Triana!

In articolul precedent v-am povestit despre rochia pe care am purtat-o in cea mai importanta si frumoasa zi din viata mea. Va spuneam ca eu nu m-am visat de mica intr-o anumita rochie, inspiratia a venit pe moment, in momentul in care am inceput sa probez rochii, in momentul in care le-am pipait  si le-am simtit.

Stiam din start ca nu vreau o rochie cu decolteu mare si adanc si nu vroiam o rochie tip sirena. Sunt frumoase si astfel de rochii dar parca nu ma avantajeaza pe mine. Nu vroiam sa scot defectele in evidenta, vroiam sa scot calitatile. In ceea ce priveste materialul doar cand probezi si simti poti alege.

In momentul in care am probat o rochie din tafta am simtit greutatea materialului si faptul ca fasaie. Materialul are tinuta dar mie nu mi-a placut greutatea si zgomotul pe care il face.

Organza in schimb e usoara, e finuta si usor de purtat. Nu fasaie, la pipait senzatia de atingere e placuta.

Tulul sau tiulul e la fel foarte usor de purtat. Are tinuta buna dar daca nu e de calitate fasaie.

Aplicatiile din margele sau paiete sunt foarte frumoase, evident si cristalele swarovski. Dau un aer special rochiei, asta daca nu sunteti superstitioase atunci cand vine vorba de perle. Dau greutate rochiei, eu am probat si le-am simtit grele si rigide. Am mers mai mult pe simplitate. In schimb am acesorizat rochia cu un colier si cercei swarovski.

Am preferat dantela finuta in locul paietelor si a perlelor, pe mine ma caracterizeaza mai mult finetea si simplitatea.

Am probat si rochii tip printesa dar parca m-am simtit in ele ca si Alba ca Zapada, nu aveau acel ceva care sa ma faca za zic „the best”. Modelul care mi-a venit mai bine si mi-a placut mai mult a fost „A” adica stransa in talie si care se largeste treptat pana jos.

Rochia aleasa are si trena desi nu am tinut la acest aspect, dar daca avea l-am insusit. Trena am desfacut-o doar in Biserica, in rest a stat prinsa de rochie, imi facea posteriorul mai bombat.

Am mai tinut cont si de lungimea rochiei, pentru mine rochia trebuie sa acopera pantofii, sa nu se vada, nu-mi place sa fie scurta si sa se vada gleznele sau pantofii. La inceput m-am gandit sa port pantofi colorati apoi am ales sa aiba culoarea rochiei pentru ca prea mult nu aveau cum sa se vada.

Chiar daca rochia atingea podeaua nu am tinut-o cu mainile decat atunci cand am coborat si urcat scarile, in rest am maturat, sters si lustruit pantofi si podele. 

Voalul pe care l-am purtat a fost spaniol de lungime medie pentru ca daca il luam foarte lung trebuia sa-l tin pe brat, sa-l mototolesc si sifonez si  chiar nu era cazul. Nu am avut nici diadema, mi-am pus o orhidee naturala in par ca sa am ceva atunci cand renunt la voal.

Va sfatuiesc sa probati, sa atingeti, sa bifati ce va place si ce nu va place si astfel o sa faceti cea mai buna alegere intotdeauna. Si inca un pont – sa nu va grabiti, daca rochia respectiva e a vostra nu o sa se vanda.

O sa va povestesc intr-o postare viitoare peripetia lega de rochita care am purtat-o in ziua in care am zis da.

Publicitate

Lady shoes! leapsa

Anarkali mi-a pasat o leapsa si uite ca ajung si eu sa o onorez. Si e o leapsa faina desi eu am mai vorbit si cu alte ocazii despre pantofi.

Se stie ca imi plac pantofii cu toc, ca o tinuta trebuie completata sau scoasa in evidenta cu ajutorul pantofilor. Port si pantofi josi gen mocasini sau balerini pentru ca ii consider foarte comozi dar atunci cand trebuie sa fiu la 4 ace musai imi pun tocuri. Desi tocurile sunt incomode nu putem renunta la ele, asa suntem noi femeile.

Nu am sute de perechi de pantofi, am doar cateva, am ales in general calitatea atunci cand i-am cumparat si pot spune ca am o pereche de pantofi de suflet, care nu mi-au ranit niciodata picioarele, care m-au scos mereu din impas, care mi-s foarte dragi, care candva au costat destul de mult dar nu am regretat niciodata banii cheltuiti pe ei.

Desigur ca am avut sau mai am si pantofi care ma jeneaza si ce e mai rau decat sa te doara maselele si sa te stranga pantofii?

