Arhive pe etichete: visuri

…si iar trecut!

La inceput vorbiti despre trecut. Cand te-ai nascut, cum ai crescut, cum ai copilarit, pe unde ti-ai petrecut vacantele, ce ai mancat bun, cum gatea bunica, ce scoli ai facut, cate diplome ai, ce locuri ai vizitat, cum ti-au aparut primele bubite, cate lacrimi ai varsat, cat ai luptat sa ajungi aici, cate vise ai avut, cate visuri s-au implinit, cate ti-au mai ramas etc

Apoi vine perioada de acomodare, traiesti la prezent -iesim in oras, mancam o inghetata, facem o plimbare, ne intalnim cu alte persoane din anturaj, petrecem timp impreuna, trecem de la tu si eu la noi. E perioada cea mai frumoasa.

Si vine momentul cand traiesti in viitor. Incepi sa-ti faci planuri, sa va faceti planuri, sa te legi pe viata, sa-ti doresti o casa, sa vrei copii, sa pui bani intr-un cont pentru studii, sa-ti platesti pensie privata, sa-ti platesti asigurare de viata, sa-ti schimbi masina, sa vrei o bucatarie noua, sa visezi si sa-ti doresti multe de la viitor.

Si cand le ai pe toate acestea ce se intampla? Te intorci la trecut. Traiesti amintirile ca si cum ar fi prezentul.

Traiti in trecut? prezent sau viitor?

De ce Dubaiul?

Am spus de mai multe ori ca unul din visurile mele este sa vad Dubaiul. Dar de ce Dubai?

Cred ca sunt atrasa de grandoarea si bogatia acelui loc, de sclipire si exclusivism.

M-am nascut intr-o familie modesta cu niste parinti minunati care au facut sacrificii mari si s-au zbatut ca sa nu-mi lipseasca nimic. Nu pot spune ca am dus dorul de ceva vreodata, daca mi-am dorit o papusa mi-au cumparat-o, daca mi-a placut o rochie si era scumpa mi-au dat bani sa mi-o cumpar, si multe altele.

Evident acum sunt pe cont propriu, imi platesc singura toate datoriile, din castigul meu trebuie sa ma intretin si sa-mi fac anumite mofturi. E greu din venitul care il am sa adun bani pentru un moft numit Dubai, ca e un moft.

Cred ca mi-ar placea sa vad si eu cum traiesc bogatii, cum au magazine pline de aur, hoteluri luxoase, masini, etc cum traiesc fara grija zilei de maine. Desigur ca si la noi sunt bogati, dar mi se pare ca Dubaiul e asa un loc grandios unde traiesc doar bogatii, unde grandoarea, exclusivismul sunt la ordinea zilei.

Cu siguranta ca nu mi-ar placea sa locuiesc acolo si asta nu din cauza religiei musulmane ci din cauza ca ar fi prea mult petru mine, tot mai bine ma simt eu in lumea mea modesta, tot mai mult ma bucur cand imi cumpar o haina, cand fac sacrificii sa obtin ceva.

V-ati gandit vreodata cum ar fi daca ati fi bogati?(ma refer la partea materiala)

Cine are are, cine n-are n-are!

Mi-am lipit ochii de vitrina care ascundea in spatele ei un frumos inel cu diamant, l-am admirat, apoi am suspinat in gand si mi-am zis: eu nu o sa port niciodata un diamant.

Am vazut imagini cu locuri de neatins pentru picioarele mele, si am suspinat pentru ca stiu ca talpile mele nu vor simti acel pamant.

Am admirat rochii, pantofi, genti facute de creeatori renumiti si am simtit ca o sa raman cu admiratia, nimic mai mult.

Sunt multe lucruri, obiecte, locuri care vor ramane la nivel de vis pentru mine. Sunt mai mult decat constienta ca nu o sa-mi indeplinesc aceste dorinte, ca sunt imposibil de realizat avand in vedere statutul meu actual.

Am tras aer in piept… sunt oameni care n-au unde sa puna capul, copii care sunt bolnavi si n-au acces la tratament, oameni care se hranesc din gunoaie dar care viseaza si ei la ceea ce nu au. M-am intristat mai tare, eu trebuie sa fiu multumita si recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru statutul meu, pentru sanatate, pentru familia minunata, pentru prieteni, pentru toate lucrurile deosebite care ma inconjoara.

Ce conteaza ca nu o sa vad niciodata Dubaiul? ca nu o sa simt stralucirea unui diamant?ca nu o sa simt mangaierea unor materiale fine? rafinamentul si eleganta unor pantofi sau a unei genti? ce conteaza ca n-am vazut niciodata marea?

