Arhive pe etichete: lupta

Micii intrusi!

„- Am avut un tantar! ii strig din bucatarie

Cum am avut?Nu-l mai avem?

– Pai…il avem dar acum zace mort pe gresie…

Esti o mica Xena ….”

Se pare ca eu sunt mai razboinica de felul meu, cum vad o musca, un tantar, un paianjen nu prea stau pe ganduri si ii atac. De mica m-am luptat cu toate ganganiile, nu le-am lasat sa-mi invadeze spatiul si intimitatea. Cum ii vad pac sunt pe ei si-i nimicesc.

Am vazut si persoane care convietuiesc bine merci cu micii intrusi, daca intrusi nu ataca si nu fac rau fizic atunci toata lumea traieste fericita.

Voi cum sunteti? Cum va intelegeti cu micii intrusi? Ii atacati sau raspundeti doar la atacul lor?

Vara in carusel!

Vara cand toata lumea e in vacanta sau in concediu viata ar trebui sa fie mai usoara, munca mai lejera, problemele mai putine, distractia mai multa, relaxarea pe masura.Dar nu e asa! Vorba aia ” realitatea e mai mica si rasturnata”. Cel putin despre mine pot sa spun ca am impresia ca sunt intr-un carusel, cand sus cand jos,  abia am timp sa iau cate-o gura de oxigen si in rest doar tipete de bucurie sau tristete. Adrenalina e la maximum in aceasta perioada.

Am observat ca munca de birou oboseste mult mai tare decat cea fizica, nu zic ca-i usor sa prestezi munca fizica la 40 de grade cand apa curge pe tine, soarele te bate in cap, si mintea o ia razna de la disconfortul termic dar cu toate acestea atunci cand factorul numit canicula e indepartat, ajungi acasa si faci un dush, mananci ceva si rapid iti revi.

Stressul si oboseala psihica care o acumulezi la birou greu o indepartezi, ai nevoie de relaxare, de plimbari, de somn, de munca fizica, de energizante pentru ca energia consumata e mare. Si atunci cand te pui in pat nu poti adormi pentru ca ai creierul activ, si chiar daca dormi mintea nu se odihneste, mereu lucreaza, proceseaza informatii, si te trezesti mai obosit decat erai cu  6 ore in urma si asa ajungi sa cronicizezi oboseala, sa simti ca viata ta se desfasoara intr-un carusel, unde mereu trebuie sa fii atent sa nu-ti scape ceva.

Dar parca oboseala si stressul nu te doboara asa de usor atunci cand ai o atitudine pozitiva, cand in viata ta se intampla lucruri frumoase, cand esti inconjurat de energie pozitiva. In asemenea conditii parca poti trece mai usor peste stress si mici neplaceri.

In schimb atunci cand ai probleme, cand te framanti, cand ai pietre pe suflet, stressul si oboseala psihica te pun la pamant. Am vazut ca sunt destul de rezistenta la astfel de conditii, dar ma resimt. Poate ca nu mai am nici energia de la 20 de ani desi n-as recunoaste asa ceva dar nu e cazul sa cedez. Deviza e ceva de genul ” si dai si lupta”.

Sunt perioade mai grele, mai stressante care te epuizeaza usor dar acestea in general alterneaza  cu perioade mai usoare ca sa poti sa-ti refaci fortele, sa te pregatesti pentru urmatoarea runda. Optimismul ajuta, stiu!

Ce nu ne omoara ne face mai puternici!

Ce va epuizeaza mai repede: munca fizica sau cea intelectuala? Cum este vara pentru voi: relaxanta sau epuizanta?

Stupid me or stupid you!

Intotdeauna am admirat persoanele care stiu ce vor,  care isi stabilesc un anumit target si lupta pana ajung acolo unde isi doresc.

Astazi discutam, la un moment dat,  despre persoanele care lupta pentru un trai bun, care se invart astfel incat sa aiba confortul dorit, sa nu duca lipsa de nimic. Nu conteaza ca ei nu au nimic, conteaza ca stiu ce-si doresc, ca stiu ce trebuie sa faca si sa-si atinga scopul. Astfel ca isi gasesc parteneri de viata care dispun de mijloace materiale si le pot asigura traiul dorit.

Cineva zicea ca astfel de persoane sunt proaste, ca nu-i duce capul la nimic, ca se realizeaza pe spinarea altora.

Sincer analizand situatia nu stiu daca as zice ca aceste persoane sunt proaste, le-as numi chiar destepte, au stiut ce vreau, au cautat pana au gasit si apoi si-au indeplinit scopul. Chiar daca nu au scoli inalte, pregatire profesionala extraordinara, au destule idei incat pot realiza ce si-au propus.

Poate nu-s inteligenti dar nici prosti nu i-as putea numi.  Nu zic ca toata viata o sa o duca bine, dar macar in anumite momente cand noi eram negrisori pe plantatie ei erau undeva pe o plaja insorita, macar cativa ani nu le suna ceasul dimineata, nu fug sa prinda autobuze, nu se streseaza ca la job nu-si vad capul de treaba, nu pica seara rupti de oboseala si au privirea trista cand platesc creditele la banca ca putinul ramas trebuie sa-l intinda pe o luna intreaga.

Poate n-ar trebui sa fac aceasta comparatie cu oamenii de rand ci ar trebui sa ma raportez la persoanele care au ajuns sus prin munca lor, care au asudat pentru fiecare banut care au minti sclipitoare dar cu toate astea doar prin munca s-au realizat.

