pot plati la adevarata valoare, nu-si permit sa ne plateasca toate calitatile pe care le avem si nici nu ne iubesc asa de mult incat sa ne puna si pe noi printre prioritatile lor, altfel cum s-ar imbogatii ei? cum ar mai exista clase sociale ? dar totusi nu trebuie sa-si permita luxul de a-si bate joc de noi, eu cred ca roata pana la urma se intoarce si o sa ajunga si ei jos si noi deasupra.(poate nu in lumea asta, dar plata fara rasplata nu exista)

Sunteti multumiti de jobul pe care il aveti? Va impliniti prin munca? Ce faceti atunci cand munca va nemultumeste? va complaceti sau luati imediat atitudine?