Arhive pe etichete: timp liber

Buna ziua! sau…

 

” – Alo!

– Ce faci iubire?

-Muncesc! spun sec

– Auzi iubita! ma ajuti si pe mine cu…

– Hai te pup iubita! Ai grija de tine!

– Pa! „

Sunt stupefiata! nici nu stiu ce sa zic? sa ma comport normal sau sa las vorbele se curga? pana la urma, asta din cauza decentei si a bunului simt, prefer sa-mi fac treaba si sa tac.

Cum poti tu ca femeie sa suni o alta femeie, sa-i spui iubire, iubita, dulceata si alte dulcegarii destea atunci cand ai o relatie stric legata de job? (nu ne-am vazut nici pe facebook dapoi in realitate)

Ori sunt eu redusa si demodata, ori sunt prea normala pentru lumea in care traiesc!

Culmea, nici o alta persoana de sex masculin, cu care am relatii strict legate de job, nu m-a sunat vreodata si sa-mi vorbeasca asa.

Ce sa cred eu despre aceasta femeie? Ca e normala? Din pacate ajug sa o disconsider, sa o cred o nebuna, sa nu-mi faca placere sa vorbesc cu ea, si sa ma irite acest comportament care nici nu stiu cum sa-l numesc.

Nu vreau sa generalizez  si nici sa jignesc dar sunt cateva femei cu care am o relatie strict legata de job, care lucreaza in Bucuresti si care imi vorbesc asa. Lamuriti-ma si pe mine, asa se vorbeste in capitala?

Aburelile astea de care am mai vorbit si aici nu-mi plac absolut deloc, mai mult chiar ma irita si nu vreau sa fiu nesimtita si sa spun lucrurilor pe nume desi sincer nu stiu cat mai rezist.

Daca va ganditi ca aceste persoane au o alta orientare si eu sunt vizata, cred ca va inselati pentru ca in acest caz m-ar cauta pe facebook, mi-ar lasa un mesaj, dar in timpul liber nu ma cauta,ma ignora total.

Voi ati patit asa ceva? Cum ati reactionat? sau Cum ati reactiona intr-o astfel de situatie?

 

Cat la suta?

Suna ceasul dimineata, te trezesti bezmetic, constientizezi ca-i luni si te pregatesti sa pleci spre munca. Te impiedici in toate lucrurile incercand sa reusesti sa iesi la timp din casa, ca nu vrei sa intarzii chiar de luni. Toata lumea cunoaste entuziasmul si sentimentul care te incearca luni dimineata.

Trece ziua, ajungi acasa, tarziu evident pentru ca poate ai stat peste program, ai fost in n locuri sa rezolvi x probleme, asta in cel mai fericit caz, sau doar ai batut drumul degeaba. Ajungi acasa tarziu, rupt de foame si oboseala, mananci ceva, fac un dush butonezi putin tv-ul macar rubrica meteo sa o vezi, apoi te invarti putin prin casa, iti citesti mailurie, vorbesti la telefon si realizezi ca a trecut demult ora de culcare. Te mobilizezi sa adormi repede stiind ca dimineata iar iti urla alarma cu noaptea-n cap.

Si uite asa trece si ziua de marti, parca trasa la indigo cu ziua de luni, si te trezesti miercuri cu gandul spre vineri, si zboara si ziua de miercuri tot in acealasi ritm alert, si cand auzi joi dimineata alarma iti vine sa iei telefonul sa suni la job sa zici ca esti bolnav. Esti bolnav doar la gandul ca iarasi alergi de colo colo, ca mintea ta trebuie sa dea solutii imediate, ca trebuie sa rezolvi y probleme  aparute in mai putin de 1 minut, ca trebuie sa fi mai eficient, sa nu mai trebuiasca sa stai peste program la job. Si seara cand ajungi acasa nu-ti doresti decat liniste si sa dormi.

Si e vineri. Si parca prinzi curaj, stii ca trece ziua si e weekend. In sfarsit chiar daca stai 12 ore la munca seara e doar a ta, nu te mai streseaza nici alarma de a doua zi, nici gandul ca poate n-ai trimis x mail, nici dorinta de a fi mai bun.

E doar timpul tau, in sfarsit traiesti pentru tine. Acum ai timp si de viata persoanala, poti sa te rasfeti gatind, plimbandu-te, iesind cu prietenii, mancand nesanatos in oras, tragandu-ti picioarele pe strazi si admirand peisajele.

Si dai nas in nas cu studentii si te gandesti ca si tu ai fost student si aveai viata personala, ca stateai la taclale la un suc ore in sir, ca nu se intampla nici o tragedie cand chiuleai de la cursul de igiena la care oricum dormeai doar ca dadeai impresia ca esti treaz sau visai peste mari si tari si auzeai doar in surdina glasul cuiva care oricum nu te putea trezi din visare.

Si-ti doresti sa mai fi si tu macar odata asa, sa traiesti pentru tine, sa ai viata personala si in timpul saptamanii dar….te trezesti cand dai cu capul de stalp si te intrebi cat la suta e viata personala si cat la suta e munca, stress, nervi, agitatie?

Voi cand va traiti viata? in weekend sau tot timpul?

Exercitiu!

E vara, cald, canicula, nu ai telefon mobil, i-phone, i-pad, calculator/laptop, internet, cablu tv si tehnologie de ultima generatie.

Ai doar un job cu program prelungit, cu stress, cu multa munca dar si timp liber dupa-masa.

Cum iti petreci timpul liber? Ce ai face daca nu ai avea atata tehnologie cata ai acum? Iti poti imagina?

Se poate prelua si ca leapsa 🙂