Arhive pe etichete: ura

Leapsa! me! life! feeligs!

Ca sa ma racoresc sau sa ma incing mai tare (nu ma pot hotari) am primit o leapsa de la Aniela care se numeste ” Un om, o viata si multe sentimente!”

Ce crezi că determină pe un om să fie domn?

Educatia, personalitatea, fondul genetic, cei 7 ani de acasa.

2.Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită ..pentru a fi fericită”Ce ai alege”?

Am mai spus asta, cred ca trebuia sa fiu balanta pentru ca imi place echilibrul, si mereu incerc sa impac si capra si varza. Fara parinti si familie n-as fi eu si chiar nu as vrea sa fiu niciodata pusa in postura de a renunta la ei in favoarea unui iubit si nici nu cred ca as putea, ii iubesc prea mult, trebuie sa gasesc o cale de mijloc.

Fericirea mea vine de la cei care ma iubesc si ma inteleg.

3.Ce fel de personalitate ai?

Nu am o personalitate puternica, de multe ori mi-am dorit sa nu-mi pese, sa calc in picioare, sa ma pun pe mine pe primul loc dar n-am reusit niciodata. Eu sunt altfel! Am o personalitate care se modeleaza dupa dorintele celorlalti atunci cand merita.

4.De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite..au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?

Pentru ca doare! Pentru ca ranile au nevoie de timp ca sa se vindece! Pentru ca esecul naste frica! Pentru ca asa trebuie sa fie!

5.Cum te simţi atunci  când ura te cuprinde?

Nu cred ca urasc pe cineva sau ceva. Mereu am incercat sa nu dezvolt astfel de sentimente. Sunt persoane care imi sunt antipatice, nu le agreez dar le ocolesc sau sunt lucruri pe care zic ca le urasc dar niciodata n-am simtit in adancul sufletului acel sentiment si nici nu as vrea sa se intample asta vreodata. Cred ca sunt doar lucruri care nu imi plac, nu-mi convine, nimic mai mult, si cand zic ca urasc e doar un mod de a spune.

Cine vrea sa preia leapsa?

O saptamana minunata!

Iubire s’apoi ura!

Ajungi sa-ti intalnesti jumatatea, realizezi ca e acel ceva ce-ti implineste sufletul,  simti ca e aerul care-l respiri, simti ca daca nu vorbesti intr-o zi cu el nu poti dormi, cand te uiti in ochii lui te topesti, sti dinainte ce isi doreste si ce vrea sa spuna, iti face placere sa faci multe lucruri cu el: plimbat, curat, mancare, vazut filme, etc…, simti ca toata lumea e a ta, simti ca inima ta bate in acelasi timp cu inima lui, ii iubesti mai mult defectele decat calitatile, te bucuri de orice mica surpriza care ti-o face, te simti protejata cand te trezesti dimineata in bratele lui, iti place cum sforaie ti se pare  ca e ca si o melodie de leagan si nu te deranjeaza, il iubesti asa cum e, il pui mereu pe el pe primul loc sapoi pe tine, ii iubesti familia si prietenii, imparti totul cu el si bune si rele, iubesti sa-l rasfeti si sa ai grija de e, iubesti sa fi modelata de mainile lui, iubesti sa iubesti.

El e THE ONE si vrei sa-ti petreci toata viata alaturi de el, defapt nici nu-ti mai imaginezi viata fara el, toate se invart in jur lui si in jurul tau, esti in al noualea cer si cand iti pune inelul pe deget simti ca te implinesti, ca asta ti-ai dorit toata viata, viata ta are alt sens dar nu te sperie nimic. Sti ca iubesti si esti iubita si restul nu mai conteaza.

Apoi ajungi sa faci pasul cel mare, spui da, iti imparti viata cu el, totul e lapte si miere, totul e asa cum ai visat sau poate ca uneori nici n-ai indraznit sa visezi ca toate aceste lucruri bune ti se vor intampla tie. Apreciezi totul si te bucuri de toate lucrurile frumoase si mai putin frumoase care ti se intampla.

