Arhive pe etichete: triana

Triana!

In articolul precedent v-am povestit despre rochia pe care am purtat-o in cea mai importanta si frumoasa zi din viata mea. Va spuneam ca eu nu m-am visat de mica intr-o anumita rochie, inspiratia a venit pe moment, in momentul in care am inceput sa probez rochii, in momentul in care le-am pipait  si le-am simtit.

Stiam din start ca nu vreau o rochie cu decolteu mare si adanc si nu vroiam o rochie tip sirena. Sunt frumoase si astfel de rochii dar parca nu ma avantajeaza pe mine. Nu vroiam sa scot defectele in evidenta, vroiam sa scot calitatile. In ceea ce priveste materialul doar cand probezi si simti poti alege.

In momentul in care am probat o rochie din tafta am simtit greutatea materialului si faptul ca fasaie. Materialul are tinuta dar mie nu mi-a placut greutatea si zgomotul pe care il face.

Organza in schimb e usoara, e finuta si usor de purtat. Nu fasaie, la pipait senzatia de atingere e placuta.

Tulul sau tiulul e la fel foarte usor de purtat. Are tinuta buna dar daca nu e de calitate fasaie.

Aplicatiile din margele sau paiete sunt foarte frumoase, evident si cristalele swarovski. Dau un aer special rochiei, asta daca nu sunteti superstitioase atunci cand vine vorba de perle. Dau greutate rochiei, eu am probat si le-am simtit grele si rigide. Am mers mai mult pe simplitate. In schimb am acesorizat rochia cu un colier si cercei swarovski.

Am preferat dantela finuta in locul paietelor si a perlelor, pe mine ma caracterizeaza mai mult finetea si simplitatea.

Am probat si rochii tip printesa dar parca m-am simtit in ele ca si Alba ca Zapada, nu aveau acel ceva care sa ma faca za zic „the best”. Modelul care mi-a venit mai bine si mi-a placut mai mult a fost „A” adica stransa in talie si care se largeste treptat pana jos.

Rochia aleasa are si trena desi nu am tinut la acest aspect, dar daca avea l-am insusit. Trena am desfacut-o doar in Biserica, in rest a stat prinsa de rochie, imi facea posteriorul mai bombat.

Am mai tinut cont si de lungimea rochiei, pentru mine rochia trebuie sa acopera pantofii, sa nu se vada, nu-mi place sa fie scurta si sa se vada gleznele sau pantofii. La inceput m-am gandit sa port pantofi colorati apoi am ales sa aiba culoarea rochiei pentru ca prea mult nu aveau cum sa se vada.

Chiar daca rochia atingea podeaua nu am tinut-o cu mainile decat atunci cand am coborat si urcat scarile, in rest am maturat, sters si lustruit pantofi si podele. 

Voalul pe care l-am purtat a fost spaniol de lungime medie pentru ca daca il luam foarte lung trebuia sa-l tin pe brat, sa-l mototolesc si sifonez si  chiar nu era cazul. Nu am avut nici diadema, mi-am pus o orhidee naturala in par ca sa am ceva atunci cand renunt la voal.

Va sfatuiesc sa probati, sa atingeti, sa bifati ce va place si ce nu va place si astfel o sa faceti cea mai buna alegere intotdeauna. Si inca un pont – sa nu va grabiti, daca rochia respectiva e a vostra nu o sa se vanda.

O sa va povestesc intr-o postare viitoare peripetia lega de rochita care am purtat-o in ziua in care am zis da.

Marita-ma iar!

Anul trecut dupa ce am fixat data nuntii si am semnat contractele importante cu sala de evenimente, dj-ul, foto-video, principala mea preocupare a fost sa-mi gasesc rochia de mireasa.

Eu nu am fost ca si alte fete, nu m-am visat mireasa, nu am stiut exact ce rochie imi doresc. M-am visat mereu impingand caruciorul cu un copil in el dar niciodata imbracata in rochia de mireasa. Stiam doar ca vreau sa ma simt perfect in ea, ca o vreau perfecta.