Daca va intrebati daca eu as fi in stare sa traiesc ca un parazit v-as raspunde ca da, la ce oboseala am acum  as da munca de negrisor pe plantatie pentru un trai lipsit de griji 🙂

Un weekend prelungit minunat!

Lupta cu Mos Ene!

Casc! Sunt o cascata! O sa mi se rupa maxilarul de la atatea extensii.

In fiecarea dimineata in momentul in care suna alarma de trezire, as dormi in continuare, incerc sa gasesc ceva la TV care sa ma trezeasca, sa nu adorm iarasi si sa fiu intarziata la job. De cand muncesc mi s-a intamplat de doua ori sa nu aud alarma si sa dorm bine merci pana imi suna ceasul biologic.

 Cu greu ma dau jos din pat si umblu prin casa ca teleghidata incercand sa ma incadrez in timpul alocat pregatirii de dimineata.

Seara in schimb mereu imi gasesc ceva de facut, nu vreau sa merg la somn devreme, vreau sa fac cat mai multe lucruri, chiar daca uneori nu fac altceva decat va citesc sau comentez. Ma gandesc ca nu vreau sa-mi dorm viata, vreau sa o traiesc cat mai mult. Drept razbunare toata trairea asta se rasfrange asupra mea dimineata cand ochii imi sunt lipiti de somn si lenea ma tine prizioniera in pat.

Cel mai mult ma enerveaza faptul ca in weekend ma trezesc la 7, ceasul biologic tot suna chiar daca am program liber ales. Si incerc sa adorm iarasi, sa dorm pana la 9 macar, fara nici un succes. Si culmea nici ochii nu-mi sunt lipiti, nici lenea nu ma tine prizoniera, sunt fresh pentru o noua zi. Cei drept uneori sambata si duminica imi permit luxul sa dorm la pranz, sa mai recuperez din oboseala acumulata.

Oboseala asta cronica e accentuata si de vremea din ultima perioada, de nori si ploaie. Cum sa te ridici din pat si sa mergi la job cand afara toarna cu galeata si-i frig? Nu-i mai bine in pat? Sau sa-ti cada ochii de somn incercand sa muncesti, sa nu te poti intinde, sa stai atintit pe scaun si sa astept ora de plecare acasa? Tot mai bine e sa te trezesti devreme dar sa ai program liber ales.

Voi cum alungati cascatul si somnul?

Si…da-i si lupta!

Acu vreo doi mi-am facut un detartraj la dinti la recomandarea stomatologului. In prima faza mi-a  facut la dintii din partea inferioara, urmand ca in urmatoarea saptamana sa ma duc pentru dintii din partea superioara. Nimic deosebit la partea inferioara, mi-au sangerat putin gingiile, putina sensibilitate la rece si cald, in trei zile era totul ok.

A urmat si cealalta parte. Cand am plecat de la cabinet aratam ca un vampir care  si-a infipt coltii in gatul victimei si mustea de fericire ca se hraneste cu sange proaspat. Aratam oribil, nu puteam sa mananc nimic, plus ca ma durea tare.

Dupa doua zile m-am intors la cabinet sa vad daca-i normal asa ceva, ca eu tot sangeram si nu dadeam semne de vindecare. Mi-a spus ca probabil am avut ceva pungi de puroi si ca organismul meu ar trebui sa poata lupta  si ca sa am rabdare. Mi-a dat doar o apa de gura care mai rau imi facea sau eu asa cred. Si da-i si lupta! daca asa trebuie. Bine nu eram.

Dupa o saptamana m-am intors iarasi, mi-a schimbat apa de gura si mi-a zis ca organismul lupta si ca ma fac bine. Si lupta Lilly daca asa trebuie!

Si colac peste pupaza in acel moment imi iesea  si o masea de minte. De ce sa nu ma chinuie si aia? Plus ca am fost si la un training si intr-o seara la cina am avut cartofi prajiti. Nici nu va puteti inchipui ce chin pe mine sa mananc cartofi prajiti.

Ma tot gandeam oare cat mai trebuie sa lupt? Ca luptam degeaba, bine nu eram, ma dureau gingiile, imi tot sangerau si am luat eu hotararea inteleapta de a lua antibiotic. Eram cam slaba in lupta cu virusii dar eram puternica in rabdare. Intr-un final mi-am revenit!

Acum acea masea de minte s-a cariat. Nici o noutate, de unde atata calciu ca sa fie o masea sanatoasa? Am fost iarasi la doctorul meu salvator care a luat hotararea inteleapta sa o plombeze. Nimic rau in asta, dar maseaua asta minunata, plombata, aranjata frumos care inainte de plomba nu stiam ca o am ma doare. N-am dormit 2 nopti din cauza ei. Are un mod ciudat de a se manifesta, ba ma doare ba nu ma doare.

Ieri am fost iarasi la cabinet, urgenta, ca noaptea n-am dormit. Dupa trei ore de stat la coada, am stat 2 minute pe scaun si „doctorul salvator” a zis sa-i mai dam o sansa. Si da-i si lupta! Iau medicamente- analgezice si astept sa vad cum va reactiona. In timp ce scriu acest post iarasi ma doare, cred ca zilele-i sunt numarate. Oricum sunt foarte rezistenta la durere si la rabdare, o luptatoare.

Totusi pana cand sa tot lupt? daca o scot  imi pierd mintea? dar oare daca ma doare nu-mi pierd mintea?