Arhive pe etichete: videochat

Jobul, un ideal?

 

Inca din primul an de scoala ne pragatim treptat treptat pentru ceea ce inseamna cariera, pentru o viata mai frumoasa si mai placuta, dar si usoara in acelasi timp. Visam sa fim aviatori, doctori, profesori, soferi, luptatori, printese, sau mai stiu eu ce.

Facem scoala peste scoala, terminam liceul si atunci apare prima intrebare adevarata- ce vreau sa fac mai departe? apoi alegem facultatea si drumul pe care vrem sa-l urmam. Terminam facultatea si ne aprofundam studiile, facem masterate si doctorate si apoi vine timpul sa muncim.

Imi amintesc cand mi-am luat licenta ca trebuia sa fac urmatorul pas, sa muncesc. Dar ce sa muncesc? cautam in ziare si pe site-uri dedicate joburi in domeniu, si nu gaseam, si atunci m-am gandit oare ce as putea face? si asa am ajuns sa lucrez pe domeniul comercial si economic desi sunt inginer.

Nu mi-a fost simplu si nici acum nu imi este dar aveam nevoie de bani, din ceva trebuie platite facturile, ceva trebuie sa faci, nu poti astepta sa-ti cada din cer.

Sunt destul de conservatoare, sunt la al doilea job, recunosc ca imi place stabilitatea, si ca de multe ori aleg stabilitatea decat un job care azi poate fi si maine nu.

Nu e jobul ideal, dar cand ma trezesc dimineata nu ma duc cu groaza la job, stiu ca e o noua zi, ca pot aparea probleme dar stiu ca sunt si capabila sa gasesc solutii, si chiar daca uneori zic „am avut o zi cat China” dupa o noapte de somn imi revin.

La primul job am avut o perioada groaznica, in care nu-mi doream sa mai merg la job, imi era extrem de greu dar am rezistat si in asemenea conditii dar cand s-a invit oportunitatea sa plec nu m-am uitat in urma, am pasit sigura spre altceva.

E important sa-ti placa ceea ce faci, sa nu simti jobul o povara grea, sa-ti placa sa muncesti, sa nu te complaci in anumite situatii la nesfarsit. Am vazut multe persoane pasionate de ceea ce fac, care nu s-ar vedea intr-un alt loc, jobul le aduce implinirea necesara. Pana la urma 80% din viata ne-o petrecem la job, colegii si locatia sunt o a doua casa pentru noi, uneori stam mai mult cu ei decat cu propria familie, iar daca relatiile nu sunt ok si suntem mereu nemultumiti jobul e o adevarata povara care ne poate duce la depresie.

In ziua de azi joburile bune se gasesc greu,un job bun e foarte vanat, lumea se bate pentru el, daca te uiti pe site-urile de profil nu prea ai ce sa alegi, vorba mea ” videochatul ne mananca viata”.

Evident ca muncim pentru bani, altfel am face volutariat, nu ne-ar trebui contract de munca, si ca in tara noastra joburile sunt slab platite, dar rau cu rau si mai rau fara de rau, nu prea putem zice nimic. Dar vorba unui coleg „o sa treaca si criza asta, trebuie sa vina si vremuri mai bune.”

Eu cred ca patronii nostrii nu ne pot plati la adevarata valoare, nu-si permit sa ne plateasca toate calitatile pe care le avem si nici nu ne iubesc asa de mult incat sa ne puna si pe noi printre prioritatile lor, altfel cum s-ar imbogatii ei? cum ar mai exista clase sociale ? dar totusi nu trebuie sa-si permita luxul de a-si bate joc de noi, eu cred ca roata pana la urma se intoarce si o sa ajunga si ei jos si noi deasupra.(poate nu in lumea asta, dar plata fara rasplata nu exista)

Sunteti multumiti de jobul pe care il aveti? Va impliniti prin munca? Ce faceti atunci cand munca va nemultumeste? va complaceti sau luati imediat atitudine?

 

 

 

 

Invisible!

Exista tot felul de programele care detecteaza statusul tau pe messenger. Chiar si yahoo are asa ceva, celebrul yahoo detector. Tastezi id-ul de messenger si astfel detectezi daca persoana este online, offline, sau online si sta pe invisible.

Cred ca acest aspect tine de intimitatea fiecaruia, daca vrea sa se arate si sa fie available pentru toata lista o face daca nu e alegerea fiecaruia pentru cine e available si pentru cine nu este.

Zilele trecute ma abordeaza o persoana care probabil candva a fost in lista mea dar din anumite motive l-am sters (din cand in cand fac curatenie), atunci cand stergi pe cineva degeaba il stergi numai tu daca celalalt te tine acolo, vede cand esti online sau nu. In prima faza habar nu aveam de unde sa-l iau, defapt nici dupa o prima conversatie nu prea m-am dumirit dar in fine, nu asta conteaza. A tot incercat sa obtina o poza cu mine dar chiar nu aveam chef sa fac schimb de poze sau conversatii, a picat intr-un moment destul de prost, si nu i-am satisfacut curiozitatea.

In timp ce ma intreba una alta primesc un request de add, la care fara sa ma gandesc am dat add, desi nu stiam cine este persoana care imi cere acceptul. Ma gandeam ca poate fi oricine de pe blog deoarece am adresa de contact acolo.

In urmatorul minut o invazie de cereri cade asupra mea. Eram socata. Nu reuseam sa resping ca alta cerere, cred ca au fost vreo 10 requesturi. Nu intelegeam ce s-a intamplat, m-am gandit ca cineva imi face o farsa, ca s-a postat pe ceva site id-ul meu ca altfel nu intelegeam ce se intampla. Cum am devenit eu asa irezistibila?

Si incep investigarea sa vad ce se intampla. Incep conversatia cu persoana careia i-am dat accept, si din vorba in vorba imi spune ca a luat id-ul meu de pe un site de detectie. Am deschis si eu acel site si am vazut ca exista optiune sa ramana vizibila cautarea care ai facut-o.

Vinovat de toata aceasta nebunie era cel sters din lista mea, reaparut pe nepusa masa, care a fost foarte curios cum arat, si acolo normal ca apare si poza care o ai pe messenger.

Daca iti ramane acolo id-ul cei care fac videochat isi pot  racola potentiali clienti. De acolo se pot lua adrese sa trimiti spamuri sau alte nebuneli.

Asa am patit eu, m-am racolat cei cu videochatul ca si clienta potentiala. Am refuzat politicos dar nu m-am putut abtine sa nu-i spun ceva vinovatului.

Curiozitatea uneori poate face ravagii, un gest nevinovat uneori poate provoca un dezastru emotional.

Deobicei nu pun suflet la aceste neplaceri ale online-ului dar uite ca m-a prins pe picior gresit si nu mi-a picat bine acest gest.

Sunteti curiosi? Ati avut parte de neplaceri cauzate de curiozitate?