Asa ca am pornit la drum. Mi-am facut o harta cu magazinele de gen din oras si am luat-o la pas. Am intrat in primul magazin si vanzatoarea m-a intrebat daca am programare. I-am spus ca nu am si ea mi-a spus ca sunt norocoasa si ca poate sa-mi arate cateva rochii chiar atunci. Dupa ce am rasfoit cateva cataloage si am ales cateva modele am trecut la proba. Am probat 3 rochii si una desi nu era marimea potrivita mi-a placut modelul.

Am pornit apoi mai departe si mare mi-a fost uimirea ca toata lumea ma intreba de programare si cat as fi dispusa sa platesc. La inceput am fost modesta in declaratii si am observat ca lumea stramba din nas si apoi m-am prins si eu si spuneam sume semnificative. Am observat ca daca spui sume mari esti tratata altfel.

Pana la urma am luat telefonul, am sunat, mi-am facut programari si am probat in total cam 50 de rochii. Am studiat materialele, m-am gandit ce mi s-ar potrivi mai bine, am facut cateva poze acolo unde am avut noroc sa pot face asa ceva, mi-am luat notite, pliante, etc.

Daca mergeti la proba sa nu va asteptati sa fiti tratate bine, in general vanzatoarele sunt cam acrute, te masoara de sus pana jos, te studiaza cum mergi imbracata, pana si la chilotii pe care-i porti se holbeaza. Uneori ai impresia ca acele rochii sunt din aur incrustat cu diamante si briliante si ele sunt asa indragostite de aceste rochii incat nu prea vor sa le vanda. Mie impresia asta mi-au lasat-o.

Dar desigur ca sunt si exceptii, sunt doamne nu vanzatoare care isi dau toata silinta sa te ajute sa alegi din magazinul lor rochia perfecta. Care nu-ti fac masuratori din ochi si isi dau cu presupusul. Sunt viitoare mirese care chiar daca au un venit modest cheltuie cat trebuie pe rochia de mireasa, nu se uita la bani daca isi doresc ceva.

E adevarat ca o porti o singura data dar eu cred ca merita ca in acea zi sa te simti ca o adevarata printesa, sa stralucesti si sa lasi o amintirea placuta in memoria ta si a celorlalti.

Dupa o luna de cautari, analize, consfatuiri am ajuns sa las pe lista doua modele. Nu mi-a fost usor sa ma decid dar dupa ce le-am mai probat odata a fost evident ce o sa aleg. Linia rochilor era la fel, erau linia A, una imi venea perfect, nu trebuia sa-i fac absolut nici un retus, cealalta imi era putin larga, trebuia usor modificata.

Rochia pe care am ales-o este Vera Sposa din colectia White One, culoarea off white, adica nu albul acela stralucitor ca zapada ci un alb mai potolit, are linia A, e din tiul pe care este aplicata o dantela extrem de fina. E pe corset asa ca daca nu ai un bust generos nu-i problema ca se strange suficient. Are si o trena foarte frumoasa care se poate prinde de rochie ca sa poti dansa.

Eu mi-am dorit ca rochia sa fie usor de purtat, sa nu fie foarte grea, daca are pietricele sau margele aplicate atunci clar e mai grea, sa pot rezista 10-12 ore in ea, sa dansez fara sa ma incomodeze.

triana-2014-a triana-2014-b triana-2014-c triana-2014-d

Am avut grija de ea si chiar daca s-a murdarit putin s-a putut curata si arata foarte bine. Mi-e draga si am purtat-o cu mare drag, m-am simtit foarte bine in ea si sunt convinsa ca am ales cea mai frumoasa rochie de mireasa. Stressul si banii platiti au palit in fata frumusetii acelui moment.

Acum ma gandesc sa o vand. Intr-o perioada ma gandeam sa o pastrez poate candva o sa am si eu o fetita, dar ma gandesc ca in timp o sa-si schimbe culoarea si cine stie ce o sa mai fie peste 20-30 de ani. Poate o sa reusesc sa fac pe cineva fericita.

Sunteti superstitioase/superstitiosi atunci cand vine vorba de rochia de mireasa? V-ati visat vreodata mirese?