Arhive pe etichete: stare sufleteasca

Ignoranta!

„Am avut o viata buna inaintea ta. Nu foarte buna, dar in regula. Era goala defapt, dar macar eram binecuvantata cu ignoranta de a nu vedea. Pentru ca acum, din cauza ta, vad tot. Sunt perfect constienta ce nefericita sunt.” – Sarah Jessica Parker (Failure to launch)

Exact asa ma simt si eu, binecuvantata cu ignoranta de a nu vedea!

Legea compensatiei!

In viata se intampla de multe ori sa pierdem dar se intampla de tot atatea ori sa castigam. Mereu am considerat ca exista o lege a compensatiei, o balanta care trebuie echilibrata, chiar daca uneori ni se pare ca balanta inclina intr-o parte, natura, divinitatea, viata fac in asa fel incat sa se echilibreze balanta.

Paradoxuri sau legi ale compensatiei?

1. cu toate ca ardelenii sunt oameni calmi beau cea mai tare palinca

2. femeile se ingrijesc mai mult decat barbatii si cu toate astea odata cu inaintarea in varsta barbatii arata mai bine decat femeile

3. cu toate ca barbatii arata mai bine la batranete decat femeile rata de mortalitate e mai crescuta la ei

4. numarul femeilor este mult mai mare decat al barbatilor si cu toate astea sunt foarte multi barbati singuri

5. niciodata nu o sa primesti de acolo de unde ai dat cel mai mult dar o sa primesti din alta parte mult mai mult

….puteti completa lista, eu doar am inceput-o si rapid am ramas fara inspiratie, poate voi aveti mai multa.

Griji!

Toti cei care muncim ne confruntam zi de zi cu probleme, obstacole, neplaceri, discutii neplacute, stress, atmosfera tensionata, momente de panica pana la gasirea unor solutii. Tot acest „frecush pe ghetush” (cum il numesc eu) ne afecteaza pe noi foarte mult.

Munca ar trebui sa ne innobileze sufletul dar de multe ori se intampla contrariul, munca ne intuneca sufletul, ne da o stare de agitatie si neliniste.

Mi se intampla de foarte multe ori sa plec de la job si sa fiu ca o oala sub presiune, sa aud voci in mintea mea, sa nu pot sa ma detasez de atmosfera de acolo, de starea aia de proasta dispozitie. Sa simt totul ca un bolovan care ma apasa.

In mod normal in momentul in care plec de la birou si inchid usa ar trebui sa las totul acolo, sa scap de acea stare de agitatie, sa revin la viata mea normala. Din pacate nu pot oricat de mult incerc. Uneori si noaptea visez cu jobul si asta ma face sa-mi pun semne de intrebare.

Clar nu pot face o distinctie, nu pot trage linie intre viata personala si munca.

De multe ori duc cu mine la job nelinistile si grijile de acasa, starea care o am si asta clar se transpune in munca mea, ma face poate sa fiu mai ineficienta, sa lucrez mai incet, sa nu gasesc solutii la fel de repede.

De ca se intampla asta? Poate pentru ca si munca e tot parte din viata noastra, pentru ca prea putine joburi iti confera liniste, pentru ca nu sunt destul de matura si transanta, pentru ca las sa ma afecteze prea mult unele lucruri.

Voi reusiti sa va detasati de problemele de la job in momentul in care plecati de acolo? Puteti sa va controlati starea care o aveti si sa va concentrati maxim la job atunci cand aveti o problema personala?