Arhive pe etichete: placinte

Dulciurile copilariei!

Copilarind intr-o lume a satului unde singurele locuri de unde puteai cumpara ceva era cooperativa si bufetul, unde dulciurile erau limitate, cofetaresele erau mama si bunica. In fiecare duminica aveam ceva dulce la desert. Imi amintesc si acum gustul acela minunat, mirosul si aroma care invada intreaga bucatarie.

1. Placinte cu branza sau varza pe lespede – mama le face foarte subtiri si bine umplute, cu aluat dulce, branza dulce, sau aluat dulce si branza sarata sau cu varza. Mai rar cu silvoita pentru ca aceasta cand se incalzeste devine destul de lichida si iese siropul pe lespede si face fum mult.

2. Minciunele sau ciureghe – specialitatea bunicii, aluatul se face cu lapte acru (iaurt), bicarbonat, putin zahar sifaina. Se coc in tigaia cu ulei incins. Apoi se dau prin zahar pudra sau zahar vanilat. Nu erau preferatele mele pentru ca mereu aveam probleme cu stomacul dupa ce mancam.

3. Clatite sau liptii – semana mai mult cu pancackes-urile americane. Aluatul se face mai gros si se coc direct pe lespede. Se pot face din faina de grau sau faina de malai si umple cu branza, dulceata, fructe pisate cu zahar, sau chiar zahar.

4. Prajitura cu mere – fie foi de salicara, fie blat umplut cu mere razuite aromate cu scortisoara.

5. Cozonac – cu nuca, mac, cacao. Abia asteptam sa-l scoata sambata din cuptor, si ne tot invarteam in jurul lui sa se raceasca putin sa-l putem incepe.

6. Placinta cu varza, prune sau branza coapta in cuptor. In zona noastra se mai numeste cocorada. Coapte in cuptorul de paine au un gust aparte.

7. Zahar ars cu seminte de floarea soarelui sau dovleac. Faceam niste cocoloase extrem de bune. Faza proasta e ca mereu ma ardeam si ce ustura.

8. Gogosi cu zahar vanilat – preferatele mele, pufoase, frumos crescute si pudrate cu zahar pudra aromat cu vanilie, un deliciu.

9. Mere coapte – mere umplute cu nuca si caramelizate cu zahar, un adevarat deliciu.

10. Paine cu zahar sau dulceata/silvoita – in lipsa de ceva dulce, de un desert anume, painea cu zahar sau dulceata era mereu la indemana nostra si o savuram cu mare placere. Si acum din cand in cand mananc paine cu zahar.

Ce dulciuri v-au marcat copilaria?

Desertul copilariei!

E prima zi oficiala de vara si cum am mintea odihnita, ca-s in vacanta, mi-am amintit de dulciurile copilariei. Ce bunatati dulci mancam noi toata vara!?

Vacantele mele au fost pe culmile dealurilor, nu intr-un oras aglomerat,astfel incat nu aveam la discretie bomboane sau ciocolata, in plus am prins si eu epoca de aur cand nu curgea lapte si miere pe nicaieri dar pentru asta am fost mai fericita as zice.

Painea cu zahar – ati mancat vreodata asa ceva? Felia de paine presarata cu zahar si eventual putin udata ca sa nu cada zaharul. Faza cu painea umeda nu-mi placea, dar painea cu zahar imi place si acum. Cu toate ca zaharul jumatate cadea pe jos era preferata aceasta forma de dulce. Si cum gasca de copii disparea repede si nu le mai dadeai de urma, fugeam repede acasa si ceream o pita cu zahar :).

Painea cu dulceata – la fel ca si painea cu zahar, se realiza foarte rapid. Mancam silvoita si  dulceata de prune cel mai des. Au fost ani in care a facut mama dulceata de fragute, o adevarata delicatese.

Pe langa asta ne facea mama destul de des prajitura, cozonac, placinte, gogosi, clatite, minciunele.

Placitele facute pe lespede au un gust deosebit de bun, nu stiu daca ati incercat vreodata dar va recomand si la fel si clatitele.

Voua ce desert va aduce aminte de copilarie si vacanta?