Ajungeti sa va doriti mai mult, sa aveti un copil, sa va inmultiti dragostea, sa treceti la o noua etapa a vietii. In timp prioritatile se schimba, copilul devine mai important, dragostea trebuie inmultita sau impartita cu toti cei din familie. Apare rutina, pierzi din entuziasmul care l-ai avut la inceputul relatiei, uiti sa mai iubesti, iti doresti ce ai avut la inceput, ajungi sa te gandesti ca vrei altceva, si poate si concretizezi asta.

Din diferite motive (pot fi multe) ajungi sa pui punct relatie, casatoriei, ajungi sa nu-ti mai pese, ajungi sa zici gata vreau altceva, sa zici ca nu mai iubesti si ca vrei sa iubesti pe altcineva.

Si aici apare furtuna, arunci in stanga si in dreapta vorbe grele, nu-ti mai pasa de ea, nu-ti pasa ca ranesti si copilul, nu-ti pasa ca-ti speli rufele in strada, nu-ti pasa ca te afisezi cu o fufa care iti vrea doar banii sau o partida buna de sex, ea e vinovata pentru tot, ajungi sa o urasti.

Partea asta eu nu o inteleg, nu inteleg de ce faci scandal? de ce nu poti sa vorbesti calm si relaxat despre probleme, de ce nu poti gasi solutii care sa fie bune pentru amandoi, de ce nu te poti desparti fara atata tam-tam, fara atatea vorbe aruncate la nervi care ranesc si dor.

Nu e simplu pentru tine ca femeie sa ramai singura, cu un copil pe care trebuie sa-l cresti, sa-l educi, sa-l intretii, sa reusesti sa te mentii pe pozitie, sa lupti cu toti si cu toate. Mai ai nevoie si de cearta? Nu esti destul de suparata? Mai vrei scandal? Vrei sa nu mai poti da ochi niciodata cu el?

Sti ca iti e greu sa renunti la el chiar daca nu mai e la fel de atent ca la inceput, chiar daca te mai certi din cand in cand, in sufletul tau ramane un gol imens care probabil nu o sa-l mai umpli niciodata, cazi in depresie si doar cu ajutorul altora o sa te mai poti pune pe picioare.

E o etapa grea din viata voastra. Nu-i mai bine sa te desparti fara cearta, fara vorbe urate, sa imparti sarcinile chiar daca sunteti despartiti si aveti un copil, sa aiba si el grija de el, nu sa-l purtati prin tribunale si sa-i distrugeti sufletul, sa-l traumatizati.

Asta e parerea mea, daca nu ma mai vrei nu vreau sa-ti stau in cale, o sa plang cand tu nu o sa ma vezi, o sa-mi fie greu, o sa fiu deprimata, dar hai sa discutam, hai sa facem pace, sa ramanem in relatii bune si sa ne continuam viata. Mie nu-mi plac scandalurile, certurile, tipetele, urletele, prefer linistea si pacea, prefer sa las de la mine dar sa pot dormi noaptea.

De ce se transforma iubirea in ura? Cum poti sa urasti pe cineva pe care l-ai iubit atata? sau poate aici e cheia, cat l-ai iubit? cat te-a iubit?

Nu-mi doresc sa ajung in acest punct niciodata dar nu stiu ce-mi rezerva viitorul dar sper sa am coloana vertebrala si sa actionez exact cum gandesc acum.

De despartiri am avut si eu parte dar daca ne vedem pe strada ne salutam, ne intrebam ce mai facem si ne continuam drumul, am ramas in relatii bune, nu ne-am aruncat vorbe grele si urate, am zis punct si am continuat sa-mi vad de viata mea. N-as putea trai cu ura in suflet, n-as putea sa ajung sa transform iubirea in ura.

Voi ce parere aveti?