Pe acestia ii port mai rar, doar cateva ore si apoi ii arunc in cutie si nu-i mai scot o perioada buna de timp pana uit.

Deobicei prefer pantofii din piele, comozi, fara platforma, cu un toc cam de 8 cm. Nu am nici o pereche de pantofi cu toc mai mare de 10 cm, oricum mi-s inaltuta si nu vreau sa fiu vazuta din varful Feleacului.

In general ii ingrijesc mult, ii curat, ii pun in cutii, pentru ca mi-s dragi si nu vreau sa strice, vreau sa-i am cat mai mult. Daca as avea mai multi bani sigur as investi mai mult in pantofi chiar daca nu i-as purta decat la ocazii, dar nu as indrazni sa-i cumpar din online, trebuie sa-i probez, am piciorul subtire si multi imi ies din picior ca-s prea largi, de aceea trebuie sa incerc si sa aleg ce mi se potriveste.

Nu as purta niciodata pantofi foarte inalti si cu platforma, pe raft arata bine dar in piciorul meu nu, trebuie sa fie finuti si draguti ca sa-mi placa.

 

O duminica frumoasa!

 

 

 

 

Ieri…azi…maine!

Ieri

Azi

 

Maine

va las pe voi sa completati…

O duminica frumoasa!

Cum sa-ti spun?

De ce ne plac atat de mult hainele? pantofii? accesorile?

V-ati gandit vreodata la asta? Aveti un raspuns? Ce au special articiolele vestimentare de ne atrag asa de mult?

In orice oras cele mai multe magazine sunt de haine, chiar si in hypermarketuri gasim haine. Unele au articole vestimentare de calitate mai buna altele mai slaba, preturile depind de branduri, de locatie, de calitate. (Vreau sa cred ca platesc si calitatea nu doar eticheta, care oricum o scot pentru ca ma deranjeaza.)

In orice magazin as intra tot gasesc ceva sa-mi placa, noroc ca nu le cumpar pe toate, ca nu tot ce-mi place mi-e de folos.

Pe langa facturi de utilitati si mancare cheltui bani pe haine, imi place sa-mi cumpar haine, daca as avea multi bani o parte i-as investi in haine,  am observat ca mai degraba cumpar o bluza decat sa adun bani pentru o calatorie. Pun asta pe primul loc la cheltuit bani.

Sunt si persoane care nu se dau in vant dupa haine, isi cumpara si ele, dar nu se lasa impresionati de aceasta industrie, nu le pasa ce poarta,se focuseaza pe altceva.

Eu insa sunt o victima, mereu imi face cu ochiul ceva frumos, noroc ca sunt temperata si analizez bine inainte sa investesc ca altfel cardul meu ar fi mereu gol si dulapul plin.

Imi face mare placere sa cumpar haine, mi-s dragi o perioada, apoi dragostea asta se transfera unui alt obiect, incerc sa nu ma atasez foarte tare de ele, si in fiecare sezon sa sortez ce nu mai port si sa le daruiesc. Nu suport sa vad dulapurile ticsite de haine care nu le mai folosesc, daca nu le-am purtat sezonul trecut sigur nu o sa le port in sezonul urmator. Doamne fereste de o saracie sau un necaz cand as fi nevoita, dar altfel incerc sa-i bucur si pe altii, daca eu nu le mai port.

Am tinut uneori si eu haine care imi veneau candva si acum nu mai imi vin, ca poate slabesc, ei sa stiti ca nu-i asa, niciodata nu mai esti cum ai fost odata. Cum sa mai am 50 kg? as fi anorexica :))))

Sa nu credeti ca nu am si acum lucruri care nu le folosesc dar ma gandesc ca poate o sa le folosesc, niciodata nu pot sorta asa la sange, dar totusi incerc ca in fiecare sezon sa mai renunt la ceva si sa nu ajung sufocata.

Hainele sunt placerea nevionovata a femeilor? Suntem genetic structurate?

Cine are are, cine n-are n-are!

Mi-am lipit ochii de vitrina care ascundea in spatele ei un frumos inel cu diamant, l-am admirat, apoi am suspinat in gand si mi-am zis: eu nu o sa port niciodata un diamant.

Am vazut imagini cu locuri de neatins pentru picioarele mele, si am suspinat pentru ca stiu ca talpile mele nu vor simti acel pamant.

Am admirat rochii, pantofi, genti facute de creeatori renumiti si am simtit ca o sa raman cu admiratia, nimic mai mult.

Sunt multe lucruri, obiecte, locuri care vor ramane la nivel de vis pentru mine. Sunt mai mult decat constienta ca nu o sa-mi indeplinesc aceste dorinte, ca sunt imposibil de realizat avand in vedere statutul meu actual.

