Arhive pe etichete: lux

De ce nu simti?

Trebuie sa simti frig ca sa cauti caldura, trebuie sa simti caldura ca sa te asezi la umbra, trebuie sa simti sete ca sa bei apa, trebuie sa simti foame ca sa mananci, trebuie sa simti ura ca sa poti uri, trebuie sa simti tristete ca sa plangi, trebuie sa simti iubire ca sa poti iubi….

Multa lume se plange ca nu mai simte sarbatorile la fel cum le simtea odata si isi fac foarte multe probleme din aceasta cauza, se simt tristi. Eu zic ca acest lucru este perfect normal.

Craciun si Revelion anii’ 80

– bradul se impodobea cu vata, cu globuri homemade din cartoane si stanioluri, iar bomboianele erau din zahar pastrate de la an la an

– pene de curent, stat la lumina lumanarii

– cadouri modeste, de suflet

– la sate era mult tineret care umbla toata noaptea din casa in casa ca sa vesteasca Nasterea Domnului

– prajituri se faceau in casa si doar de sarbatorile mari pentru ca era greu sa gasesti un unt, o ciocolata, o nunca de cocos etc

– se manca in seara de Craciun o portocala si se lasa coaja langa o sursa de caldura ca sa miroase frumos in casa

– beneficiam de cateva ore de program la televizor si vizionam si noi un film

– lumea se aduna impreuna, stateau la o cafea si aia greu procurata, discutau pe teme culturale, isi expuneau reusitele si visau impreuna la un viitor mai bun

– haine noi de doua ori pe an

– mergeau la Biserica, salutau cunoscutii si se invitau la colindat unii pe altii

– revelionul se facea de cele mai multe ori in sufragerie, alaturi de prieteni si programul de la TV, si nu uitati era doar o singura televiziune si radeam de glumitele si scenetele expuse un an intreg.

– Abia asteptam noaptea de anul nou si refuzam sa adormim ca sa nu pierdem programul de la tv

– nu erau multe restaurante, nu oricine isi putea permite un astfel de revelion

Craciun si Revelion anii ‘2000

– brad de plastic, nu se mai pun bomboane in pom, betele de toate cloriile, globuri pe alese, podoabe de tot felul ca iti iau ochii

– multa lumina, orase tot mai frumos impodobite fara pene de curent

– cadouri multe, diverse, multi mosi, multa stralucire si grandomanie

– prajituri si mancare comandate de la firme specializate

– fructe de toate felurile si multe bunaciuni ne invadeaza camarile si frigiderele

– televiziuni multe, colinde putine, filme cu tema „Craciun”

– tineret putin la sate, colind mai putin

– fiecare isi face Craciunul in familie, cauta liniste si relaxare, vrea sa scape de harmalaie, de pus si strans masa

– butonat retele sociale, telefoane, trimis mesaje gasite in online

– haine noi de cate ori iti permite bugetul

– revelion in piata cu artificii si spectacolele artistilor, revelion de lux in locatii de vis, revelion acasa si dormit dupa un pahar de sampanie

– butonat tzashpe programe care nu-ti scot nici macar un zambet ci promoveaza nuditatea, prostia si sexul

– masa cu toate bunatatile de care deja esti satul de la Craciun

– mancat in mall mancare nesanatoasa de la branduri cunoscute

….. mai adaugati voi… dar ati prins ideea – lumea a evoluat, e totul schimbat, noi nu mai suntem copii, suntem adulti, nu ne mai entuziasmam de o portocala, nu ne mai bucuram ca odinioara de lucruri marunte, avem prea multe ca sa ne bucuram de putin. In plus invazia asta comerciala de multe ori ne sterge orice urma de entuziasm din suflet.

Cu toate acestea sunt sigura ca atunci cand ai copii traiesti emotiile copilariei alaturi de ei, te entuziasmezi cand vezi Craciunul prin ochii lor.

Cel mai frumos Craciun si cele mai frumoase sarbatori sunt vazute prin ochi de copil, nimic nu se compara cu sinceritatea, inocenta, entuziasmul, energia, iubirea care o emana aceste fiinte mici si parintii sigur pot confirma acest lucru.

Dar nu vreau sa ne intristam – desigur ca dragostea cu care suntem inconjurati, bucuria familiei atunci cand descopera cadourile, masa in familie, relaxarea si alte lucruri marunte compenseaza oarecum si ne face sa simtim sarbatorile chiar daca nu la cea mai inalta cota.

Atunci cand ne multumim cu putin sigur primim mai mult!

Publicitate

Lupta cu Mos Ene!

Casc! Sunt o cascata! O sa mi se rupa maxilarul de la atatea extensii.

In fiecarea dimineata in momentul in care suna alarma de trezire, as dormi in continuare, incerc sa gasesc ceva la TV care sa ma trezeasca, sa nu adorm iarasi si sa fiu intarziata la job. De cand muncesc mi s-a intamplat de doua ori sa nu aud alarma si sa dorm bine merci pana imi suna ceasul biologic.

 Cu greu ma dau jos din pat si umblu prin casa ca teleghidata incercand sa ma incadrez in timpul alocat pregatirii de dimineata.

Seara in schimb mereu imi gasesc ceva de facut, nu vreau sa merg la somn devreme, vreau sa fac cat mai multe lucruri, chiar daca uneori nu fac altceva decat va citesc sau comentez. Ma gandesc ca nu vreau sa-mi dorm viata, vreau sa o traiesc cat mai mult. Drept razbunare toata trairea asta se rasfrange asupra mea dimineata cand ochii imi sunt lipiti de somn si lenea ma tine prizioniera in pat.

Cel mai mult ma enerveaza faptul ca in weekend ma trezesc la 7, ceasul biologic tot suna chiar daca am program liber ales. Si incerc sa adorm iarasi, sa dorm pana la 9 macar, fara nici un succes. Si culmea nici ochii nu-mi sunt lipiti, nici lenea nu ma tine prizoniera, sunt fresh pentru o noua zi. Cei drept uneori sambata si duminica imi permit luxul sa dorm la pranz, sa mai recuperez din oboseala acumulata.

Oboseala asta cronica e accentuata si de vremea din ultima perioada, de nori si ploaie. Cum sa te ridici din pat si sa mergi la job cand afara toarna cu galeata si-i frig? Nu-i mai bine in pat? Sau sa-ti cada ochii de somn incercand sa muncesti, sa nu te poti intinde, sa stai atintit pe scaun si sa astept ora de plecare acasa? Tot mai bine e sa te trezesti devreme dar sa ai program liber ales.

Voi cum alungati cascatul si somnul?