Stiti ce conteaza?

Conteaza sa fi sanatos! restul sunt detalii…

De maine o sa zambesc mai mult si o sa ma intristez mai putin 🙂

Vise!

Care-s cele mai frumoase vise? cele cu ochii inchisi sau cele cu ochii deschisi?

Saturday night!

E sambata seara. Seamana cu o seara de iarna, stau in casa, la caldura, cu o ciocolata calda langa mine, si butonez calculatorul. Deschid pagini, inchid pagini. Si…………mi-am amintit de adolescenta, de serile de sambata din adolescenta. Abia asteptam seara de sambata, era seara in care ieseam la discoteca, ma intalneam cu fetele, ne aranjam si mergeam sa dansam.

Sau jucam remmy la cineva acasa, carti sau chiar faceam chefuri. Dansam pana ne usturau talpile, canta, radeam din orice, distractia era la mare rang.

Era vremea cand purtam pe un suflet mai multe iubiri, cand toate visurile erau realizabile, cand conta cel mai mult momentul.

Nici nu-mi amintesc cand ma fost ultima data la un chef. Au trecut ani buni. Si intr-un club tot asa. Acum am impresia ca nu ma mai integrez in peisaj, sincer nu ma pot despuia cum vad pe la tv fetele prin cluburi, stramb din nas numai la gandul ca-i plin de fum si gasesc n motive pentru care nu m-as duce.

Acum prefer serile de sambata linistite, stand acasa, butonand tv-ul, rasfatandu-ma cu chipsuri si ciocolata calda, ascultand muzica si rasfoind pagini de internet, sau cand e cald si frumos afara prefer plimbarile prin centru, sa simt caldura asfaltului la lasarea noptii, sa ma racoresc cu o inghetata, sa privesc rochia de stele pe care o poarta cerul.

Deh in ton cu vremurile, atunci cu multa distractie acum cu mai multa liniste.

Voi cum va petreceti seara de sambata? Ce va place sa faceti? Cum ar arata o seara de sambata perfecta?

4 anotimpuri intr-o singura zi!

Dimineata cand m-am trezit era o vreme linistita, 10 grade, o atmosfera de primavara. In drum spre job cineva imi povestea ca magnoliile au boboci mari, ca daca continua tot asa vremea intr-o saptamana – doua infloresc. Deja visam cu ochii deschisi la acel miros superb de magnolii, la trilu-lilu pasarelelor, la o plimbare prin gradina botanica, sa simt aerul proaspat de primavara. Sa admir primulele, viorelele si sa ma imbat cu mirosul magnoliilor.

Pe la amiaza a  inceput o ploaie de vara, pe o parte cerul era senin si soare, pe cealalta parte nori mari si negrii, urati si schimonositi. Dupa ce a turnat cu galeata a iesit un curcubeu mare si frumos. Deja eram toate in geam admirand si pozand curcubeul. N-am vazut demult asa curcubeu pe tot cerul.

Vara n-a tinut mult ca dupa-masa deja a aparut toamna. A inceput vantul sa-si faca simtita prezenta. Cand am plecat de la job ploua si sufla vantul. Ne-a intors umbrelele si apoi am renuntat sa le mai folosit ca oricum nu prea avea sens. Am cam inghetat in statia de autobuz pana a venit o conserva verde mai ales ca eram imbracata de primavara si afara era atmosfera de toamna tarzie.

De dimineata s-a anuntat la radio ca la 8 seara ajunge iarna la noi. Ca vine cu haina noua, alba si pufoasa. Iarna anuntata cu turle si trambite a sosit in aceasta seara. Afara e destul de rece, sufla vantul puternic si e lapovita si ninsoare. Oare cand ma trezesc dimineata Clujul e imbracat in haina de sarbatoare?

Imi place sa privesc fulgii mari si pufosi prin geam, sa-mi lipesc nasucul de geam si sa privesc minute in sir cum se tese covorul alb.

Oricat e de frumoasa iarna nu vreau sa o poftesc in casa mea, sa stea afara si sa-mi arate ec poate si eu o sa o admir de dincolo de geam.

Daca tot e iarna si e rece am fost sa-mi fac vaccinul antigripal, sa ma imunizez impotriva virusilor care vor bantui prin oras iarna asta. Voi v-ati vaccinat? sau va vaccinati? Eu mi-l fac de vreo cativa ani buni, is cuminte, nu mi-e frica de ace si ma pazeste de gripa. (sper si de data asta)