Am tras aer in piept… sunt oameni care n-au unde sa puna capul, copii care sunt bolnavi si n-au acces la tratament, oameni care se hranesc din gunoaie dar care viseaza si ei la ceea ce nu au. M-am intristat mai tare, eu trebuie sa fiu multumita si recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru statutul meu, pentru sanatate, pentru familia minunata, pentru prieteni, pentru toate lucrurile deosebite care ma inconjoara.

Ce conteaza ca nu o sa vad niciodata Dubaiul? ca nu o sa simt stralucirea unui diamant?ca nu o sa simt mangaierea unor materiale fine? rafinamentul si eleganta unor pantofi sau a unei genti? ce conteaza ca n-am vazut niciodata marea?

Stiti ce conteaza?

Conteaza sa fi sanatos! restul sunt detalii…

De maine o sa zambesc mai mult si o sa ma intristez mai putin 🙂

Sunt demodata!?!

Zilele trecute eram intr-un magazin de papuci si o tipa langa mine foarte entuziasmata proba o pereche de pantofi inalti, peste 10 cm tocul, si nu era o mignona, era inalta, si se inalta mai mult. M-am uitat la ea si am zis in gandul meu: „Lilly esti demodata! tu nu poti purta asa ceva”. Ma tot gandesc cum sa-mi pantofi de all day asa inalti? Chiar daca probez asa ceva in magazin, sigur nu ajung la casa sa-i si platesc. Desigur ca am acasa si pantofi inalti sau imi cumpar pantofi inalti pentru anumite evenimente, dar nu pot sa-mi chinui picioarele zilnic cu asa ceva.

Sunt demodata?

Ma uit in dulap la bluzitele cu vedere la buric care le purtam odata si sincer nu mai pot purta asa ceva. Nu ma simt bine sa umblu asa sexy? Le-am adunat intr-o plasa si urmeaza sa le dau.

Sunt demodata?

Am facut curat si in trusa de machiaj, am aruncat aproape tot ce era cu sclipici, mi se par chiar chicioase, nu as putea sa ma dau cu asa ceva dar candva puteam. Si cat imi placea sclipiciul, acum nu-l mai suport.

Sunt demodata?

Nu-mi place sa port rochii sau fuste scurte. Mi se pare aiurea sa ma imbrac cu o fustita de-o palma, nu-s de mine.

Sunt demodata?

In club n-am mai pasit de 2 ani, nici n-am haine de club, hainele mele is aiurea, demodate, elegante, clasice, nu-s de club.

Sunt demodata?

Am cautat sa cumpar o draperie si in drumul meu am intalnit un cunoscut care mi-a spus ca astea-s activitati de femeie maritata si plictisita.

Sunt demodata?

Am citit si la Grapefruit ca la un moment dat se petrec schimbari cu noi si ne trezim peste noapte ca suntem femei, ca am renuntat la statutul de pustioaice, ca nu ne mai potrivim cu anumite peisaje. Toate-s pana intr-o zi.

M-am transformat? Sunt femeie? Sau sunt doar demodata?

Observatii!

* azi am vazut o tipa pe strada incaltata in pantofi (decupati de vara) si o tanti in mall tot in pantofiori

* un tip era in pantaloni trei sferturi si tricou la ora 5 dupa-masa

* am mai vazut lume imbracata in sacou sau doar plover la Biserica

…toate astea la 10 grade in luna ianuarie

* toata lumea e gravida – am fost in polus doua ore si cred ca am vazut 20 de gravide, si multi multi bebelusi

* nu am mancat nimic nesanatos desi m-am asezat la coada la Mc Donald’s

* la coada la Mc erau doi langa mine – o pisi si boyfriendu’ , ea vroia sa manance si urla in gura mare ca i foame, el a injurat-o ca nu erau locuri la mese si ea se isteriza, si pisi a facut stanga imprejur si a plecat …..boyfriendu’ dupa ea s-o impace 😀

* dupa ce in sfarsit zodiacul pe 2011 spune de bine si la fecioara vine un guru al astrologiei si zice ca defapt s-au schimbat pozitiile stelelor dupa care au fost calculate zodiile si ca defapt eu as fi acum leu. A stricat tot jocul!

* pozitia mea in zelist – 2416, la inceputul lunii era pe locul 11000 si ceva, voi intelegeti? ca eu nu. ca de scris tot asa scriu, rar si doar abureli 🙂

* asta scriam anul trecut in 16.01.2010

o saptamana usoara!

Haina il face pe om!?!

…sa fie adevarat? sa nu fie adevarat? mai e de actualitate acest proverb?

Subiectul mi-a venit in minte in aceasta seara cand cautam printre hainele din dulap o tinuta corespunzatoare pentru ziua de maine. De obicei imi aleg hainele care sa le imbrac dimineata, desi trebuie sa calc, de multe ori, tot nu ma pot obisnui sa-mi aleg tinuta seara. Unul din motive este ca nu stiu cum ma trezesc, ce stare am si ce vreme este afara. Alt motiv ar fi lenea care de multe ori e doamna.

Azi a fost o exceptie pentru ca maine avem vizita de la sefie, oameni impunatori prin tinuta sau in tinuta.

Sunt convinsa ca tinuta noastra, haina care o imbracam spune multe despre personalitatea fiecaruia. Hainele spun multe despre noi, tinuta ne prezinta chiar inainte sa apucam noi sa rostim cuvinte. Cu siguranta o femeie eleganta va defavoriza o femeie cu o tinuta banala chiar daca cea din urma este mult mai desteapta si mai inteligenta.

Dilema ar fi: hainele ne dau noua personalitatea sau noi dam viata hainelor?

Cum dam viata hainelor? Pai…vezi o pereche de pantaloni care pe umeras par a fi  ceva banal, n-au viata, e doar o bucata de material frumos croita dar care nu exceleaza prin nimic. In momentul in care-i imbracam formele noastre ii fac sa fie frumosi, corpul nostru pune croiala in evidenta, le da viata.

O femeie sigur observa aceste aspecte, un barbat cred ca vede dincolo de material, isi lasa imaginatia sa o ia razna. La fel si cu o pereche de pantofi care stau cuminti pe un raft, nu intotdeauna sunt comozi si atragatori, dar picioarele noastre o sa-i faca mult mai frumosi, o sa le dea viata. Gambele noastre o sa le scoata in evidenta lungimea tocului iar degetele o sa le dea forma rotunda.

Hainele ne dau noua personalitatea? spun cine suntem?

Nu intotdeauna. Daca vezi pe strada o femeie/un barbat imbracat elegant asta spune despre el ca este o persoana care se respecta si care e respectata. Te gandesti ca sigur are un job de conducere, ca e persoana care stie sa se impuna, care coordoneaza ceva.

In momentul in care vezi pe cineva cu o tinuta banala nu te gandesti ca poate si acel om coordoneaza viata cuiva, ca se impune altfel, nu prin tinuta. Aproape ca trece neobservat pe langa tine, nu-ti transmite mare lucru.

Intotdeauna tinuta, culoriile intense vor atrage priviri, vor vorbi inaintea noastra, ne vor pune o eticheta, va impune respect, va incerca sa spuna totul despre noi. Mai mult decat atat o tinuta impunatoare ne va da mai mult curaj si mai multa incredere in proprile forte. Si fericire. Femeile se bucura foarte mult de lucrurile marunte, o pereche de chiloti noi te fac sa te simti mai bine, mai sexi, mai increzatoare, nu vorbesc de pantofi sau genti care pot fi orgasmice.

Unele joburi impun tinuta altele nu impun, lasa pe fiecare sa-si exprime propria personalitea. Oricum munca atunci cand suntem constiinciosi o sa ne-o facem cu sarguinta, nu o sa stim lucra mai bine daca avem tinuta office. Ceea ce face tinuta e respectul. Cum ar fi ca un profesor sa aiba blugi taiati si tricouri mulate? Ar mai putea sa se impuna,?ar mai primi respect?…sau un doctor sa fie imbracat ca un rocker, am mai avea incredere in el?

Cred ca subiectul ales paote fi intors pe multe parti de aceea va invit sa va exprimati parerea „haina il face pe om!?!”

Asa-s barbatii…….

„Barbatii sunt precum pantofii :

– cei care iti plac, te costa.
– foarte putini merita pastrati mai mult  de un sezon.
– daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te bata
– cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa  intre.
– oricat le-ai vorbi, nu devin mai  maleabili.
– unul singur nu e de ajuns decat pentru cenusarese.
– unii merita lasati la usa .
– lumea te judeca in functie de ei.
– alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor.
– cei sireti trebuie legati.
– trebuie calcati in picioare”

Nu eu sunt autoarea celor scrise mai sus, am primit ieri pe mail acest text, de la un barbat, asa ca nu pot fi eu invinuita ca asa sunt barbatii, pot doar sa fiu deacord cu cele constatate. Asa-s barbatii, un rau necesar 🙂

Un weekend minunat!